Somnul și segmentele de recharge

Cândva prin anii ’90 reieşea dintr-un studiu întocmit de cercetători (care?), că există trei mari intervale critice într-o noapte, pe care în cazul în care le poţi depăşi, poţi rămâne treaz întreaga noapte.

Se spunea atunci că somnul vine în aceste intervale, cu precădere, mai puternic decât în oricare din celelalte ore nocturne.

Cele trei praguri sunt după cum urmează:

1. 22:00 – 23:00
2. 03:00 – 04:00
3. 05:00 – 06:00

Aceste intervale pot fi probate de două categorii de oameni, îndeosebi. Prima, şi cea mai avizată, este cea a oamenilor care lucrează în ture de noapte: paznici, asistenţi medicali, casieri parcare aeroport, şi multe alte exemple. Cea de-a două categorie înglobează pe club-eri şi petrecăreţi în genere. Toţi aceşti oameni pot confirma aceste intervale.

Ce se întâmplă în aceste ore?

Ultimele două intervale mai sus amintite coincid cu câteva cicluri de formare/apariţie a visurilor nocturne (vezi Porţile visurilor).

Între aceste ore, corpul se loghează prin fire nevăzute la o sursă, poate chiar riscăm să spunem Sursa Universală de Energie, iar de aici se (re)încarcă.

Iarăși. este probat faptul că legile fizice produc o ruptură în momentul în care cineva ratează primele două sau chiar trei intervale de somn. Astfel, deşi aşteptările minţii sunt de o recuperare taciturnă ulterioară printr-un somn lung, corpul se trezeşte după doar câteva ore de somn (de obicei după 2-3 ore). Rezistă câteva ore treaz, timp în care îşi procură energie prin materie (saturarea senzaţiei de foame) şi iar purcede la somn gata încărcat. Abia acest al doilea somn este capabil să producă visuri.

Ratarea somnului după o noapte pierdută, duce adesea la slăbirea organismului, pentru că spiritul îşi procură energia din materia imediată. La trei zile neîntrerupte de nesomn poate apărea cu succes decesul corpului fizic.

Vis noaptea dintre 11 și 12 Octombrie

Se făcea că eram pe scările grădiniţei unde am crescut. Erau doi băieţi care se tatuaseră şi spuneau despre tatuator că nu este chiar atât de bun, că acum trebuie să îşi dea cu diferite soluţii să fie în regulă tatuajul. Apoi unul din ei spunea că nici măcar nu a introdus cum trebuie site-ul lui sub liniile tatuajului. Era un punct din care puteai accesa site-ul.

Apoi am intrat în grădiniţă (in clădire) şi totul era că într-o peşteră, într-o sală. De acolo dădeau mai multe grote întunecate. În mijloc era o gaură care ducea într-un etaj inferior unde era o fântână perfect rotundă, ca un bazin, cu apă neagră.

M-am uitat în ea şi apa s-a limpezit instantaneu. Erau aruncaţi bani în ea, ca pentru dorinţe. Şi monede şi bancnote. Adâncimea era de până într-un metru. Apoi apa s-a întunecat iar şi în apă a apărut un spirit auriu de femeie care ţinea ochii închişi. Avea părul scurt și părea un pic masiva pentru un corp uman. Apoi a dispărut şi apa s-a limpezit iar, însă avea adâncimea de peste doi metri iar banii dispăruseră.

Sus, mă aşezasem la o masă şi am zis să-mi fac un tatuaj. Am ales un cerc cât o moneda de 10 bani iar în mijloc o sabie cu vârful în jos.

Exerciţiu:

1. Găsiţi cuvintele cheie din vis.
2. Găsiţi mesajul din vis.

Puteţi pune întrebări ajutătoare.

