Dormitorul

VISELE

Cand beau ceai de musetel, visez ciuperci care-mi vorbesc.

Somnul fara vis este ca si cum ai fi soferul unui om care se invarte prin lumea buna. Il conduci mereu in locuri superbe, insa ramai in masina sa citesti ziarul. Somnul si visatul nu sunt intamplatoare, ele sunt mijlocitoare ale unor cai evolutive a psihicului uman. Intrucatva, visul este un purtator de mesaje, un caraus; ramane fiecaruia sa desluseasca expeditorul …

Despre somn

Somnul este starea in care sistemul cerebral intra in repaus, permitand acumularea de energie specifica vietii. Fara somn, la fel ca toate celelalte generatoare de energie, nu se poate trai. Admitand, astfel, ca sistemul cerebral este cel mai mare consumator de energie, devine limpede de ce pastrarea unei minti linistite este vitala.

Se stie ca produsul somnului este visul. Mai mult de-atat nu s-a gasit cineva suficient de competent sa defineasca visul cu exactitate. Cei mai multi s-au citat reciproc spunand ca este o substanta noesica. Asta nu face decat sa ne puna pe tapet faptul ca visul este o componenta exterioara noua, la care aderam doar in timpul somnului. Dar, gandindu-ne ca exista vise si in starea de trezie, ne pune in fata faptului implinit ca visul nu este ceva externalizat, ci din contra, ceva internalizat. Personal, cred ca atata timp cat visul este frate geaman cu ceea ce se intampla in mintea noastra in timpul unei meditatii, el nu exista ca o ceata ce incepe sa se desfasoare in jurul nostru, ci el este o dimensiune creata sau accesata prin intermediul mintii noastre.

Martorii visului

Ca spectator direct sau chiar actor in propriul vis, trebuie sa admitem faptul ca vedem cumva ceea ce se intampla. Intrebarile care se pun sunt de natura a ne face sa judecam natural, astfel incat abordam prima data raspunsul intrebarii cu ce vedem? si abia apoi cum vedem cu ce vedem?

Cu ce vedem? Vedem cu ochii in somn, asta este si simplu, si clar de inteles, mai ales ca stim deja ca visul nu este o substanta noesica, ci este o dimensiune, o stare traita in alta parte. Cel mai la indemana instrument care sa ne faca sa intelegem ca ochii sunt vitali visului, sunt pleoapele. Daca pleoapele nu ar acoperi ochii in timpul somnului, visul nu si-ar face aparitia decat in cazuri speciale, cazuri de care vom vorbi cu alta ocazie.

Cum vedem cu ce vedem? Aici trebuie aruncata o privire in sfera visului de meditatie. Acoperirea ochilor se pare ca ne proiecteaza intr-un cadru denumit de unii Astral. Exista etape ale claritatii vederii in Astral, dar nu de asta ne ocupam acum. Daca ar fi sa raspundem cinstit intrebarii de mai sus, ar trebui sa ne raportam la NLP (Neuro Linguistic Programming) care spune ca pozitia ochilor acceseaza memorii vizuale, auditive, kinetice si tot asa. Desigur, la baza Visului stau multe cauze, in fond Visul este un efect in prima faza, astfel incat se construieste pe baza memoriilor. Insa e mai mult de-atat.

O intrebare de final: ecraneaza ochii visele, ca si capturi din alte spatii?

Cazul Zamolxe

Cazul Zamolxe, pomenit si folosit pentru prima data de catre adeptii scolii pitagoreice [dupa disparitia lui Zamolxe], se refera la procesul de calatorie initiatica in cadrul unei incaperi scufundate de intuneric total, de regula subpamantean, timp de 3 zile, fie cu regim alimentar restrictionat total, fie partial.

Am tinut sa amintesc despre acest procedeu folosit indelung dupa anul 0 era noastra, raspandit inclusiv printre preotii popoarelor Asiei, pentru ca se leaga oarecum de vise. Odata suspendat in intunericul deplin, ochii se inchid pe dinafara si se deschid pe dinauntru (dupa cum spune Mihai Eminescu in Scrisoare a III-a). Se spune ca este atat de puternica senzatia, incat apar perceptiile fizice.

De retinut din acest aspect este fenomenul sub care lucreaza ecranarea imaginilor, avand corespondenta in tactil. In general, visele au un impact brut asupra corpului fizic, om sau animal, cu totii raspundem unor stimului interni cu manifestare exterioara.

Intrebarea de final este cum face diferenta un om suspendat in intunericul total intre visul de somn si viziunile reale?

Lumile din vis

Pentru cei curiosi in ale visatului, probabil ati urmarit filmul Inception in care timpul din vis difera fata de timpul realitatii noastre imediate. El nu difera insa acolo, cat manifestarea lui in realitatea noastra. Astfel, putem spune ca timpul realitatii noastre este mult contractat fata de timpul din vise. Cunoastem in acest sens ca 5 minute dormite aici, pot insemna 30-60 minute traite in vis. Legat de asta, apare intrebarea de ce atunci cand visam ne trezim relaxati si odihniti, iar atunci cand nu visam ne trezim obositi?

Raspunsul la aceasta intrebare il vom gasi analizand lumile in care ne adancim in vis. Aceste lumi le accesam, spuneam, prin noi insine, undeva in Constiinta noastra. Cu cat mergem mai adanc in Constiinta, cu atat consumul energetic este mai mare. Iar aici intervin doua situatii: cea in care reusim sa aducem din vis informatie si cea in care nu reusim. Sansele de reusita depind de energia pastrata pentru drumul de intoarcere pentru a cara informatia numita Vis, inapoi. Cei mai multi oameni merg pe principiul eroului filmului Gattaca. Intrebat de fratele sau cum reuseste mereu sa-l intreaca la inot inspre largul oceanului, acesta raspunde ca nu-si pastraeaza nici un pic de energie pentru intoarcere. Acest mod de a percepe drumul, pastreaza energia care s-ar fi consumat pe teama de a nu se mai intoarce. Si tocmai aceasta energie salvata il va face invingator. Asa este si in vis, te duci cat mai adanc, foarte rar reusesti sa aduci informatie la realitate. Fie uiti visul, fie stii ca ai visat dar nu stii ce, fie iti amintesti doar intuneric, pierzand informatia pe drumul de intoarcere. Oricum ar fi, calatoria se face. Trebuie sa stim ca de la Constiinta pana la Constient, trebuiesc trecute pragurile Subconstientului si al Inconstientului.

