corpul durere din fiecare om, Eckhart Tolle – adevar

ce este corpul durere? pai dupa Eckhart Tolle corpul durere este o entitate semivie, un tipar reactiv mental emotional, care locuieste in mintea omului si se hraneste cu emotii.

fara sa scriu prea mult va voi da un link sa-l cititi despre manifestarile corpului, cum il identificati, cum conduce prin ganduri care devin fapte.

link

mintea care nu este prezenta, cade prada acestor tipare emotionale. corpul durere se hraneste in special cu emotii negative. o persoana care mereu are ceva de reprosat, mereu critica, mereu judeca, niciodata nu e bine, ci are ca credinta mereu va fi bine dar mai tarziu!, este posibil sa aiba corpul durere foarte bine infipt in minte. el exista si mai mic si mai mare fiecare va descoperi candva.

solutia e simpla, nu usoara. prezentul. fiti prezenti. cu gandurile, cu corpul.  portile sufi despre care am mai scris aici.  observatii despre cum respir acum.. de ce?

de ce fac asta? de ce spun asta acum? de ce gandesc asa despre?

oamenii imbraca apoi roluri care hranesc acest corp durere. aici e trist. aici este iluzia. roata de hamster in care alerga oamenii.

toate se leaga de frica de a nu fi alungati iar.  iar pe drum, unii raman in capcana drogului emotiei numita frica, care are ca loc acest corp durere, care cere mereu emotii ca frustrarile, tristetea, furia, deznadejdea,  niciodata nu e bine pornind de la trafic,  job, colegi, idei despre viata, scoli de transformare etc.

un alt lucru eliberator este ca odata ce acceptati ca exista corpul durere, ca observati acest obicei, tipar si il aduceti in atentia voastra el se dizolva ca ceata sub razele soarelui. odata ce il observati ii luati toata puterea, va fi chiar amuzant sa va vedeti anumite zvacnituri ale lui.  ati trecut deja peste cand veti rade privind incapoi si veti gandi ” uite ce faceam!” 🙂

 

 

disciplina, a fi sau a nu fi – adevar

credinta poate muta muntii, lumi intregi, puncte de asamblare.

cand spui cred ca pot.. te separi de credinta.

cand spui sunt si pot, esti una.

 

este folositor sa inveti despre diferitele fatete ale adevarului, aminteste-ti sa vezi si intregul.

orice e prea mult aduce dezechilibru fix.  unii gasesc graalul in explicatiile ratiunii si ale logicii. cred ca daca explica toul si inteleg logic ii ajuta la ceva. altii in fizica, cuantica, stiinta, religia, postul, ispite..

a stii este alta si a putea face este una. atentie nu unul.

o poezie cuprinde esentele mai bine..

Sintaxa

Un om care se holba la ecuaţiile lui

A spus că universul are un început.

„Fusese o explozie, a zis.

Big-bang-ul cel mare şi universul s-a născut.

Şi se extinde”, a mai zis.

Chiar îi calculase lungimea vieţii:

Zece miliarde de rotiri ale Pămîntului în jurul Soarelui.

Tot globul 1-a aplaudat.

Şi toţi i-au declarat calculele ca fiind ştiinţă.

Nici unul nu s-a gîndit că, dacă omul spusese că universul

a început,

El nu făcuse decît să ilustreze sintaxa limbii sale materne: O sintaxă care are nevoie de începuturi, ca viaţa, De

dezvoltări, ca maturizarea, Şi de sfîrşituri, ca moartea, ca exprimarea faptelor. „Universul a început,

Şi îmbătrîneşte, ne-a asigurat omul, Şi va muri, aşa cum mor toate fiinţele”, Aşa cum el însuşi a murit după ce a confirmat matematic Sintaxa limbii sale materne.

Cealaltă sintaxă

Universul chiar are început?

Este, oare, adevărată teoria big-bang-ului?

Acestea nu sînt întrebări, chiar dacă par a fi.

Este, oare, sintaxa care are nevoie de începuturi, dezvoltări

Şi sfirşituri singura sintaxă?

Aceasta este adevărata întrebare.

Există şi alte sintaxe.

Există una, de exemplu, care cere ca tipuri diferite

De intensitate să fie luate drept realităţi.

în această sintaxă nimic nu începe şi nimic nu se sfîrşeşte;

Astfel, naşterea nu este un eveniment clar, bine definit,

Ci doar un anume tip de intensitate,

Şi la fel sînt şi maturizarea, şi moartea.

Un om al acestei sintaxe, verificîndu-şi ecuaţiile, descoperă că

A calculat destule tipuri de intensitate

Pentru a spune cu autoritate

Că universul nu a început niciodată

Şi nu se va sfîrşi niciodată,

Ci doar a trecut, şi trece, şi va mai trece

Prin nenumărate fluctuaţii de intensitate.

Acel om ar putea foarte bine să spună că universul însuşi

Nu este decît caleaşca intensităţii

Şi că ar putea să îl închirieze cineva Pentru a călători prin schimbări fără sfîrşit. Va trage această concluzie şi

încă multe altele, Poate fără să înţeleagă Că nu face altceva decît să confirme Sintaxa limbii sale materne.

 

cei ce cititi aici.. cei ce cititi aici.. cei ce cititi aici.. va invit la masa tacerii a lui Brancusi.