Conditiile visului

Cand spunem ca visam, spunem de fapt ca ne amintim visele. Acesta nu este un lucru la indemana tuturor, avand in vedere faptul ca multi oameni pleaca prea departe cu constiinta si nu pastreza suficienta energie pentru a aduce inapoi memorii. Totusi, exista cateva lucruri pe care le puteti face pentru a indeplini conditia amintirii viselor:

1. Pregatiti o atmosfera de 23 grade Celsius in camera in care dormiti
2. Pregatiti un asternut curat si confortabil
3. Repetati in gand inainte sa adormiti ca dimineata va veti aminti visul
4. Folositi-va de mijloace de stocare a energiei interioare (vezi abstinenta) care foloseste drept propulsor al spiritului
5. Somnul cuprinde intre 4 si 6 etape de somn cu un maxim de 7 vise pe noapte. Este posibil sa va treziti dupa fiecare vis in parte. Rememorati-l si fiti constienti de el.
6. Exersati trezitul dupa 6 ore de somn, 15 minute pauza, apoi somn din nou.

Succes! In viitorul apropiat pregatim cateva exercitii de grup in ceea ce priveste visul nocturn.

Sunetul in vis

Sunetul, in minte, se formeaza pe baza vibratiilor exterioare care ating membrana timpan, de unde sunt preluate si traduse de catre un nerv, in creier. In acest fel, creierul intelege informatia aparent sonora. Este motivul pentru care unele sunete ne pot vindeca, altele ne pot deregla, iar altele ne pot distruge.

In vis, sunetul nu se mai bazeaza pe aceeasi modalitate, el nu mai urmeaza acelasi traseu prin membrana numita timpan. El se supune unui fel diferit de transmitere, iar de cele mai multe ori aceasta se face prin intermediul memoriei (care are deja selectate clone de sunet). Daca va veti analiza visele, veti remarca ca de prea putine ori cineva va vorbi ca in realitate, pe gura. Si ca, de fapt, comunicarea in vis se face mental, telepatic.

Cu toate astea, un sunet exterior care patrunde in urechile celui care doarme este amplificat si de cele mai multe ori capata distorsiuni. Intotdeauna creierul traduce un sunet exterior in travaliul visului printr-un element prea putin asemanator. Alarma de ceas devine colind de Craciun in vis sau alte exemple pe care le cunoasteti pe propria piele.

Intrebarea de final: daca in vis telepatia sunetului ne este mod de comunicare indispensabil, cum se face ca in realitatea imediata suntem atat de stangaci in a o folosi?

Somnambulismul – partea a doua

Diferenta dintre somn si somnambulism este data prin doua contraste, unul de substanta si unul de esenta.

Primul este miscarea la care este supus corpul somnambulului (ambulismul nu este o trasatura neaparat specifica) fata de cel al unui om care se afla in somn normal.

Cel de-al doilea este faptul ca visul este o stare de fericire, de “desmarginire” a sufletului, pe cand somnambulismul este o stare “impiedicata de desmarginire” (- cf. Hasdeu), adica somnambulul sufera.

Asemanarea dintre somn si somnambulism se bazeaza nu pe faptul ca se trag obloanele, ci pe faptul ca amandoua pot fi naturale sau artificiale (provocate).

In cazul in care sunt naturale, atunci totul este relativ simplu, spiritul si sufletul sunt in actiune pe buton automat.

Insa, in cazul in care sunt provocate (pentru somn vezi cloroform, somnifere in general iar pentru somnambulism vezi hipnoza), ei bine aceste efecte de marginire-desmarginire se amplifica.

Somnambulismul

Negresit, somnambulismul este o forma de a visa. Mai este cunoscut cu numele de noctambulism, lunaticie sau selianism. Ambulism vine de la ambulo care inseamna a merge in limba latina. Luna si Selene sunt unul si acelasi lucru. Trebuie sa retinem aspectul Lunii in numele acordat.