Ca sa raspundem in final intrebarii mai sus formulate, ne trezim odihniti cand ne amintim visele pentru ca nu am fost atat de departe in a vizita lumi interioare si ne trezim obositi cand nu ne amintim calatoriile din timpul somnului, pentru ca am consumat energie pe o calatorie foarte lunga. Cum ne furnizam energia? Un surplus poate fi inmagazinat inaintea somnului prin meditatie, rugaciune sau orice alt procedeu de acumulare a energiei. Pe urma, sistemul cerebral intra in repaus iar corpul stocheaza energie de la sine pentru ca este astfel construit incat sa se reincarce automat din atmosfera.

A patra dimensiune

V-am amagit putin data trecuta, am vrut sa va prind in hora! Spuneam ca avem trei dimensiuni, lungime, latime si inaltime. Si ne intrebam care este cea de-a patra. Stie cineva cum identificam atat de controversata cea de-a patra dimensiune?

E simplu. Avem o camera inchisa etans. Respectiv opt unghiuri drepte. Cine stie cum sa iasa din ea, are acces la 4D. Raspunsul pe care il cautati este Timpul. Iata secretul in jurul caruia se invarte atata lume: in vis, accesam cea de-a patra dimensiune pentru ca sistemul cerebral este perfect relaxat, in afara oricaror perturbari de natura emotionala. Si atunci se face proiectia in TIMP. De unde stim asta? Din visele premonitorii. Despre care vom vorbi in curand.

Deja vu sau visul de premonitie

Sunt mai multe categorii ale viselor, insa cea mai interesanta mi se pare cea a viselor premonitorii. Iar asta pentru ca, de cele mai multe ori, din cauza distantei de unde putem privi de deasupra Timpului, le uitam. Timpul se intinde pe o distanta foarte mare, atat in interior cat si in exterior. Ce e in afara Timpului? Este viata nemuritoare, dar nu cea vesnica. Ati murit vreodata in vis?

Zeii erau obisnuiti cu Timpul, nu se supuneau fortei sale, de aceea nu mureau de batranete si boli. Dar mureau de rani. Este important de stiut asta pentru ca ne arata ca dincolo de cele 12% (procente) pe care le folosim din creier, se afla solutia tineretii fara batranete si a vietii fara de moarte. Un aspect de luat in seama este faptul ca nemuritorii nu au nevoie sa doarma prea mult. Asta este un pont, luati-l ca atare!

In vis, acolo unde mintea isi pierde din puterea bruta, putem fugi dincolo de granitele Timpului si atunci putem vedea scene si intamplari dintr-un viitor posibil. Cine stie cate vise ar fi putut fi reale daca am fi facut anumite alegeri pana la capat in viata? Oricum, momentele pe care le stim drept deja vu din viata noastra, nu sunt altceva decat premonitii din vise in care am fost martorii propriului viitor in cazul unei linii alese si definite.

Care sunt filtrele prin care trec visele? Vom vorbi cu alta ocazie.

Sufletul in vise

A trebuit sa treaca mult timp si sa se consume multe foi si multa cerneala sa inteleg cum se vede sufletul pe dinauntru. Este o chestie foarte tricky pentru ca intr-un fel se vede in meditatie, in alt fel se vede in vise. Si totusi, el este acelasi. De ce ar fi asa? Pai raspunsul este simplu, pentru ca in meditatie il vedem prin filtrul mintii, pe cand in vis il vedem prin filtrul inimii. Dar cum, inima si sufletul nu sunt unul si acelasi lucru? Ei bine nu?! Inima este sediul sufletului. Sentimente in inima, emotii in stomac. Sa nu uitati asta!

Bun. In ambele situatii, pentru ca sufletul este ceva de neinchipuit omului, inima si creierul trebuie sa gaseasca traduceri: mintea pentru inima in timpul meditatiei si inima pentru minte in timpul somnului. De ce? Simplu, pentru ca ele nu se urasc, asa cum evaziv suntem invatati sa credem, ci se contopesc.

In meditatia pe suflet, de cele mai multe ori pasii sunt ghidati artificial de ganduri, se paseste intr-o lume oarecum asemanatoare cu a noastra identificata cu sufletul si in functie de starea de spirit se observa schimbarile si bubele din lumea imaginara identificata cu sufletul.

In vis insa, este mai dificil un pic. Pentru ca nu stii din prima ca e vorba de suflet. Tot o lume ti se releva, insa trebuie sa o intelegi singur, ca si cum inima ar fi cineva strain de tine. Iar sufletul nu ti se releva cand vrei tu, ci cand vrea inima. Si acum sa fim seriosi, cine stie ce si cand vrea inima? Zambesc. Sufletul, in vis, este de obicei identificat cu locul cel mai intim si mai calduros pe care il cunoasteti din viata reala. Cam asa traduce inima, mintii. Probabil ca acest loc isi are identitatea proiectata candva in copilarie sau cine stie?! Insa, odata inteles si numit, poti lega o punte stabila de comunicare intre inima si minte. Iar locul asta va aparea destul de des in visele voastre.

 Cele patru filtre

Visul este o calatorie. Aceasta calatorie poate fi planificata sau se poate intampla subit in functie de mai multe elemente de factura interna sau din contra, externa.

Pentru a intelege mai bine formarea visului, trebuie sa stim taramurile pe care strabate. Exista patru taramuri pe care Sufletul le parcurge in calatoria sa in dimensiunea visului (este vorba de starea Delta in care intra creierul uman pentru a permite eliberarea Sufletului in calatoria sa).

A. CONSTIENTUL

B. SUBCONSTIENTUL

C. INCONSTIENTUL

D. CONSTIINTA

Toate acestea sunt foarte bine ancorate in Memorie, de aceea Sufletul imbraca si dezbraca forme gand in aceste taramuri in functie de puterea sa. Asemeni unui om care parcurge un desert, un munte, o apa si o padure. Trebuie sa ai indubitabil o harta, resurse si imbracamintea adecvata.

Mesajul din vis

In general, in timpul somnului, spiritul care calatoreste in diferite dimensiuni prin intermediul portilor pe care le poate deschide creierul (ne referim aici la starea creierului Delta) preia informatii pe care trebuie sa le comunice creierului. Aceste informatii sunt net superioare gradului de cunostinte in constientul uman, drept pentru care, creierul trebuie sa intreprinda o traducere adecvata vietii cotidiene. In principiu, nu poti visa lucruri pe care ori nu le-ai vazut, ori nu le-ai auzit, ori nu ai citit despre ele, etc. Poti visa lucruri nemaintalnite dar a caror explicatie va consta in definitii invatate si insusite anterior.  Toate descoperirile au la baza cunostinte anterioare si nicidecum altfel.

