Prispa

CALATORIILE

Tu stii unde pleaca corpul tau cand pierzi controlul?

Perspective

Din perspectiva spiritului, trupurile noastre sunt case.
Din perspectiva sufletului, trupurile noastre sunt drumuri.
Din din perspectiva mintii, trupurile noastre sunt oameni.
Numai din pespectiva Creatorului, spiritul, sufletul, mintea si trupul sunt vazute ca un intreg.
Oare ai indrazneala sa te privesti prin ochii Creatorului si sa vezi minunatia care esti ?
Oare te poti cuprinde?
Eu voi intinde nevazutul dinaintea ta
Si-ti voi sopti :
Ia-ti sufletul si umbla!

Constiinta de masa

Da, chiar asa, constiinta de a fi masa ! Nu ma refer la acea constiinta colectiva, ci chiar la constiinta mesei. Da, masa aceea cu patru picioare pe care va puneti farfuria si mancati are o constiinta a ei, la fel cum are si farfuria sau anvelopele pe care le veti schimba peste doua saptamani.
Absolut orice exista condensat in forma fizica are o constiinta proprie, o constiinta a propriului gen, al nivelului sau existential. Spun asta pentru ca nu forma creeaza constiinta ci constiinta tinde sa ia o forma ca sa se poata manifesta.
Atomii si moleculele din masa au constiinta lor. Tot la fel, moleculele si atomii din care sunt facute corpurile noastre au propria lor constiinta si foarte probabil se bucura de senzatiile, intelegerile si creatiile pe care le traiesc la acel nivel.
Constiinta pe care o avem ca persoane, intr-o anumita masura, este o insumare a constiintelor elementelor din care suntem facuti. Insa acea parte a ei, de obicei o negam, pentru ca suntem mereu orientati catre exterior si nu suntem constienti de interiorul nostru. Totusi asta nu o face mai putin adevarata. Toate celulele din care suntem alcatuiti, tot amestecul acela forte complex de substante, nu ar avea cum sa ramana impreuna sub forma unui organism functional daca nu ar fi tinute laolalta de ceva. Acel ceva este spiritul care nu este decat o alta forma de constiinta, iar noi, asa cum ne percepem, suntem forma condensata a energiei in care el alege sa se manifeste.
Constiinta exista pe mai multe niveluri, asa ca si atunci cand nu suntem atenti la ea, este tot acolo pastrandu-ne integritatea.
Oamenii, in marea lor parte, atunci cand aleg sa calatoreasca in alte dimensiuni ale fiintei, sunt retinuti de teama referitoare la ce se va intampla cu corpul lor in perioada in care vor fi plecati, sa nu cumva sa vina alte entitati sa-l locuiasca, iar la intoarcere sa ramana incuiati pe afara. Fiti fara grija, oricat de departe ati pleca, in momentul in care va veti intoarce, corpul vostru va fi tot acolo, pazit si locuit de multitudinea de constiinte ce va alcatuiesc! Nimic strain, nimic din ceea ce nu sunteti voi nu va fi acolo. Iar de va fi sa vi se para ca este ceva in plus, nu sunt decat adancimi ale voastre pe care nu vi le-ati vazut pana atunci, pentru ca din fiecare calatorie va veti intoarce mai completi in manifestarile si in simturile voastre.

