Spiritul pietrei

Dincolo de spiritele principale ale existentei numenale, exista spirite de tot soiul care nu sunt familiare omului contemporan zilelor astora. Spiritul lemnului si spiritul pietrei sunt doar doua din ele. Daca lemnul poate fi observat cum se misca, cum creste, cum se modifica, fie ca omul nu intelege in majoritatea lui cum sa comunice cu el, despre spiritul pietrei nimeni nu mai stie si nici n-ar crede ca poate exista.

Povestile vechi spun despre oameni care puteau ciopli piatra si pune in ea un spirit cu vointa independenta. Ele mai spun si despre oameni-zei care zburau cu ajutorul unor pietre, asa cum se merge astazi pe snowboard-uri sau alte board-uri. Sunt si povesti despre statui care in timpul anumitor nopti prind viata. S-au auzit de oameni sau umanoizi impietriti (vezi Meduza si cazul catedralei Sofia). Sunt pana si povesti despre munti care se miscau (vezi Alibaba sau Ulise). Am numit aceasta constiinta spiritul pietrei.

De ce se miscau atunci si acum nu? Simplu. Pentru ca atunci oamenii mergeau prin codri si aveau o alta legatura cu spiritele.

Proprietatile prin care se poate manifesta spiritul pietrei:

1. Poate lua orice forma in orice tip de piatra
2. Se poate misca dupa bunul plac
3. Poate creste asemeni oricarui organism existent pe Pamant (cele mai cunoscute sunt trovantii, a caror crestere fizica s-a demonstrat de altfel din punct de vedere al stiintei) – de la cele mai mici pietre pana la cei mai mari munti.
4. Timpul sau de manifestare este mai mare decat al oricarui alt spirit ce imbraca forma fizica. De aceea, rabdarea este un atribut pe care il inveti doar de la spiritul pietrei.

Montanarzii stiu cel mai bine ca muntele este viu, pentru ca orice lucru care capata nume, capata si constiinta. Fiti atenti, dar, la ceea ce va inconjoara!

Datoria noastra, ca cei din urma oameni care traim Pamantul, este de a duce dezvoltarea constiintei pe culmi mai inalte de unde sa o preia generatiile care vor urma. Daca noi nu vom reusi sa urcam pana la nivelul la care sa ne intalnim cu ei, atunci ii vom intarzia!

De o seara cat mai frumoasa sa ne bucuram!

disciplina, a fi sau a nu fi – adevar

credinta poate muta muntii, lumi intregi, puncte de asamblare.

cand spui cred ca pot.. te separi de credinta.

cand spui sunt si pot, esti una.

 

este folositor sa inveti despre diferitele fatete ale adevarului, aminteste-ti sa vezi si intregul.

orice e prea mult aduce dezechilibru fix.  unii gasesc graalul in explicatiile ratiunii si ale logicii. cred ca daca explica toul si inteleg logic ii ajuta la ceva. altii in fizica, cuantica, stiinta, religia, postul, ispite..

a stii este alta si a putea face este una. atentie nu unul.

o poezie cuprinde esentele mai bine..

Sintaxa

Un om care se holba la ecuaţiile lui

A spus că universul are un început.

„Fusese o explozie, a zis.

Big-bang-ul cel mare şi universul s-a născut.

Şi se extinde”, a mai zis.

Chiar îi calculase lungimea vieţii:

Zece miliarde de rotiri ale Pămîntului în jurul Soarelui.

Tot globul 1-a aplaudat.

Şi toţi i-au declarat calculele ca fiind ştiinţă.

Nici unul nu s-a gîndit că, dacă omul spusese că universul

a început,

El nu făcuse decît să ilustreze sintaxa limbii sale materne: O sintaxă care are nevoie de începuturi, ca viaţa, De

dezvoltări, ca maturizarea, Şi de sfîrşituri, ca moartea, ca exprimarea faptelor. „Universul a început,

Şi îmbătrîneşte, ne-a asigurat omul, Şi va muri, aşa cum mor toate fiinţele”, Aşa cum el însuşi a murit după ce a confirmat matematic Sintaxa limbii sale materne.

Cealaltă sintaxă

Universul chiar are început?

Este, oare, adevărată teoria big-bang-ului?

Acestea nu sînt întrebări, chiar dacă par a fi.

Este, oare, sintaxa care are nevoie de începuturi, dezvoltări

Şi sfirşituri singura sintaxă?

Aceasta este adevărata întrebare.

Există şi alte sintaxe.