Uneori in vis apar anumite elemente care nu isi au locul acolo. Spre exemplu, visezi ca te afli intr-un grup de oameni si o situatie in care nu are ce cauta o camila cu bot albastru. “Camila cu bot albastru” este un element cheie aici si el poate fi un element compus, format din mai multe informatii.

Cum descifram elementele cheie?

Elementele cheie pot fi deslusite in functie de tipul de vis. Odata identificat acesta, putem cunoaste cine este mandatarul care compune visul: constiinta, parte exterioara, informatie preluata s.a.m.d.

Va recomandam sa tineti un jurnal al viselor, subliniati elementele cheie din vis apoi alaturati-le. Ceva din voi va gasi raspunsul corect!

Tipuri de vis

1. Visul premonitoriu

Aceste vise, fie ca sunt trimise, fie ca presupun logarea constiintei in segmentul timpului, redau amanunte ale unui eveniment iminent. S-a observat ca este vorba doar de secvente ale evenimentului in sine si niciodata nu se deruleaza un film complet.

2. Visul de tip mesaj

De cele mai multe ori, cei care se fac martori ai mesajelor in vise sunt folositi drept canale de scurgere a informatiei. Mesajul este de cele mai multe ori trimis de un spirit proaspat plecat, de ghizi de lumina si chiar de spirite de animale care nu se pot face intelese in fizic si ele se adreseaza in majoritatea cazurilor unor alte persoane decat subiectul in cauza.

3. Visul de interceptare

Este un vis in care constiinta se logheaza la o conexiune vibrationala prin care circula mesaje codate. Codurile pot fi sparte prin procedeul anagramarii. Corpul visului este grosier, insa suflul sau este subtil. In vis apare o pantera si Colosseum. Nu intereseaza imaginea ci cuvantul in sine.

4. Visul de resetare

Aceste vise apar atunci cand subiectul traverseaza praguri primejdioase vietii fizice. Acest vis prezinta emotii si senzatii explozive (fericire inexplicabila, bucurie, ras, plans etc) si are menirea, asa cum il prezinta si titlul, de a debloca anumiti centri si a permite fluxul energiei intr-un nou nivel.

5. Visul indus

Visul indus este orice tip de vis care este manipulat din exterior. Aceste vise pot fi induse fie de entitati care isi trag energia din pierderile energetice ale subiectilor din timpul somnului (frica, groaza, excitare sexuala etc), fie de persoane bine antrenate care pot accesa subconstientul altor oameni.

6. Visul colectiv

Este acelasi vis trait de doi sau mai multi oameni in acelasi moment.

7.  Visul normal

Este visul format de subconstient pe baza evenimentelor petrecute in cotidian. In acest tip de vis, constiinta incearca sa comunice in exterior eventualele probleme interioare.

Starile creierului Delta si Gamma – vis sau realitate?

Undele cerebrale

Undele cerebrale definesc frecventa energiei electrice oscilatorii din creier. De fapt, tranzitia sau ciclul unei unde intr-o unitate de timp definita de o singura secunda, reprezinta frecventa ei masurata in Hz (Hertz – de la cel care a definit-o prima data). Undele sunt practic radiatii produse de campul electric al creierului. Urechea omului este sensibilă la sunete cu frecvențe cuprinse aproximativ între 20 Hz și 20 kHz (20.000 Hz), de aceea activitatea cerebrala este influentata de ceea ce auzim.

• Undele Delta – starea Delta – (0.1 – 3 Hz)
• Undele Theta – (4 – 7 Hz)
• Undele Alpha – (8 – 15 Hz)
• Undele Mu – (7.5 – 12.5 Hz)
• Undele SMR – (12.5 – 15.5 Hz)
• Undele Beta – (16 – 31 Hz)
• Undele Gamma – (32 – 100 Hz)

Starea Delta: Creierul intra in stare Delta in timpul  somnului adanc.

Starea Gamma: In aceasta stare se creeaza unitatea perceptiei constiente, adica drumul catre constiinta. Intalnita in starile de coma.

S-a demonstrat ca pentru cateva minute in fiecare noapte, inima inceteaza sa bata. Cred ca acest fenomen se datoreaza undelor Gamma care accelereaza frecventa cerebrala si permite spiritului sa paraseasca “costumul de astronaut”. Cand iesi din starea Gamma, s-a dus si cu constiinta constienta (daca vreti).

Si acum intrebarea de final: voi ce palarie purtati?

Respir, deci visez!

Este bine cunoscut ca in timpul unei respiratii repetitive adanci, abdominale (cum o numeste literatura de specialitate), creierul se focuseaza pe emisfera sa dreapta, menita sa se ocupe de partea artistica, creativa. Aceasta parte induce starea de meditatie, somnolenta si daca este prea puternic stimulata, chiar lesinul.

Pentru a proba faptul ca respiratia adanca si cu ritm rar induce starea de somn, este de ajuns sa tineti un animal langa voi cand faceti asta si veti observa ca veti influenta nu numai propria stare, ci si pe cea a animalului. La pisici merge de minune.

De asemeni, un alt procedeu de a induce somnul sunt vorbele soptite, pe care le puteti testa pe orice animal (inclusiv omul). Vorbele soptite aduc foarte mult cu respiratia adanca.

Daca ne intoarcem putin catre ultimul articol referitor la vise si recitim partea in care inima se opreste din batut pret de cateva minute in fiecare noapte, ne duce cu gandul ca in acele clipe visul inceteaza si intervine realitatea spiritului sau cea a sufletului, dincolo de “costumul de astronaut” – este expresia lui Silva. De ce? Din simplu motiv ca trupul are nevoie sa functioneze pentru a putea sustine spiritul inauntrul sau.

Despre Cosmar

Exista  entitati capabile sa extraga energie din visele consumatoare ale omului. Cunoastem aceste vise sub numele de cosmar, in italiana incubo, in franceza chauchemar (chauche inseamna “a apasa”), in engleza nightmare (apare aceeasi terminatie mare – mar), in germana nachtmahr. Numele MAR care insoteste radacina cuvantului vine de la numele unui demon mitic care si-ar fi chinuit victimile prin somn tulburent care inspira groaza. De obicei se aseaza pe pieptul celui caruia ii induce visul de groaza, cam pe acolo pe unde se aseaza pisica: adica pe suflet. In limba romana el apare cu numele MOROI, un fel de vampir sau strigoi care se hraneste cu sange. De la moroi la mort … cam tot pe acolo. Macar stim de unde vin cosmarurile. Varianta latinizata a cuvantului “cosmar” face referire la alte doua tipuri de demoni, succubus (feminin) si incubus (masculin), demoni ce se hranesc din energia sexuala indusa victimelor in somn.