Exersarea formelor de constiinta

Constiinta, neavand o forma, cauta mereu forme de manifestare. Ea adopta configuratii variate insa poate exista si in afara lor. Asadar, exista mai multe forme de constiinta decat forme fizice si fiecare dintre ele are propriile tipare de perceptie si de cunoastere in interiorul sistemului in care se manifesta. Noi suntem obisnuiti sa percepem formele fizice in care constiinta se manifesta. Uneori suntem constienti si de formele-gand pe care le simtim ca pe niste strafulgerari la periferia constiintei pe care o cunoastem, insa sunt mult mai multe forme si vom vorbi despre ele pe rand.
Traind in 3D, asa cum suntem obisnuiti sa spunem, simturile noastre se straduiesc cu succes sa ne limiteze perceptia asupra realitatii. Pe deoparte este bine, pentru ca gestionarea perceptiei asupra formelor neobisnuite de constiinta necesita o pregatire si o dezvoltare considerabila. Doar in starea de vis mai avem “scapari” in care putem intrezari dincolo de perdea.
Sa luam exemplul unei camere. Cu siguranta ca vi s-a intamplat sa intrati intr-o camera in care ati mai fost de sute de ori si dintr-o data sa o simtiti altfel, ca si cum ar fi devenit mult mai mica, mai inghesuita, neincapatoare. Sunteti convinsi de fiecare data ca acea camera este la fel ca si pana acum si numai perceptia voastra s-a schimbat. In realitate nu perceptia voastra s-a schimbat ci camera in sine, aspectele sale fizice, cu toate ca daca veti face masuratori fizice, nu veti constata nicio modificare pentru ca si instrumentele de masurat se vor schimba in aceeasi maniera ca si dimensiunile camerei. Aceste schimbari vor modifica si caracteristicile psihologice ale campului generat de camera si aceste schimbari vor fi percepute nu numai de voi ci si de alte persoane care vor intra in contact cu camera.
Noi ne schimbam in permanenta atat forma cat si structura si semnificatia corpului si a mediului imediat inconjurator. In starea de trezire ne straduim sa ignoram aceste schimbari si in virtutea inertiei reusim sa nu le vedem. Totusi, ceva din interiorul nostru presimte ca lucrurile stau altfel si in starea de vis evadam de sub conditionarile mintii si ne exersam abilitatile de a modifica realitatea.
Prin urmare, in vis este un loc bun si sigur in care sa invatati modularea mediului inconjurator. Va puteti sugera vise in care sa vizualizati o anumita schimbare si in anumite conditii ea se va materializa in realitatea voastra fizica. Adesea faceti asta fara sa fiti constienti de ce se intampla, pentru ca nu voi stabiliti conditiile ci ele se anclanseaza la visul vostru, dar despre asta vom vorbi altadata.

O calatorie numita lesin

Lesinul este o stare in care omul isi pierde cunostinta pret de cateva minute, stare datorata (sau cauzata) de scaderea brusca a irigatiei cerebrale. Pe acest fond, ritmul cardiac scade, desigur si cel respirator. Suna cunoscut?

Starea de lesin, la fel ca oricare alta stare, poate fi indusa atat de factori externi cat si de factori interni, involuntar dar si voluntar. Din ce am observat, lesinul are a face cu iesirea sufletului sau a spiritului din corp. Multa vreme am crezut ca spiritul este cel care iese din corp, insa el o face doar pe un segment de spatiu (nefiind afectat de Spatiu) dar fiind prins in Timp si in consumul energetic. Aici vine in completarea sa sufletul, care nu este atins de Timp dar este atins de Spatiu. De aceea, tind sa cred ca aceste calatorii se fac plecand fie in afara, fie in interiorul corpului, mai exact in Constiinta sau in afara ei, in functie de cine joaca rolul de naveta. Daca se pleaca in Timp, atunci sufletul inglobeaza spiritul, daca se pleaca in Spatiu, este invers.

Dupa cum afirma si Malanga, parasirea corpului fizic de catre suflet si de catre spirit duce la racirea acestuia. Interesant este ca in orice calatorie, spiritul lasa un minim de energie electrica in corp pentru functionarea acestuia de natura fizica, insa ia cu el toata memoria. De ce oare? Asta inseamna ca activitatea robotica, de natura mecanica a corpului, incepe sa scada pana la epuizarea totala cauzand rareori (dar cauzand) moartea. Aici intervin acele cateva minute pe noapte cand sistemul cardiac inceteaza sa functioneze din cauza parasirii corpului de catre suflet si spirit. Este singurul mod care poate explica faptul ca starea de lesin dureaza doar cateva minute. Despre starea comatoasa vom vorbi cu alta ocazie.

Revenind la lesin, cred ca este oarecum gresit sa se dea cu apa rece subiectului pentru a se trezi, pentru ca sufletul si spiritul sunt atrase de caldura. Toti oamenii inainte de moarte experimenteaza o senzatie de frig. Sa ne amintim replicile americane de film ale celor raniti de moarte: “I feel cold!”, adica “Imi e frig!”. Asta inseamna ca sufletul deja se inalta. Cei care vad spirite descriu viziunea ca fiind un abur miscator, pentru ca ce e cald face abur acolo unde e rece. Clasic! Iata si cateva filme care expun problema racelii in cazul parasirii corpului de catre spirit si suflet:

The sixth sense

The Star wars 

Si cu siguranta sunt si altele. In continuare voi reda o experienta de lesin pe care am trait-o in liceu.