Există una, de exemplu, care cere ca tipuri diferite

De intensitate să fie luate drept realităţi.

în această sintaxă nimic nu începe şi nimic nu se sfîrşeşte;

Astfel, naşterea nu este un eveniment clar, bine definit,

Ci doar un anume tip de intensitate,

Şi la fel sînt şi maturizarea, şi moartea.

Un om al acestei sintaxe, verificîndu-şi ecuaţiile, descoperă că

A calculat destule tipuri de intensitate

Pentru a spune cu autoritate

Că universul nu a început niciodată

Şi nu se va sfîrşi niciodată,

Ci doar a trecut, şi trece, şi va mai trece

Prin nenumărate fluctuaţii de intensitate.

Acel om ar putea foarte bine să spună că universul însuşi

Nu este decît caleaşca intensităţii

Şi că ar putea să îl închirieze cineva Pentru a călători prin schimbări fără sfîrşit. Va trage această concluzie şi

încă multe altele, Poate fără să înţeleagă Că nu face altceva decît să confirme Sintaxa limbii sale materne.

 

cei ce cititi aici.. cei ce cititi aici.. cei ce cititi aici.. va invit la masa tacerii a lui Brancusi.

 

de la ospatul zeilor..

gusta din oameni si spun.. hmm inca nu e gata ii mai trebuie.. (o emotie, poate?) sau mai trebuie fiert.. e crud inca.. nu vezi ca nu e copt? mai lasa-l sa stea sa decanteze pentru aroma.. pentru sampanie trebuie vreme buna, pamant bun.. o clipa va rog..  rugaciunea lor ma incalzeste, sa mai pun niste lemne pe foc e asa frig.. si eu atotputernic..

bazme.

EXERCITIU – Intarirea spiritului

Am auzit cu totii expresia “are spirit de … “, ceea ce ne duce cu gandul la faptul ca orice actiune am intreprinde, o facem sub indrumarea spiritului. Viata ne demonstreaza ca spiritul trebuie hranit pentru a isi oferi ajutorul la standarde ridicate. Cu alte cuvinte, pentru a avea randament intr-o actiune, trebuie sa te implici. De ce? Pentru a intari spiritul. Pentru a primi, trebuie sa arati ca vrei sa primesti.

Astazi vom da un exercitiu extrem de bun pentru intarirea spiritului. El se refera practic la maximizarea responsabilitatii pe etape de timp bine definite.

Bun. Un spirit responsabil este un spirit puternic, iar secretul care se afla la baza sa este sincronizarea. In strategie, timpul este cheia cea mai puternica. Exercitiul de astazi consta in a va imparti ziua in responsabilitatile de serviciu si cele de acasa. Este extrem de important sa nu le mixati, sa nu le diluati. Atata vreme cat sunteti la job, dati randament maxim. Nu va ganditi nici o clipa la cat lapte a ramas in frigider acasa, cine plateste factura de telefon, daca ajunge iubitul sau iubita sa cumpere mancare pentru caine sau altele. La fel faceti cand sunteti acasa. Tot ce tine de serviciu dati uitarii. Griji, povesti, tensiuni, cautarea solutiilor, target, comisioane, protectia muncii, actele nestampilate, avocatii s.a.m.d. Nici macar cand sunteti in drum spre serviciu sa nu va ganditi la el, fiti prezenti acolo unde sunteti. Asta inseamna a simti clipa. E important sa simtim inainte de a trai. Odata simtit, invatam rostul vietii.

Si acum la treaba. Exersati timp de 14 zile. Dupa aceasta perioada divizati responsabilitatile pe mai multe categorii. Sunteti acasa si va rezervati o ora pentru citit. In ora aia nu raspundeti la telefon, nu fugiti la episodul 7 din cine stie ce sultani si tot asa. La fel la serviciu. O ora imi rezerv pentru strategie. O ora pentru recuperari plati. Etc.

Succes!

Perspective

Din perspectiva spiritului, trupurile noastre sunt case.
Din perspectiva sufletului, trupurile noastre sunt drumuri.
Din din perspectiva mintii, trupurile noastre sunt oameni.
Numai din pespectiva Creatorului, spiritul, sufletul, mintea si trupul sunt vazute ca un intreg.
Oare ai indrazneala sa te privesti prin ochii Creatorului si sa vezi minunatia care esti ?
Oare te poti cuprinde?
Eu voi intinde nevazutul dinaintea ta
Si-ti voi sopti :
Ia-ti sufletul si umbla!