AGENDA

23 Mai 2015 Excursie la Castelul Iulia Hasdeu din Campina

Reviews:

G. din Bucuresti – “A fost din nou o calatorie si o experienta de viata sub semnul magicului. Multe ori mi-am propus sa ajung la Castel din curiozitate culturala, dar totusi ceva ma retinea. Probabil ca singur n-as fi ajuns niciodata. Din alt punct de vedere am ajuns exact la momentul potrivit ca sa culeg, ceea ce era pentru mine, ca experienta de viata, acolo in acel moment. Deci, insirui cateva observatii: Castelul -Templu pe care l-am vizitat este, in sala sa centrala, un “dispozitiv ascensional” candva functional. Ma refer la faptul ca axul central, linia de forta a intregii cladiri, este un substitut de Axis Mundi si un fel de Avatarana cu doua sensuri, respectiv de urcare si de coborare. Datorita unor motive pe care pot doar sa le banuiesc, mostenitorii morali ai cladirii, sau poate potrivnicii lor, au decis sa faca  “dispozitivul” nu numai nefunctional, ci o reala capcana pentru cine s-ar incapatana sa-l foloseasca. (…) Ce a facut familia Hasdeu cu aceasta “constructie” este o mostenire pentru omul care doreste sa se initieze si probabil si pentru poporul roman. Iulia este cea care ne daruieste si “Darul” totodata.. Odata cu modificarea tavanului, acel labirint, “dispozitivul” a devenit o capcana! La intoarcerea din “sferele inalte” trecand prin gaura din tavan intri in labirint. Analizand labirintul, se observa ca te arunca in gradina, in spate-dreapta fata de cladire, unde te asteapta acel Serafim cu chip de demon-de pe nivelul cel mai de jos,si cu asta calatoria s-a terminat, cine stie cu ce urmari! Oamenii care au facut “lucrarea” chiar se pricep, ca doar lumea e de mult. Cu ocazia asta mai invatam si noi cate ceva. – am remarcat impreuna ca cei doi pini de la intrare sunt Hasdeu-tatal si Iulia, rasucindu-se unul in sens yang si celalat in sens yin, astfel incat priviti din lateral dau semnul infinitului, Asta chiar mi-a placut! – majoritatea copacilor din curtea castelului sunt nuci. Nucul e un copac vampir mediu, iar pinii sunt cu rol de protectie fata de strada. Parca mai erau si niste tei inalti, nu mai stiu. – personalul castelului: “spuky, thriller, cu posibilitati de horror”. Macar pentru ei si merita vizitat locul! Doamna parea a intruchipa exact pe doamna Iulia Hasdeu-mama, asta mai ales in prima parte a duratei de vizitare, iar la sfarsit chiar parea a fi un om aproape obisnuit. Ciudat, probabil preluare si posesie temporar, dupa nevoi. – atrage atentia frumusetea mamei domnului Hasdeu, precum si frumusetea domnului Hasdeu, in contrast cu sotia sa. (…) – s-a remarcat ca din grupul nostru, cei din “zodiile de foc” nu au reclamat nimic, pe cand cei din “zodiile de apa” s-au simtit cel putin vampirizati. (…) Deja, prin concentrarea pe aceasta scriere, am intrat in rezonanta cu locul si “incep s-o iau la vale”. Asa ca stop! Aflam ca anumite obiecte ca erau erau odata in Castel nu mai sunt pe pozitii. Ma refer, in special, la un dispozitiv sferic, cu multe resorturi spiralate in interior si care se afla in corpul central langa “ax”.“

A. din Bucuresti – ” Dacă ar fi să rezum într-un singur cuvânt excursia de la Castelul Iuliei Hasdeu, ar fi: impresionant.

Am pornit la drum într-o dimineață de sâmbătă, cu soare în ochi, cu interes în gând, curiozitate în suflet și cu oameni plini de umor în mașină. Am ascultat atentă discuțiile care se purtau în jurul meu, însă am tăcut timid de fiecare dată pentru că simțeam că nimic din ceea ce aș spune nu ar avea vreun sens în toată povestea. Norocul meu a fost că stăteam pe scaunul din față, cu ochelarii de soare pe nas și faptul că abia mă cunoscuseră – cel mai bun camuflaj ever.

Am călătorit cu ochii ațintiți spre cer, spre pădure, spre câmpurile înverzite cu cereale, cu gândurile spre viața pe care abia o începusem și cu mintea atentă la toate discuțiile – vise, cifre, simboluri, păreri, înțelegeri, cuprinsuri, necuprinsuri, bancuri, ape, copaci, familie, iubire. Am asimilat tot, dar am înțeles prea puțin. Atunci. Acum… ei bine, acum este altă poveste pe care o voi scrie într-un caiet și o voi uita pe o noptieră.

Și am ajuns în fața Castelului. Eu minunată de arhitectura ușor (sau mai mult) atipică pentru acea zonă, prietenii mei minunați de…cred că nu pot descrie prea bine despre ce.

Am intrat și am fost surprinsă de cât de mici erau încăperile pentru o casă. Dar, stai, nu este o casă oarecare, este ceea ce se numește un castel spiritist. Uf, greu, apăsător pentru un începător și un neexperimentat ca mine și, mai mult decât atât, copleșitor când pășești și te apasă statuia lui Isus care te privește ușor complice, oglinzile obloanelor care numai ele știu câte povești au asimilat de-a lungul timpului, camera de spiritism care are o gaură în perete și care scârțâie când pășești, unde te simți ca-ntr-un vagon de tren, biblioteca pe care nu o poți înțelege de ce este atât de mică, de ce nu o poți atinge, citi, cuprinde… tot.

Atât. Am fost, am văzut, am făcut fotografii, am înțeles (sau nu) și am plecat. Poate că a fost prea mult pentru mine, pentru noi, cert este că apoi câteva zile nu am fost NOI. Cu ușoare oboseli, cu multe gânduri, cu și mai multe întrebări, cu îndrăzneala de a reveni într-o bună zi și cu înțelegere din partea mea, a fost o experiență. Punct.

Departe de mine gândul de a vă descrie o excursie ca oricare alta, dar ceea ce am simțit, gândit, plănuit, făcut, aș vrea să le păstrez pentru un moment mai bun de povestit. Ceea ce înțeleg acum poate mai bine ca oricând este că totul se întâmplă exact atunci când trebuie să se întâmple si că tot ceea ce simți, crezi, experimentezi devine mai bun și mai bun o dată cu trecerea timpului, cu maturitatea, cu viețile prin care treci (ale tale sau ale celorlalți), cu simțurile evolutive și cu naturile dobândite.“

21 Decembrie 2015 Comemorarea celor cazuti in revolutia din 1989 la Biserica Coltea

11-12 Iunie 2016 Expeditia in Tara Luanei

Reviews:

_

21 Decembrie 2016 Comemorarea celor cazuti in revolutia din 1989 la Biserica Coltea

25 Decembrie 2016 Lansare site http://casaevv.ro/