Pe vremea aceea obisnuiam sa fac bai foarte fierbinti, abur mult, tipic lipovenesti. S-a intamplat ca la o astfel de baie, sa ma ridic din apa si sa pun sapunul rece chiar pe piept, zona inimii. Faptul ca sangele s-a scurt imediat in partea de jos a corpului (deci scaderea irigatiei cerebrale), cu faptul ca am pus rece pe cald, a facut sa simt starea de lesin. M-am intins inapoi in apa sa nu cad. Si brusc s-a produs inevitabilul: eram pe o alee intunecata intre doua cladiri cu pereti de caramida. Era noapte si era Vara. Era America (dupa arhitectura) si alergam dupa cineva. Acel cineva furase ceva si trebuia sa-l prind cu orice pret. Cand am iesit dintre cladiri, la bulevard, am remarcat involuntar luminile de tip cazino, gen Las Vegas. Fugarul s-a urcat la volanul unei masina (volan pe partea stanga), avea geamul coborat la portiera. Inseamna ca nu era de multa vreme parcat. Acolo am reusit sa-l prind insa m-a lovit cu portiera fix in fata. Asta mi-a provocat un soc atat de puternic incat corpul meu din cada s-a zbatut lovindu-se de marginile cazii. Durerea provocata la unul din umeri m-a tras inapoi in corp, impreuna cu memoria mea.

Intrebare de final: Ce e mic e si mare, ce e jos e si sus. Ignorand apropierea si departarea de Soare, daca planeta este un organism viu, Iarna reprezinta plecarea sufletului planetei in alta parte?

Cine este Memoria?

In mare, ansamblul om este alcatuit din patru componente iar ele sunt Memoria, Sufletul, Spiritul si Corpul. Fiecare din acestea se subimpart la randul lor in alte sectiuni despre care nu vom vorbi aici. Se pare ca fiecare din parti poate exista fara celelalte insa nu putem spune ca se numeste om.

Memoria este un cadru in care se stocheaza toate informatiile pe care le strabatem constient, subconstient, inconstient si prin constiinta. De aici putem deduce ca putem face absolut orice prin manipularea memoriei. Putem induce sau sustrage durerea, placerea, evolutia, inaltarea sau decaderea si tot asa.

Din hipnoza, am dedus ca sediul memoriei se afla in partea occipitala a craniului, usor spre stanga. O analogie cu pozitia inimii in corp. Probabil ca aceasta este explicatia pentru care oamenii isi pierd cunostiinta la o lovitura de impact in zona respectiva, comparativ cu altele apartinand craniului. Ea poate fi manipulata, astfel incat cineva priceput o poate muta din sala ei de comenzi si omul isi pierde orice capacitate de a recunoste lucruri, intamplari, situatii, semeni si chiar pe el insusi.

Specificam de la inceput ca Memoria nu este Creierul! Mintea nu este Creierul! Cel mai evident exemplu de memorie este evolutia fizica-spirituala-sufleteasca dupa o matrice bine definita (adica dupa un cadru bine memorat). Acestea se numesc Legi si fara existenta lor lucrurile s-ar dezvolta haotic, ar interveni anomaliile. Pentru a evita aparitia anomaliilor si ruperea campurilor de memorie, Providenta alege sa inchida anume camere de memorie pentru fiecare individ in parte, iar logica ne spune ca aceasta se intampla pentru protectia generala pe termen lung.

Cine este Memoria? – partea a doua

Memoria se comporta in general asemeni unei biblioteci. Conform unei biblioteci, este impartita pe domenii, sectiuni si mod de accesare. Astfel, putem spune ca memoria este trei feluri: Subiectiva, Colectiva, Obiectiva.

Trebuie retinut ca memoria nu inseala niciodata. Ea este o baza de date care inregistreaza si stocheaza. Potrivit teoriei ca nimic nu piere, totul se transforma, iata ca nici memoria nu poate fi stearsa complet, dar poate fi dezinstalata.