Ingeneral, s-a constat ca visele cosmar sunt de tipul REM, adica Rapid Eye Movement. Claritatea lor este extraordinar de buna. Cei care ating o vibratie mai inalta decat a entitatii care provoaca cosmarul nu mai sunt atinsi de el. 

Cel mai chinuitor cosmar mi s-a parut de departe cel in care nu poti sa te misti sau sa vorbesti. De parca ai fi in apa. De fapt, cei care induc visul sunt foarte buni cunoscatori ai legilor Timpului, astfel incat il pot contracta sau dilata la voie. Pe scurt, lucreaza cu iluziile.

Cosmar si trauma

Spuneam anterior ca nachtmahr inseamna vis, in limba tedesca, adica germana. Acest cuvant este o traducere libera a cuvantului englezesc nightmare, adica cosmar. Totusi, limba germana foloseste si un alt cuvant pentru vis, si anume traumen.

Dupa cum foarte simplu se poate observa, traumen vine de la cuvantul grecesc trauma, care inseamna rana, cuvant existent in limba romana ca atare. Cosmar si trauma.

Intrebam: de ce si-ar numi germanii visele cu un cuvant al carui sens este trauma? Pentru ca din studiul freudian ne dam seama ca ei s-au oprit doar la emotii, adica la visele de constiinta (ceea ce, cel mai probabil, si inaintasii sai au facut intocmai).

Viata sau marele vis?

Una din cele mai frumoase caracteristici ale visului este faptul ca niciodata nu iti amintesti cum ai ajuns acolo. Brusc, esti acolo, nu ii poti percepe inceputul. Acolo, in vis, prezentul se desfasoara la cote maxime si nu exista oboseala fizica. Ca dovada ca nu exista spatiu.

Acum, sa luam totul la nivel macro! Daca ne gandim ca nimeni nu isi poate aminti exact cum a intrat in viata, indiferent de zecile de fotografii pe care le-ar vedea cu sine in perioada de pana la 3-4 ani, ei bine acea perioada parca nu exista in memoria sa. Oare unde se afla memoria in acea perioada? Pentru ca aparent functioneaza: un copil mic stie de unde sa suga, stie ce ii face bine si ce ii face rau din scurta experienta acumulata si tot asa. In vis, majoritatea elementelor apare drept proiectii ale constiintei. De aceea, daca am trai intr-un mare vis, este posibil ca tot ceea ce traim sa fie propriile noastre proiectii. Cu cat mai multi in vis, cu atat mai multe proiectii. Si cine poate afirma contrariul, indiferent ca suntem sau nu intr-un vis?

Se mai spune ca daca intri in visul cuiva, constiinta acestuia va avea o atitudine ofensiva fata de tine in cazul in care incerci sa faci schimbari. Ne intrebam daca nu cumva aceeasi atitudine o intalnim in lumea reala cand vrem sa “schimbam lumea”.

 Visul de constiinta – clasificari

Conform teoriei freudiene, dupa atitudinea lor fata de realizarea dorintei, visele se impart in trei clase:

1. Visele nedeghizate care reprezinta o dorinta refulata

2. Visele deghizate care reprezinta o dorinta refulata

3. Visele deghizate partial care reprezinta o dorinta refulata.

Daca ne orientam dupa Freud, toate aceste cazuri de vis de constiinta par sa se construiasca pe baza unei emotii sufocate, reprimate, care duc la formarea visului in 3 trepte: a. constructia ideii; b. punerea ideii in cuvinte; c. punerea cuvintelor in imagini (sunete).

Comunicarea constiintei cu “exteriorul” este cenzurata, singura modalitate de a transporta informatia fiind codurile din vis. Aparent, constiinta trebuie sa pacaleasca inconstientul si subconstientul.

Si atunci punem intrebarea de final: ce rol au Subconstientul si Inconstientul?

Vis in vis

” A dormi este a visa. De giaba se banuesce ca pote fi somn fara vis. Fara vis este o pregatire la somn sau este o incetare de somn, una din doe, dar somn nu este, judecandu-se neaperat dupa ceea ce se petrece la om, de unde prin analogia ne pogorim la fiinte inferiore.

Pote sa se intample, si ‘n fapta se intampla adesea, ca noi deloc nu ne aducem a-minte ceea ce am visat; dar acesta vine tocmai din aceea ca visul cel mai caracteristic se afla la mijloc intre o pregatire la somn si o incetare de somn, adeca intre doe restimpuri fara vis.” (B.P. Hasdeu – Sic cogito)

Citind cele de mai sus, mai ca iti vin raspunsuri pentru intrebari precum:

1. De ce exista pauze intre vise in acelasi somn?

2. De ce niciodata nu iti amintesti inceputul si sfarsitul unui vis, nici cum ai ajuns acolo, nici cum ai plecat? Mereu aceste goluri de memorie le povestim prin “si apoi eram in cutare loc” sau, ca sa fim si mai misteriosi, “si apoi m-am trezit in cutare loc”.

Daca am tine cont de perioada pre si post vis in care nu exista nimic de care sa ne amintim (ori nu putem face asta), ne-am avanta sa mizam pe teoria conform careia alte locuri si alte actiuni, inseamna un alt vis decat visul initial. Adica, din moment ce nu pot exista doua lumi diferite in aceeasi dimensiune, calatoria intre ele se face pe calea visului. N-ar fi exclus, aceluiasi rationament, ca intrarea in cea de-a doua lume sa se faca prin somn din primul vis dar sa nu ne amintim asta. Concluzia o tragem tocmai pentru ca unul din visele avute a inceput prin a ma da jos dintr-un pat, ca si cum abia m-as fi desteptat. As fi tentat sa spun ca cu cat mergi mai departe din vis in vis, cu atat senzatiile si imaginile sunt mai reale. Asa cum spunea minunatul Hasdeu, esti mai aproape de des-marginire.

“Culoarea visului e fericirea”

Binefacatorul nostru B.P. Hasdeu a ridicat o problema foarte importanta si nesesizabila:

De ce in vis taramul mortii nu ne inspaimanta, pe cand aievea acesta este ceva de neconceput? De ce un mort in cosciug da omului o senzatie de disconfort, de ce aceeasi constiinta speriata de povesti grozave in realitate nu este speriata in vis? De ce in realitate spiritul se teme sa iasa din corp, dar in vis o cauta cu orice risc?