 

de la ospatul zeilor..

gusta din oameni si spun.. hmm inca nu e gata ii mai trebuie.. (o emotie, poate?) sau mai trebuie fiert.. e crud inca.. nu vezi ca nu e copt? mai lasa-l sa stea sa decanteze pentru aroma.. pentru sampanie trebuie vreme buna, pamant bun.. o clipa va rog..  rugaciunea lor ma incalzeste, sa mai pun niste lemne pe foc e asa frig.. si eu atotputernic..

bazme.

procesul judecatii – constient subconstient

fiecare om are valorile sale dupa care se ghideaza in viata.

va propun un exercitiu de sinceritate. probabil ca multi dinre voi nu il veti putea face, sau rezultatele nu vor fi clare, va spun de pe acum.

de ce? pentru ca nivelul de sinceritate cu voi insiva trebuie sa fie aproape total.

necesar cca 30 min minim.. maxim cat duceti.

luati o situatie placuta din viata voastra, sau una neplacuta, in care ati ales ceva, sa mergeti cu cineva, sa va certati cu cineva, sa sa sa.. etc.. alegeti una. aduceti-o in memorie..

apoi intrebati-va intrebarile de mai jos. raspundeti cu sinceritate. ascultati raspunsurile din minte si din inima..

1. de ce am ales asa?  raspuns : pentru ca…

2. de ce  “raspunsul la intrebarea 1..”

3. de ce “raspunsul la intrebarea 2”

4. de ce “….4.5.6”

voi da un exemplu scurt, ati ales sa mergeti la o intalnire.. de ce? pentru ca imi place persoana. de ce iti place persoana? imi da atentia ei/lui, ma asculta. de ce vrei sa te asculte? pentru ca ceilalti nu ma asculta cum face ea/el..

va opriti cand ajungeti la adevar. o sa stiti cand. unii dintre voi..

si uite asa viata omului este exact ca in exemplu. constientul intreaba, subconstientul cauta in memorie valorile, si vine cu raspunsul. omul ia decizia, nu stie clar de ce.. in general se “simte bine” alegand asa cum alege.

daca ar constientiza ca ceilalti nu il asculta, ca sa tinem exemplul aproape, ar fi mai aproape de adevar. 🙂

exercitiul este bun si pentru cei care vor sa urmeze o cale spirituala sau facut inainte de alegeri importante in viata.

dependente si busteni hotaratori..

oare cati oameni vor fi buni de foc, pentru caldura spirituala… a ?

multumesc

credinta – cea care poate muta muntii

ce este credinta? sa incercam o definitie…

credinta este o stare oamenilor, o suma unor energii care pot fi, ganduri, tipare mentale, stari emotionale, stari spirituale si altele..

o stare in care omul poate muta muntii din loc.

adevarul este ca acea stare, este una naturala a omului, iar din diverse cauze el a “uitat”.

ca sa ajunga la credinta, la acea stare sunt mai multe cai. una este prin inima, alta prin minte sau spiritual sa spunem, cand alte fiinte echilibreaza instant energiile in asa fel incat omul atinge acea stare.

o veche vorba spune ca din minte nu poate iesi nimic decat daca a intrat mai inainte.  adica, daca o persoana nu stie, nu are informatia ca poate fi intr-un fel sau altul, el/ea nu va face eforturi in acea directie. calea prin minte este prin educatie, invatatura, asimilarea de informatii.

calea inimii este prin trairi in prezent. opusa oarecum mintii, inseamna linistirea gandurilor si dezvoltarea constiintei, o stare superioara in care se poate manifesta credinta.

problemele sunt ca oamenii azi sunt educati sa foloseasca mintea si sa ignore inima, si spiritul. omul poate fi asemuit cu o trasura, un ansablu format din stapanul trasurii, trasura, vizitiul si calul. (gurdjieff)

daca stapanul nu se poate face auzit, vizitiul nu va stii unde sa mearga. daca vizitiul nu aude, nu poate comanda calului, care merge dupa cum ii e voia… si tot asa.

un prag mare si neexplicat clar este urmatorul: omul percepe mintea ca fiind eu-ul total. pana nu intelege ca mintea este doar un instrument, un organ asa cum este o mana sau un picior, va putea merge mai departe cu greu. omul poate gandi/percepe si cu inima,.

ce este frumos este faptul ca de multe ori linistirea mintii facea ca inima sa creasca, si ansamblul numit om sa functioneze cat mai aproape de starea originara.

ca sa te nasti a doua oara (isus) trebuie sa reprogramata mintea, respectiv tot ceea ce a invatat omul traind in societate, sa fie dezvatat.  proces de durata, pentru ca educatia primita ca si copii cere timp, metoda, atentie si perseverenta. metodele bune sunt cele care retrimit omul in interior, cele care il fac sa gaseasca singur adevarul propriu in prima etapa.

adevarul este ca mergem la alti oameni, profesori, sensei, oameni remarcabili pentru confirmari! mintea fiind nesigura, are nevoie sa fie ajutata.

adevarul este ca indiferent la cate scoli, maestri mergem rezultatele apar dupa ce fiecare om face singur.

adevarul este ca…  incotro… mutam… muntii?   🙂

multumesc.