1. Memoria subiectiva este colajul de amintiri pe care orice om il stocheaza pentru sine. Cum amintirile sunt majoritar generatoare de emotii, memoria poate influenta starile unui individ. Ea poate fi constienta, subconstienta si inconsitenta.

2. Memoria colectiva este un tot unitar rezultat din unirea informatiilor culese la nivel colectiv. Ea poate fi usor gasita in campul de constiinta colectiva, acolo unde sunt prinse emotiile colective. Istoria lumii este scrisa prin memoria colectiva. Bazmele servesc drept cel mai bun model pentru exemplificarea de fata. De asemeni, cuvintele sunt purtatoare de memorie colectiva (si aici ne referim atat la forma fizica a cuvantului cat si la cea subtila, energetica).

3. Memoria obiectiva este memoria Universului, cea care formeaza partea fundamentala a fiintei. Ea face ca totul sa functioneze ca un mecanism de ceas, de aceea ea este de constiinta. Vindecarile, de fapt, asta inseamna: aducerea la memoria de baza. Memoria obiectiva este cea a spiritului si se poate identifica in toate simturile: auditiv, vizual, tactil etc.

Intr-un caz recent de hipnoza, memoriile subiectiva si colectiva au fost scoase din corpul fizic, astfel incat subiectul afisa o privire complet goala, de sticla rece dar in acelasi timp confuza. De unde deducem ca memoria poate fi recunoscuta in privire si ca ochii sunt centrul principal de culegere a informatiei. Tot in cadrul experientei, hipnotizatul nu recunostea absolut nimic in jur, nu avea amintiri, nu avea scopuri, nu era afectat de timp, somn, griji etc si nici chiar propria persoana nu o putea recunoaste in oglinda. Confuzia era la cote ridicate. Am fi tentati sa afirmam ca uitase totul, dar nu este asa. Subiectul nu uitase cuvintele care desemnau comenzile pe care le primea. Efectul era pur si simplu de robot.

Manipularea Timpului

Timpul este o proiectie. Este o proiectie la o scara mica, se desfasoara intr-un cerc cu 12 cifre la fel cum piesele de sah se desfasoara pe 64 de patrate si nicidecum in afara.

Ca atare, nu exista trecut si viitor; ele sunt fie amintiri, fie proiectii de sperante, asteptari s.a.m.d. Cu alte cuvinte, trecutul si viitorul nu sunt altceva decat emotii. Nu exista cu adevarat nimic in afara de PREZENT. Modificarile care au loc in noi se datoreaza emotiilor si sentimentelor pe care le traim. Imbatranim sau intinerim in functii de ele, insa mereu inaintam cu prezentul in noi.

Ceea ce transcede timpul fara a modifica structura fizica nu este iubirea, este scopul. Pentru ca inconstient, oamenii cauta un scop mai mult decat orice.

Cum poti lucra cu timpul? Daca aparent intrebarea specifica timpului este “cand?”, poate uneori ne-ar folosi sa o substituim cu “unde?” sau “cum?”. Abia atunci timpul va iesi din cadran.

Nu conteaza la cine te rogi, conteaza cine te asculta!

 In ultima vreme auzim tot mai des cuvantul “spiritualitate”. Atat de des incat nu poti sa nu te intrebi daca nu cumva e o noua gaselnita care va avea partea ei de glorie si apoi se va stinge precum flacara violet sau va cadea in uitare precum ateismul ori soborul de preoti, toate in mare voga la un moment dat.
Era o vreme in care oamenii se declarau religiosi. In momentul in care si-au dat seama ca ceea ce numesc religie n-are nicio legatura cu credinta si nu este decat o forma de manipulare, au inceput sa se declare atei, adica inafara curentului religios. Adevarul este ca omul are nevoie de credinta asa cum are nevoie de aer, asa ca majoritatea celor ce s-au declarat atei au inceput sa devina spirituali. Nu mai vreau sa fiu maipulat, dar am nevoie sa cred in ceva ! In ce sa cred? Si atunci incepe cautarea.
Fenomenul numit spiritualitate este mult mai permisiv decat orice religie. S-au facut scoli in acest sens, exista maestri, invatatori, guru, denumirile variaza de la un curent la altul, la fel ca si caile spre iluminare.Sunt cai mai mult sau mai putin batute, mai largi sau mai inguste, insa sunt ale lor, asa ca nimeni n-ar trebui sa fie consternat daca se cer bani ca sa ai voie sa-i insotesti pe drumul lor. Este perfect normal. E drumul lor, ei l-au facut, e la fel cum platesti taxa pentru autostrada. Ei nu te manipuleaza. Orice incercare de a urma un astfel de maestru, nu este decat o forma de auto-manipulare. Este frica de a porni singur pe un drum nevazut, drumul tau. Degeaba il cauti cu GPS-ul, degeaba te uiti in globul de cristal, drumul nu e nicaieri, el se va scrie pe masura ce vei face pas dupa pas. Ce te asteapta la capatul lui? Chiar trebuie sa te astepte ceva, cineva? Cele mai frumoase drumuri sunt pentru a calatori, nu pentru a ajunge la o destinatie. Asa ca roaga-te de vrei, mediteaza, inchina-te, fa orice te ajuta si iti da putere sa iti scrii drumul, dar nu-ti calca niciodata pe suflet !