Sufletul este un diamant care nu se sparge. Uneori il murdarim, dar il putem curata oricand. Asta au vazut vrajitorii intotdeauna iar ceilalti, nu. Dar acesta nu este un raspuns, este un cheie. Sa vedem, prin urmare, impreuna care este unicul raspuns pe care-l puteti da la intrebarea “Ce transforma sufletul astfel incat, vis sau realitate, sa nu se mai teama de nimic?“.

Metoda rememorarii

N-as stii sa va spun cu exactitate cum se intampla, insa cel mai probabil exista subansamble de memorie care se inchid si se deschid atunci cand sunt activate. Ca sa ne fie mai usor de inteles, aceste subansamble care se gasesc destul de adanc in memoria fiintei noastre se comporta asemeni unei role de film dintr-un aparat de fotografiat purtat de un calator. Calatorul in sine ramane cu memoriile principale si subiective, pe cand pe aceste cadre raman intiparite si celelalte intamplari obiective.

Voi exemplifica asta printr-un vis in care se intampla sa caut o masina pe care o parcasem inainte sa ajung in locul de unde era indispensabil sa plec urgent cu aceasta masina. In vis nu imi aminteam atat locul in care parcasem masina, cat si momentul in care ajunsesem in locul acesta cu masina si evident, parcasem. Cautand instinctiv in vis cele mai potrivite locuri pe care constiinta mea le-ar fi ales pentru mine astfel incat eu sa pot parca o masina, am realizat ca totul era o loterie, lipsita de judecata. Astfel s-a nascut in mine ideea de a rememora visul, in vis fiind. Aceasta s-a intamplat exact cum s-ar fi intamplat aievea, adica prin intrebari de genul unde am fost inainte de a ajunge aici?, inainte de a fi acolo, ce am facut? si tot asa. Acest procedeu auto-interogativ a scos la iveala acele cadre din aparatul de inregistrat despre care am pomenit mai la deal. Incetul cu incetul s-au deschis imagini si intamplari cunoscute pe care le traisem anterior in vis. Unele peisaje le stiam chiar din alte vise avute in alte nopti cu ceva timp in urma (poate chiar in ani precedenti), astfel incat realizam ca ele formau in sine de mai multa vreme, lumi distincte. Ajungeam in modul acesta sa inteleg cum se leaga verigi de intamplari de vise, intre ele, acestea fiind aparent diferite.

Cum ajungi sa fii constient de asta in timpul somnului? Ei bine, asta este o alta poveste.

Somnambulismul

Negresit, somnambulismul este o forma de a visa. Mai este cunoscut cu numele de noctambulism, lunaticie sau selianism. Ambulism vine de la ambulo care inseamna a merge in limba latina. Luna si Selene sunt unul si acelasi lucru. Trebuie sa retinem aspectul Lunii in numele acordat.

Din cate am observat, somnambulismul este de doua feluri:

a. cel in care manifestam o alta personalitate

b. cel in care mentinem personalitea proprie

In foarte putine cazuri, subiectul in cauza isi poate aminti cele intamplate in timpul acestei manifestari. Simplul fapt ca va ridicati in sezut in timpul somnului, va incadreaza la somnambuli (considerat a fi o stare parasomniaca).

In ambele cazuri de mai sus a si b, caracteristic este faptul ca spiritul tinde sa urmeze sufletul. Aici se formeaza din nou o bucla care prezinta doua aspecte. Primul, ar presupune ca spiritul nu poate parasi corpul pentru ca nu are constiinta suficient de intrepatrunsa cu memoria, adica nu stie ce poate face. Cel de-al doilea, ar presupune faptul ca spiritul nu poate parasi corpul pentru mult timp, drept pentru care il trage dupa sine, adica se teme sa-l lase nelocuit pe o perioada care in timpul visului se cronometreaza la standarde temporale mult mai mari.

Intrebare de final: cum explicam deplasarea spiritului ca o coordonata pe axa constient – subconstient – inconstient – constiinta care duce la “furatul” trupului?

Diferenta dintre somn si somnambulism este data prin doua contraste, unul de substanta si unul de esenta.

Primul este miscarea la care este supus corpul somnambulului (ambulismul nu este o trasatura neaparat specifica) fata de cel al unui om care se afla in somn normal.

Cel de-al doilea este faptul ca visul este o stare de fericire, de “desmarginire” a sufletului, pe cand somnambulismul este o stare “impiedicata de desmarginire” (- cf. Hasdeu), adica somnambulul sufera.

Asemanarea dintre somn si somnambulism se bazeaza nu pe faptul ca se trag obloanele, ci pe faptul ca amandoua pot fi naturale sau artificiale (provocate).

In cazul in care sunt naturale, atunci totul este relativ simplu, spiritul si sufletul sunt in actiune pe buton automat.

Insa, in cazul in care sunt provocate (pentru somn vezi cloroform, somnifere in general iar pentru somnambulism vezi hipnoza), ei bine aceste efecte de marginire-desmarginire se amplifica.

Sunetul in vis

Sunetul, in minte, se formeaza pe baza vibratiilor exterioare care ating membrana timpan, de unde sunt preluate si traduse de catre un nerv, in creier. In acest fel, creierul intelege informatia aparent sonora. Este motivul pentru care unele sunete ne pot vindeca, altele ne pot deregla, iar altele ne pot distruge.

In vis, sunetul nu se mai bazeaza pe aceeasi modalitate, el nu mai urmeaza acelasi traseu prin membrana numita timpan. El se supune unui fel diferit de transmitere, iar de cele mai multe ori aceasta se face prin intermediul memoriei (care are deja selectate clone de sunet). Daca va veti analiza visele, veti remarca ca de prea putine ori cineva va vorbi ca in realitate, pe gura. Si ca, de fapt, comunicarea in vis se face mental, telepatic.

Cu toate astea, un sunet exterior care patrunde in urechile celui care doarme este amplificat si de cele mai multe ori capata distorsiuni. Intotdeauna creierul traduce un sunet exterior in travaliul visului printr-un element prea putin asemanator. Alarma de ceas devine colind de Craciun in vis sau alte exemple pe care le cunoasteti pe propria piele.

Intrebarea de final: daca in vis telepatia sunetului ne este mod de comunicare indispensabil, cum se face ca in realitatea imediata suntem atat de stangaci in a o folosi?

Visul – O realitate paralela?