Din cate am observat, somnambulismul este de doua feluri:

a. cel in care manifestam o alta personalitate

b. cel in care mentinem personalitea proprie

In foarte putine cazuri, subiectul in cauza isi poate aminti cele intamplate in timpul acestei manifestari. Simplul fapt ca va ridicati in sezut in timpul somnului, va incadreaza la somnambuli (considerat a fi o stare parasomniaca).

In ambele cazuri de mai sus a si b, caracteristic este faptul ca spiritul tinde sa urmeze sufletul. Aici se formeaza din nou o bucla care prezinta doua aspecte. Primul, ar presupune ca spiritul nu poate parasi corpul pentru ca nu are constiinta suficient de intrepatrunsa cu memoria, adica nu stie ce poate face. Cel de-al doilea, ar presupune faptul ca spiritul nu poate parasi corpul pentru mult timp, drept pentru care il trage dupa sine, adica se teme sa-l lase nelocuit pe o perioada care in timpul visului se cronometreaza la standarde temporale mult mai mari.

Intrebare de final: cum explicam deplasarea spiritului ca o coordonata pe axa constient – subconstient – inconstient – constiinta care duce la “furatul” trupului?

– va urma –

Metoda rememorarii

N-as stii sa va spun cu exactitate cum se intampla, insa cel mai probabil exista subansamble de memorie care se inchid si se deschid atunci cand sunt activate. Ca sa ne fie mai usor de inteles, aceste subansamble care se gasesc destul de adanc in memoria fiintei noastre se comporta asemeni unei role de film dintr-un aparat de fotografiat purtat de un calator. Calatorul in sine ramane cu memoriile principale si subiective, pe cand pe aceste cadre raman intiparite si celelalte intamplari obiective.

Voi exemplifica asta printr-un vis in care se intampla sa caut o masina pe care o parcasem inainte sa ajung in locul de unde era indispensabil sa plec urgent cu aceasta masina. In vis nu imi aminteam atat locul in care parcasem masina, cat si momentul in care ajunsesem in locul acesta cu masina si evident, parcasem. Cautand instinctiv in vis cele mai potrivite locuri pe care constiinta mea le-ar fi ales pentru mine astfel incat eu sa pot parca o masina, am realizat ca totul era o loterie, lipsita de judecata. Astfel s-a nascut in mine ideea de a rememora visul, in vis fiind. Aceasta s-a intamplat exact cum s-ar fi intamplat aievea, adica prin intrebari de genul unde am fost inainte de a ajunge aici?, inainte de a fi acolo, ce am facut? si tot asa. Acest procedeu auto-interogativ a scos la iveala acele cadre din aparatul de inregistrat despre care am pomenit mai la deal. Incetul cu incetul s-au deschis imagini si intamplari cunoscute pe care le traisem anterior in vis. Unele peisaje le stiam chiar din alte vise avute in alte nopti cu ceva timp in urma (poate chiar in ani precedenti), astfel incat realizam ca ele formau in sine de mai multa vreme, lumi distincte. Ajungeam in modul acesta sa inteleg cum se leaga verigi de intamplari de vise, intre ele, acestea fiind aparent diferite.

Cum ajungi sa fii constient de asta in timpul somnului? Ei bine, asta este o alta poveste.

Visul de constiinta – clasificari

Conform teoriei freudiene, dupa atitudinea lor fata de realizarea dorintei, visele se impart in trei clase:

1. Visele nedeghizate care reprezinta o dorinta refulata

2. Visele deghizate care reprezinta o dorinta refulata

3. Visele deghizate partial care reprezinta o dorinta refulata.

Daca ne orientam dupa Freud, toate aceste cazuri de vis de constiinta par sa se construiasca pe baza unei emotii sufocate, reprimate, care duc la formarea visului in 3 trepte: a. constructia ideii; b. punerea ideii in cuvinte; c. punerea cuvintelor in imagini (sunete).

Comunicarea constiintei cu “exteriorul” este cenzurata, singura modalitate de a transporta informatia fiind codurile din vis. Aparent, constiinta trebuie sa pacaleasca inconstientul si subconstientul.