Magia cuvintelor

Comunicare – a instiinta, a pune in comun, a impartasi.
Cuvantul rostit are intotdeauna in vedere un interlocutor si va genera asupra lui un efect.
Magia are intotdeauna in vedere schimbarea unor elemente din lumea inconjuratoare si ruperea unor tipare.
Atunci cand mentalul cuiva accepta o informatie este ca si cum in organism s-ar instala un element strain. Acesta va genera modificari in structura interioara.
Logic, atunci cand ne intereseaza o idee si o asimilam, iar aceasta ocupa un loc in interiorul nostru, modifica ceea ce este deja existent si se raspandeste deoarece o comunicam si altora. Acestia, fie ca sunt sau nu de acord cu ce am comunicat, comunica informatia mai departe, indiferent daca o considera adevarata sau falsa. Astfel, cuvantul rostit se comporta ca o epidemie, generand schimbari in oameni si in lume.
Puterea cuvantului este masurabila prin amploarea si durata modificarilor pe care le va genera. Investirea cu putere a unui cuvant se face prin modulare si context.
Similar, puterea magiei este obtinuta prin intentie si ritual. Ritualul este o modalitate de fixare a atentiei si nu intamplator, in ritualuri se rostesc cuvinte. Se intra astfel intr-un cerc, magia se foloseste de cuvinte iar cuvintele genereaza magie.
Fiti atenti, asadar, la cuvintele voastre pentru ca ele au puterea de a da nastere si de a ucide, in aceeasi masura !

Trei stadii de iesire din corp

Am trait un caz foarte interesant acum catva timp. Imi scrisese cineva din Cluj care  exersase decorporarea ani la rand, regulat. Ajunsese in punctul in care avea mare control asupra procesului insa intervenisera grave dureri de cap iar asta a facut sa-si doreasca sa intrerupa totul.

Cert este ca, in noptea imediat urmatoare, eu insumi m-am trezit in afara corpului in mijlocul noptii, direct din vis. Nu stiu daca legatura a fost cu Clujul, dar coincidenta a fost remarcabila. O singura data reusisem sa ma decorporalizez, si asta tot din somn.

Distinctia dintre vis si decorporare o face experienta. In cuvinte nu se poate explica foarte clar, pentru ca exista legi ale claritatii si luciditatii.

Iata o schema minimala a transgresiunii spiritului si sufletului din corp:

Iesirea din corp se poate produce in trei moduri constiente:

1. CONSTIENT prin meditatie
2. INCONSTIENT prin somn
3. INCONSTIENT prin vis
4. CONSTIENT prin vis
5. CONSTIENT prin moarte

In episodul viitor vom vorbi despre decorporarea constienta.

Notiuni introductive despre decorporare

Mi s-a vorbit de curand despre imersia entitatilor in chakre. Ce-ar putea insemna pe scurt sa gazduiesti o entitate intr-una din chakre? Pai schimbarea totala a conceptiilor. Munay Ki, spre exemplu, foloseste totemuri de protectie pe care le insereaza pe chakre, alte sisteme care merg pe intuneric insereaza entitati negative pe chakre. Schimbarea este vizibila pana la caracteristici fizice ale organismului. Spun fizice, intrucat practicantii aceluiasi sistem ajung sa semene intre ei fizic.