Oricat de putin timp ocupa visul in viata noastra, el are un impact atat de puternic incat de-a lungul timpului a fost abordat in numeroase maniere. Una dintre acestea este ca visul e o realitate paralela, la fel de concreta ca si cea pe care o numim in mod curent realite si nimeni nu poate spune care dintre ele este cea reala. Si una si cealalta se comporta dupa toate regulile unei lumi se sine statatoare. Daca ai fi pus intre doua oglinzi, tu la mijloc, efectul este ca te vezi intr-o infinitate de oglinzi in stanga si in dreapta. Care este imaginea ta cea reala? Oricum te-ai intoarce, imaginile sunt identice. Oricare din aceste imagini este reala, insa numai una este valabila, adica cea de care esti constient.
Pornind de la premisa ‚cogito ergo sum`, singurul lucru de care pot fi convins este acela ca eu exist. Sunt constient de propria mea existenta insa nu sunt convins ca tu existi, ca orice altceva din jurul meu exista. Orice inafara de mine poate face parte dintr-un vis. Este foarte posibil ca viata noastra reala sa se petreaca intr-un vis, iar ceea ce numim acum viata reala sa faca parte dintr-un vis.
Un argument ar putea fi acela ca foarte rar visam persoane din ceea ce numim viata reala, insa visam in mod repetat persoane pe care aici nu le cunoastem iar acolo le stim de multa vreme, avem amintiri in vise, cunoastem locurile in care suntem cu toate ca nu au corespondenta aici. Un alt aspect interesant este ca si daca adormim cu intentia de a visa ceva anume, vom reusi asta doar la inceputul visului, dupa aceea nu ne mai putem controla visul ci lumea in care intram il va controla.
Un alt argument este acela ca in toate culturile, fondatorii lor fac referire la o alta lume. Iisus Hristos spune „regatul meu nu este din lumea aceasta”. Intrebat de unul dintre discipoli ce se intampla cu noi cat traim si dupa ce murim, Profetul Mahomed ii raspunde ca noi cat traim, dormim, ne trezim abia dupa ce murim, iar Buddha la intrebare
a ce este el, guru, magician, vraci, raspunde „ eu sunt un om care s-a trezit”.
Ar fi cazul sa ne punem mai multe intrebari? Poate ca da, poate ca nu … Important este sa traim cu toata fiinta in oricare realitate de care suntem constienti, pentru ca orice am visa vreodata, in momentul acela devine realitatea noastra.

Poarta viselor

Vom reda in continuare un paragraf din cartea intitulata Visul, sub redactia lui Liviu Popoviciu din 1978, editura Dacia.

“La om, “profilul” tipic al unei nopti de somn se prezinta astfel: individul adult trece succesiv prin patru stadii de somn lent, incepand cu somn lent superficial (in 3 stadii), pana la somn lent profund (2 stadii), care se desfasoara in primele doua ore de somn. Prima faza de somn paradoxal apare in general la 120 minute dupa adormire, dureaza in medie 15 minute si marcheaza terminarea primului ciclu de somn. Urmeaza al doilea ciclu, cu durata medie de 90 minute, terminat de asemenea printr-o faza de somn paradoxal de 15 – 20 minute. In acest fel, in cursul unei nopti, se succed 4-5-6 cicluri de somn si de faze paradoxale (“vis” – in terminologia lui Jouvet), astfel incat, la sfarsitul noptii, somnul paradoxal va constitui 18-22 % din cantitatea totala de somn, adica in medie 80 – 120 minute.”

Referitor la acest paragraf apare si un grafic care semnaleaza fazele aparitiei viselor pe timpul unei nopti, respectiv si cu aproximatie la orele: 00:00, 01:15, 03:00, 04:15, 05:05, 06:30, 07:30.

Intre toate aceste cicluri ale somnului in care aparent se deschid porti ale viselor (7 vise diferite, 7 porti diferite, 7 peceti), iese in evidenta o singura stare de veghe cuprinsa in intervalul noptii, anume la ora 05:00, precum o gura de oxigen pentru cineva care se scufunda si sta timp indelungat sub apa, dupa prima jumatate plina. Asemeni unei piramide. Nu putem sa ignoram intrebarea daca cele 7 porti corespund celor 7 chakre.

Cunoastem deja intervalul 03:00 – 04:00 ca fiind o deschidere catre alte dimensiuni (o pomeneste prea bine si indubitabil Eliade in Nunta in cer), iar aparent confirma graficul lui Popoviciu.

Cat despre durata totala a viselor, daca suprapunem peste informatia din Inception, 5 minute de somn in realitatea imediata echivaleaza 60 minute de realitatea onirica (in timpul visului), rezultand in felul acesta circa 960 – 1440 minute (de la 16 la 24 ore) petrecute in vis. Si ce coincidente remarcabile!

REM = Rapid Eye Movements

Lumea animalelor de putere

Corespondenta dintre lumi este oarecum bizara prin forma ei de manifestare.

Uneori aceasta socheaza prin descoperirea valului prin care percepem ca fiecare om are cu adevarat un omolog bine determinat de partea celalalta a realitatii imediate, pe care o numim artificial viata de aici.

Stim (cei mai multi dintre noi) ca exista un animal de putere pentru fiecare om, nu putem demonstra asta stiintific, insa o putem gestiona si simti la un alt nivel de care arareori ne indoim.

Iata, deci, o serie de intrebari menita sa stabileasca anumite ancore prin care sa ne decidem cat de aproape suntem de lumea animalelor de putere:

1. Ce se intampla cand un om are drept “animal de putere” o insecta? Se poate si asa?

2. Ce inseamna a avea animal de putere in lumea energetica sau spirituala? Inseamna oare ca exista cu adevarat o entitate energetica care ne influenteaza alegerile?

3. Este animalul de putere un “prieten imaginar”?

4. Este animalul de putere o identificarea cu anumite tipare care pot calauzi un spirit uman de-a lungul vietii sale pe Terra?

5. Au aceste animale de putere o viata a lor cu alegeri proprii?

6. Sunt chipurile lor adeziuni comportamentale fara a conta cu adevarat infatisarea sub care se arata?

7. Stiati ca intentiile voastre ajung la destinatie sub forma de animale de putere inaintea contactului corpului vostru fizic?

8. Capata fiecare gand forma unui nou animal de putere?

9. Apar intotdeauna acolo unde percepem granita dintre vis si trezie?

10. Au legatura aceste animale de putere cu copiii nascuti “cu handicap”, incercand sa ia corp uman?

11. Exista animale de putere bune si animale de putere rele?

Diana, fiica paianjen

Am avut un vis. Se facea ca aveam o fiica care era jumatate om, jumatate paianjen. Avea 4 picioare de paianjen si doua de om. Trupul era de fata. Se misca repede si avea dimensiunile unei falange de la degetul aratator. Pentru a o putea auzi, era nevoita sa tipe la mine. Se suia pe mine, de pe picior pe umar si simteam cum ma gadila si ma controlam sa nu ma scarpin pentru ca i-ar fi fost fatal. O chema Diana,

Intrebari:

1. Daca copilul vostru ar fi paianjen si n-ati avea cum sa-l imbratisati, cum i-ati arata dragostea si cum l-ati mangaia cand ar avea nevoie?