Si atunci punem intrebarea de final: ce rol au Subconstientul si Inconstientul?

Starile creierului Delta si Gamma – vis sau realitate?

Undele cerebrale

Undele cerebrale definesc frecventa energiei electrice oscilatorii din creier. De fapt, tranzitia sau ciclul unei unde intr-o unitate de timp definita de o singura secunda, reprezinta frecventa ei masurata in Hz (Hertz – de la cel care a definit-o prima data). Undele sunt practic radiatii produse de campul electric al creierului. Urechea omului este sensibilă la sunete cu frecvențe cuprinse aproximativ între 20 Hz și 20 kHz (20.000 Hz), de aceea activitatea cerebrala este influentata de ceea ce auzim.

• Undele Delta – starea Delta – (0.1 – 3 Hz)
• Undele Theta – (4 – 7 Hz)
• Undele Alpha – (8 – 15 Hz)
• Undele Mu – (7.5 – 12.5 Hz)
• Undele SMR – (12.5 – 15.5 Hz)
• Undele Beta – (16 – 31 Hz)
• Undele Gamma – (32 – 100 Hz)

Starea Delta: Creierul intra in stare Delta in timpul  somnului adanc.

Starea Gamma: In aceasta stare se creeaza unitatea perceptiei constiente, adica drumul catre constiinta. Intalnita in starile de coma.

S-a demonstrat ca pentru cateva minute in fiecare noapte, inima inceteaza sa bata. Cred ca acest fenomen se datoreaza undelor Gamma care accelereaza frecventa cerebrala si permite spiritului sa paraseasca “costumul de astronaut”. Cand iesi din starea Gamma, s-a dus si cu constiinta constienta (daca vreti).

Si acum intrebarea de final: voi ce palarie purtati?

Sufletul in vise

A trebuit sa treaca mult timp si sa se consume multe foi si multa cerneala sa inteleg cum se vede sufletul pe dinauntru. Este o chestie foarte tricky pentru ca intr-un fel se vede in meditatie, in alt fel se vede in vise. Si totusi, el este acelasi. De ce ar fi asa? Pai raspunsul este simplu, pentru ca in meditatie il vedem prin filtrul mintii, pe cand in vis il vedem prin filtrul inimii. Dar cum, inima si sufletul nu sunt unul si acelasi lucru? Ei bine nu?! Inima este sediul sufletului. Sentimente in inima, emotii in stomac. Sa nu uitati asta!

Bun. In ambele situatii, pentru ca sufletul este ceva de neinchipuit omului, inima si creierul trebuie sa gaseasca traduceri: mintea pentru inima in timpul meditatiei si inima pentru minte in timpul somnului. De ce? Simplu, pentru ca ele nu se urasc, asa cum evaziv suntem invatati sa credem, ci se contopesc.

In meditatia pe suflet, de cele mai multe ori pasii sunt ghidati artificial de ganduri, se paseste intr-o lume oarecum asemanatoare cu a noastra identificata cu sufletul si in functie de starea de spirit se observa schimbarile si bubele din lumea imaginara identificata cu sufletul.

In vis insa, este mai dificil un pic. Pentru ca nu stii din prima ca e vorba de suflet. Tot o lume ti se releva, insa trebuie sa o intelegi singur, ca si cum inima ar fi cineva strain de tine. Iar sufletul nu ti se releva cand vrei tu, ci cand vrea inima. Si acum sa fim seriosi, cine stie ce si cand vrea inima? Zambesc. Sufletul, in vis, este de obicei identificat cu locul cel mai intim si mai calduros pe care il cunoasteti din viata reala. Cam asa traduce inima, mintii. Probabil ca acest loc isi are identitatea proiectata candva in copilarie sau cine stie?! Insa, odata inteles si numit, poti lega o punte stabila de comunicare intre inima si minte. Iar locul asta va aparea destul de des in visele voastre.