Am facut aceasta paranteza pentru a raspunde la eternele doua intrebari consacrate ale celor care isi cauta libertatea spiritului si a sufletului prin decorporare:

1. Esti in siguranta daca parasesti corpul?
2. Care sunt riscurile la care te expui?

Vom raspunde doar celei de-a doua intrebare, lasand cititorului nostru libertatea de a trage singur concluziunile.

• riscul de a ramane prins undeva
• riscul de a iti gasi corpul locuit de alt spirit
• riscul de a se rupe cordonul de argint in cazul in care corpul fizic este atins sau miscat de catre altcineva, cauzand moartea

Dilema este asa: esti pe o punte. Se misca ca naiba si lemnele trosnesc. Ce faci, treci mai departe sau te intorci?

Exercitiu de decorporare

Sunt doua lucruri indispensabile pentru a reusi in viata. Unul este imaginatia, celalalt este credinta. Oricare dintre ele lipseste, sunteti pe minus, credeti-ne pe cuvant! De ce? Pentru ca lumea in care traiesc oamenii este limitata iar pentru a putea patrunde in Lumea Mare, creierul are nevoie sa fie pregatit. Altfel, tensiunea va fi prea mare si sistemul va ceda.

Pentru a exersa tehnica decorporarii, sunt importante cele doua valori pomenite in paragraf, iar pentru asta, procedura clasica care duce la rezultate se bazeaza pe dezvoltarea imaginatiei si a credintei.

Pasul 1 – Saptamana 1

Intindeti-va intr-un loc unde sa nu fiti deranjati si in care va simtiti confortabil si in siguranta. Inchideti ochii si mentineti claritatea mintii. Imaginati-va ca aveti ochii pe umarul drept. Ce vedeti? Ce detalii are camera? Cum apare locul pe care sunteti intinsi? Mentineti 5-10 minute. Mutati ochii pe umarul stang. Ce vedeti? Cum este partea stanga?

A doua zi veti avea ochii pe genunchi, a treia zi pe talpi, a patra pe sold, si tot asa pana la sfarsitul saptamanii.

In ultima zi, mutati-va ochii in oricare colt al tavanului. Ce vedeti de acolo?

Pasul 2 – Saptamana 2

Pentru urmatoarele 7 zile trebuie exersat la fel ca in cazul vazului, insa pentru auz. Aceasta inseamna ca se intra in stare de relaxare ca in exercitiul precedent, insa de data aceasta vom muta auzul in corp.

Incepeti prin a va pune urechile in genunchi. Ce auziti? Cum auziti? Apoi puneti urechile in talpi. Cum se aude? Daca ati vorbi cum s-ar auzi vocea voastra de la talpi si pana la cap?

Pasul 3 – Saptamana 3

Am parcurs pe rand pana acum urmatorii pasi:

1. Vazul prin intermediul mintii
2. Auzul prin intermediul mintii

Astazi vom trece mai departe prin a exersa relaxarea corpului, o componenta cel putin la fel de importanta precum cele doua de pana acum. Stiu ca sunt nenumarate cai de relaxare care ne-au suprasaturat bibliotecile, dar va rog luati in considerare si pe aceasta.

Relaxarea corpului presupune aducerea activitatii musculare cat mai aproape de inactivitate totala. Odata cu aceasta reusita, nervii care traverseaza muschii vor intra si ei in nesimtire. Cel mai simplu mod de relaxare foloseste principiul dualitatii fenomenelor: actiune si reactiune.

Va invitam sa va intindeti pe o suprafata comoda, in liniste, fara sa fiti deranjati de cineva. Fara telefoane in jur, fara alte dispozitive menite a va distrage atentia. Va fi de mare ajutor sa aveti ochii inchisi. In continuare, incordati-va intreg corpul, totii muschii, cat de mult este posibil, fara a va provoca neplaceri. Stati in aceasta stare cateva secunde pana cand veti simti ca sunteti aproape de limita disconfortului. Apoi relaxati intreg corpul si concentrati-va pe parti ale sale incercand sa scoateti inactivitatea din ele. Incepeti de la cap pana la picioare. Relaxati urechile, ochii, obrajii, tamplele pana cand nu le mai simtiti; apoi gatul; apoi umerii; bratele; antebratele; palmele si degetele; apoi zona pieptului cu plamani, inima, intercostali; coborati la plex si abdomen; zona organelor sexuale; fesierii; picioarele pana la cele mai mici amanunte.