2. Cum v-ati invata corpul astfel incat sa nu va scarpitati imediat ce simtiti mica gadilaturi, mici pasi pe pielea voastra?

3. Daca ar veni acasa cu prietenii ei buni, insecte, cum ati reactiona? Ati pune spray-ul pe ei?

4. Cum ati spune lumii intregi ca aveti o fiica insecta?

5. Cum ati educa-o?

6. Ce i-ati da sa manance?

7. Cum s-ar continua neamul vostru?

8. Cand ar fi bolnava, cum ati vindeca-o?

9. Cum ati face animalele de casa sa inteleaga ca e membru al familiei?

Basmul si Visul lui Hasdeu

Teorii uluitoare infundate in ignoranta, in slaba cultura si in lipsa interesului in ceea ce priveste Adevarul. Aceasta este patura de mijloc a omenirii. Cei din varf sunt violenti si ascund totul cu ura si frica.

Oamenii nu cunosc astazi cine a fost Hypatia din Alexandria, si nici pe cel care a dat ordinele sa fie ucisa pentru teoriile sale indraznete pana si pentru perioada pe care o traim astazi. Numele lui sa piara in abisul intunecat, numele ei sa rasara iar si iar pana oamenii vor intelege.

Teoria lui Hasdeu cum ca bazmul este o oglinda “algebraica” a realitatii visului, este doar o recunostinta adusa ca omagiu in preluarea sa de la filozoafa mai sus amintita, Hypatia, una din incarcarile Iuliei Hasdeu de-a lungul istoriei existentei sale. O teorie sustinuta si explicata in capitolul Fondul basmului din SCRIERI LITERARE, MORALE SI POLITICE.

In continuare va prezentam trasaturile comune a celor doua, bazm si vis, preluate din scrierile domniei sale:

1. In vis, totul capata forme mai mult decat iperbolice; (…) aceeasi ultra-exageratiune in basme.
2. Ceea ce viseaza omul poate sa se adevereasca in starea-i de veghere; (…) visele pot decoperi ceea ce nu se vede sau nu se stie; de aci orice popor crede in vise
3. In basm, ca si in vis, spatiul se sterge; dormind in Bucuresti, omul se viseaza la Paris si peste o clipa la New York, tot asa precum eroul basmului strabate ca sageata pana la buricul pamantului (…)
4. In basm, ca si in vis, se sterge nu numai spatiul, dar si timpul.
5. In basm, ca si in vis, sborul este un mijloc foarte indemanatic de locomotiune.
6. In basm, ca si in vis, omul vede zei sau zane si petrece  cu sfintii.
7. In basm, ca si in vis, ne intampina monstri, cu cari ne luptam si pe cari mai totdeauna ii invingem.
8. In basm, ca si in vis, deosebire de limbi nu exista, toti se inteleg unii cu altii, ba vobesc omeneste pana si dobitoacele.
9. In basm, ca si in vis, metamorfozele cele mai extravagante sunt ceva foarte normal.
10. In fine in basm ca si in vis, suferintele si nenorocirile cele  mai cumplite se incheie sistematic printr-un bun desnodamant, printr-o nunta, printr-un banchet, caci cosmarul in ipnotologie este o exceptiune.

Adevar sau provocare? Sau cum spunea pisica din Alice: Nu sunt nebuna, atat doar ca realitatea ta e diferita de a mea!

Conditiile visului

Cand spunem ca visam, spunem de fapt ca ne amintim visele. Acesta nu este un lucru la indemana tuturor, avand in vedere faptul ca multi oameni pleaca prea departe cu constiinta si nu pastreza suficienta energie pentru a aduce inapoi memorii. Totusi, exista cateva lucruri pe care le puteti face pentru a indeplini conditia amintirii viselor:

1. Pregatiti o atmosfera de 23 grade Celsius in camera in care dormiti
2. Pregatiti un asternut curat si confortabil
3. Repetati in gand inainte sa adormiti ca dimineata va veti aminti visul
4. Folositi-va de mijloace de stocare a energiei interioare (vezi abstinenta) care foloseste drept propulsor al spiritului
5. Somnul cuprinde intre 4 si 6 etape de somn cu un maxim de 7 vise pe noapte. Este posibil sa va treziti dupa fiecare vis in parte. Rememorati-l si fiti constienti de el.
6. Exersati trezitul dupa 6 ore de somn, 15 minute pauza, apoi somn din nou.

Functionalitatea Timpului intre vis si realitatea imediata

Visul, drept numen in principiul sau, ridica un semn de intrebare cel putin legitim in ceea ce priveste concluzia sa. Trebuie sa ne centram si concentram pe faptul ca visul ne vorbeste din punct de vedere temporal prin prisma a 3 aspecte definite de om, iar fiecare timp deschide o prisma de intelegere in clasificarea viselor. Acestea sunt:

1. TRECUT
2. PREZENT
3. VIITOR

Ceea ce omul nu pricepe despre vis, in care apar deslusit sau mai putin deslusit elemente din constiinta sa sau dintr-un mediu extern, este daca el se refera asupra unui timp petrecut deja sau a unui timp care urmeaza sa apara. In momentul in care apare in scurt timp, este definit ca fiind prezent, daca se lasa asteptat, devine automat viitor. Sa se tina seama ca omul poarta in permanenta cu sine trecutul si viitorul sau si nimeni altcineva.

Cine esti tu?, va intreba Timpul.

Eu sunt Prezentul!, va raspunde Initiatul.

Functionalitatea Timpului

In general, visul se comporta precum un psiholog. Iti expune situatia petrecuta candva (deformata sau nu) care poate genera necunoscute pentru prezent. Uneori iti expune imaginea unui viitor improbabil, care modificat de alegerile ulterioare din viata real-imediata, devine pura fictiune. Aceasta fictiune construieste o noua categorie, pe care o putem intitula IN AFARA TIMPULUI.