Pasul 4 – Saptamana 4

Am ajuns in stadiul de unde, in urma practicilor precendente, avem sansa sa ne ridicam din scaunul cu rotile si sa mergem singuri.

Principiul decorporarii in mod constient:

Intindeti-va undeva unde sa nu fiti deranjati! Evitati sa aveti zgomote in preajma sau alte lucruri menite sa va distraga. Inchideti ochii si relaxati-va asa cum ati invatat deja dinexercitiul anterior. Cand ati ajuns in pragul in care nu va mai simtiti corpul, atunci puteti intelege diferenta dintre spirit, suflet si corp.

Tot ce trebuie sa faceti de acum inainte este sa vreti sa scoateti spiritul din corp. Puteti, pentru ca spiritul nu sunteti voi, si el este o haina ca si corpul material! Acest lucru se invata exersand, in cuvinte inca nu se poate exprima.

Singurul obstacol de care va veti lovi la primele exersari este frica. Cand veti fi pe pragul decorporarii veti simti frica. Aceasta frica care merge pana la panica este o ancora grea care o sa va traga inapoi.

Va dorim succes in incercarea voastra! Nu uitati, perseverenta deschide porti! Daca aveti nevoie de ajutor, strigati dupa el. Exista cel putin o entitate in Univers care va va auzi si va veni.

Puterea oglinzii +30

Oglinda are puteri multiple, in general reflexia ei este o simpla parte a ceea ce ofera ea. De aceea, exista multiple forme de a fabrica o oglinda. In primul rand trebuie cunoscut faptul ca oglinda are stramos apa, asadar poarta din proprietatile ei si cine nu stie sa inoate in dimensiuni, sa nu se joace cu oglinzile. Acest articol este primul de calibru din seria publicata pana acum si il vom include in domeniul calatoriilor, deci o poveste spusa la o cafea bauta pe prispa in canturi de pasari ce vestesc primavara.

1. Oglinda infinitului
2. Octogonul

1. Oglinda infinitului

Este procedeul prin care se plaseaza doua oglinzi fata in fata si se creaza, astfel, un culoar. Cu cat unghiul uneia din oglinzi de deplaseaza, cu atat culoarul duce catre un nicaieri mai prezent. Meditatia pe un astfel de culoar, poate deschide vizuina prin care a patruns Alice in Wonderland.

Public: Castelul Iuliei Hasdeu, filmul Inception (inspirat din animatia japoneza Paprika)

2. Octogonul

Este o forma geometrica cu proprietati imediate, precum piramida. Daca piramida formeaza imediat un numar de aur extrem de puternic energizat si chiar deschide dimensiuni (in vis sau nu), octogonul este o poarta sigura care leaga Pamantul de Cer (am spus-o suficient de generic). Meditatia intr-un octogon cu laturi din oglinzi spre interior este o intrebare foarte periculoasa.

Public: cupola bisericilor (fara oglinzi), casa Miclescu din Bucuresti (fara oglinzi), experimentul Cristinei Panculescu (fara oglinzi)

Pacea

Începutul a fost visul când șerpi veneau spre călugăr și îi lua cu mâna aruncându-i care pe unde apuca. Unul singur se ambiționa să vină. Iar și iar. Iar călugărul îl arunca. Apoi se întoarse zâmbind și spuse: “M-a mușcat de aici!”. Și arătă spre partea dreaptă a gâtului.