Un lucru specific tuturor cazurilor de vis, este ca nu exista lucruri afectate de timp. Este dovada cea mai simpla despre manifestarea atat de cautatei dimensiuni a patra. Faptul ca nu exista timp, permite in mod automat inexistenta spatiului (lucru demonstrat cel mai usor de Nassim Harameir). Trecerea dintr-un vis in altul cu atata usurinta si acuratete, indica faptul ca nu exista timp si spatiu.

Cu toate astea, desi Timpul se desfasoara pe planseul realitatii imediate, el poate patrunde pana in vis. Spre exemplu, cand ne este frica foarte mare in vis, timpul se dilata, spatiul devine greoi si noi ne miscam extrem de lent; senzatia este numita a alerga in apa. Devine astfel un cosmar si aici intervin entitati ale cosmarului si desigur o alta tema de discutat. Pragmatic insa, visul este cotropit de posibilitatea desfasurarii timpului.

Contractarea Timpului, insa, face ca perioada petrecuta in vis sa para o eternitate relativa. In acest caz, nu exista fisuri prin care manifestarea sa sa fie posibila iar 5 minute in realitatea imediata se manifesta in 1 ora in vis.

Veti observa desigur asemanarea cu ceea ce se petrece in realitatea imediata, cand timpul trece greu in actiunile neplacute (cea mai cunoscuta este frica) sau din contra, este perceput ca trecand foarte repede in zonele de fericire. Este secretul accesarii dimensiunii a patra. Cei care nu sunt afectati de imbatranire sunt pionierii dezvalurii ei.

Deja vu-ul visului

Deja vu inseamna deja vazut, aparent vine din franceza, vu se pronunta la fel ca view in engleza.

Este important faptul ca putem avea deja vu atat in realitatea imediata cat si in vis. Este important detaliul pentru ca poate conferi mai multe informatii despre conceptul “aparitiei” lui, pe care oamenii nu il cunosc indeaproape sau il confunda cel mai ades.

Aparitie, am folosit acest cuvant pentru a va arata importanta intrebarii de sine. Cand folosesti cuvantul aparitie, sensul deja vu este a unui lucru extern care apare din cand in cand, precum o pasare apare din cand in cand la geam. Doar ca ceva deja vazut nu este o entitate, ci o actiune. Recapituland, cunoastem ca nu este o eroare a marelui sistem (vezi teoria Matrix). Spiritul calatoreste in timpul visului in viitorul posibil iar atunci cand alegerile noastre sunt drepte, ajungem sa petrecem actiunea deja vazuta in vis de catre spirit. Iata marele joc pe care il poate face spiritul. Iata marea confirmare ca lucrurie sunt bine facute. Potentiale incercari, viitor posibil si imposibil jucat inainte, exemplu in Edge of Tomorrow, filmul.

Dar ce este deja vu in vis? Este o calatorie reluata a aceluiasi potential viitor. Poate spiritul merge la risc pe o carte de care nu este sigur. De cate ori nu v-ati intors in viata intr-un loc in care ati esuat initial doar pentru a verifica unde a fost greseala initiala?

Tot din categoria reluarilor, mentionam ca exista si visele in care spiritul continua actiunea dintr-un vis trecut. Practic, azi visez o parte din actiune, peste 3 luni reiau actiunea in aceleasi conditii ale visului si o duc la capat. Interesant este cum constiinta nu uita actiunea visului, o recunoaste imediat, pe cand constientul o pierde.

Visul și Dumnezeu

În cazul în care n-aţi ştiut, visul a fost considerat până în Evul Mediu (în cercurile celor care au crezut în oniric) ca având o legătură strictă cu trecutul subiectului care visează.

După Evul Mediu și până la sfârşitul secolului XIX, visul a căpătat aura unor previziuni ce ţin de viitor. Desigur vorbim aici despre legimitatea interpretărilor sale.

Odată cu începutul secolului XX, s-a constatat că visul are de fapt de a face cu emoţiile nemanifestate, dar mai ales cu frustrările (vezi Freud).

Astăzi însă, putem spune că visul este cu mult mai complet decât în oricare perioadă pe care a străbătut-o, cu putinţă. El poate fi în acelaşi timp trecutul, prezentul, viitorul, probabilul. Importanța sa a fost atât de evidentă şi de vehementă, încât relatări despre vis apar chiar în cartea cărţilor. În Vechiul Testament nu mai puțin de patruzecisitrei de vise, iar în Noul Testament doar nouă vise (după Yannick Ripa). Aşadar, vechimea valorii visului este impresionantă în vechime și denaturată odată cu trecerea prin timp a omului.

Întrebarea de final rămâne fiecăruia dintre noi: de ce nimeni nu-l visează pe Dumnezeu?

Somnul și segmentele de recharge

Cândva prin anii ’90 reieşea dintr-un studiu întocmit de cercetători (care?), că există trei mari intervale critice într-o noapte, pe care în cazul în care le poţi depăşi, poţi rămâne treaz întreaga noapte.

Se spunea atunci că somnul vine în aceste intervale, cu precădere, mai puternic decât în oricare din celelalte ore nocturne.

Cele trei praguri sunt după cum urmează:

1. 22:00 – 23:00
2. 03:00 – 04:00
3. 05:00 – 06:00

Aceste intervale pot fi probate de două categorii de oameni, îndeosebi. Prima, şi cea mai avizată, este cea a oamenilor care lucrează în ture de noapte: paznici, asistenţi medicali, casieri parcare aeroport, şi multe alte exemple. Cea de-a două categorie înglobează pe club-eri şi petrecăreţi în genere. Toţi aceşti oameni pot confirma aceste intervale.

Ce se întâmplă în aceste ore?

Ultimele două intervale mai sus amintite coincid cu câteva cicluri de formare/apariţie a visurilor nocturne (vezi Porţile visurilor).

Între aceste ore, corpul se loghează prin fire nevăzute la o sursă, poate chiar riscăm să spunem Sursa Universală de Energie, iar de aici se (re)încarcă.

Iarăși. este probat faptul că legile fizice produc o ruptură în momentul în care cineva ratează primele două sau chiar trei intervale de somn. Astfel, deşi aşteptările minţii sunt de o recuperare taciturnă ulterioară printr-un somn lung, corpul se trezeşte după doar câteva ore de somn (de obicei după 2-3 ore). Rezistă câteva ore treaz, timp în care îşi procură energie prin materie (saturarea senzaţiei de foame) şi iar purcede la somn gata încărcat. Abia acest al doilea somn este capabil să producă visuri.

Ratarea somnului după o noapte pierdută, duce adesea la slăbirea organismului, pentru că spiritul îşi procură energia din materia imediată. La trei zile neîntrerupte de nesomn poate apărea cu succes decesul corpului fizic.