Sfârșitul a fost prin meditație. A mers înapoi în suflet și a găsit o noapte pe care nu o văzuse până atunci. Animale ca de aur străluceau în întuneric, curioase, privind ochii liniștiți ai bătrânului. Apoi Steaua care s-a ridicat deasupra pădurii, luminând puternic. Era Șarpele Alb. A făcut lumină și a coborât la vorbă sau la ascultare. Bătrânul și Șarpele Alb s-au privit îndelung încercând să găsească ceva. Fisuri? Înțelepciuni? Temeri? Apoi bătrânul a grăit: “Să mă ierți! Nu am vrut să te chinui!” Dar șarpele tăcea și nici cea mai mică grimasă nu se observa pe chipul lui umanizat. “Dar îmi amintesc! Solzii să îți cadă, penele să-ți crească! Împărat te faci. Recunoaște-mă!” Se mări statura sa până când șarpele deveni o mică șopârlă în palma alburie. Apoi se transformă în pasăre și se puse pe mâna lui. Și iar șarpe încolăcindu-se pe brațul drept. Și atunci, pentru prima oară, Șarpele Alb șopti: “Ofrandăăă. Oglindă să mă văd, mătase să-mi croiesc pelerină, carte să-nțeleg, lumânare să-mi fie lumină în lumile fără Sori. Și farfuria să le țină.”

Când se schimbă animalul de putere?

Eu am crezut că animalul de putere rămâne pentru totdeauna cu tine. Dar nu este așa. Animalul de putere se identifică cu evoluția ta, prin urmare poate pleca în momentul în care ai atins un prag. Atunci îl eliberezi și pe el, pentru că el vine cu niște atribute și caracteristici specifice. Rămâne cu tine și te învață lucrurile astea, te vei identifica cu el.

Aici este un joc foarte interesant. Dacă intri în meditația de identificare a animalului tău de putere și îl găsești, îl identifici, atunci îți poți da seama care vor fi provocările care vor urma pentru tine, unde va trebui să tragi mai tare pentru a te ridica. Te ridici tu, îl eliberezi pe el. Apare alt animal de putere.

Vei vedea că atunci când știi care este animalul tău de putere (care nu este zodia ta, atenție!), vei simți o conexiune în planul fizic cu imaginea lui, cu orice exemplar din specia lui etc. Când animalul de putere pleacă, această atracție încetează. Atunci este semnul că poți medita din nou pentru a vedea care este situația, care este noul tău totem.

Nu știu să spun unde este localizat animalul de putere în noi, nu știu unde ar putea fi sediul lui. Dar din câte am studiat în timpul meditației, am văzut că te duci în sufletul tău să îl întâlnești. Nu știu exact cum se întâmplă acest proces de identificare, de unde vine orice animal de putere și unde pleacă, în ce relație suntem cu toate aceste animale devenite #totemuri. Cert este că oricum ar fi, proces real sau indus de creierul nostru, ele ne ajută. Este exact ca atunci când terapeutul suprapune propriul câmp peste al pacientului pentru a simți pe propria piele unde a buba, cum se simte, ce formă are, cum reacționează etc. Așa și cu animalul de putere, se suprapune peste tine și te identifici cu virtuțile lui.

Meditația pe animalul de putere

Luați-vă timp să stați în meditația asta, să analizați ce este în jurul vostru. Voi scrie telegrafic pașii, dar în meditație nu trebuie să vă grăbești.

Se stă într-o poziție comodă, clasică. Se intră în stare Alfa, se imaginează că ești pe un drum printr-o pădure cu arbori foarte mari. Tot ce vezi este pădurea și drumul. La un moment dat ajungi la un copac imens care are la rădăcină o scorbură. Intri acolo și dai peste niște trepte care coboară. Mergi pe ele și pătrunzi într-un întuneric difuz. La un moment dat scările se termină într-un tunel săpat în piatră, ca o grotă. La capătul lui se vede lumina. Acolo este sufletul tău. Pătrunzi în suflet și îl găsești exact cum este starea ta actuală. Dacă ești ok, vei găsi o lume însorită, minunată. Fiecare găsește diferit acolo în funcție de el. Dacă te afli într-o stare nu prea bună, primul semn pe care îl vei vedea acolo este de nori și furtună.

Whatever?! Când ești în sufletul tău, caută un deal înverzit care are în vârf un copac bătrân și mare. Urcă acolo și odihnește-te puțin sub el. Așteaptă și în curând va apărea animalul tău de putere. Discută cu el, întreabă-l lucruri, vei rămâne surprins de dialog. Când termini, pașii de întoarcere sunt identici. Intri în grotă, traversezi tunelul, găsești scările, urci și ajungi în scorbură. Ieși în pădure, mergi pe drum înapoi și ieși din ea. E un fel de călătoria lui Alice în Țara minunilor. Te-ai prins, da?

Succes în călătoria ta, sper să găsești acolo ceea ce căutai!