Teoria influentei Viitorului asupra Trecutului – Secretul

Din episodul trecut, am inteles deja ca Viitorul poate influenta doar Prezentul si nu si Trecutul prezentului, chiar daca si Trecutul, si Prezentul se situeaza pe axa timpului in urma Viitorului, adica ele se intampla inaintea lui. Iar asta pentru ca Viitorul si Trecutul sunt de natura subtil-emotionala, iar Prezentul este cel care da forma fizica gandurilor si alegerilor (in fond, manifestari ne-materiale).

Intrebarea care ramasese neclarificata era in ce fel poate avea loc influenta Viitorului asupra Prezentului, si evident a Prezentului fata de Trecut (pentru ca in urma, Prezentul a fost Viitor, iar Trecutul a fost Prezent).

Rezolvarea acestei dileme o aduce explicatia faptului ca tot ce este strabatut de spirit are un destin. Sa luam un exemplu pentru a putea intelege mai lesne:

Destinul, care reprezinta puncte fixe in existenta noastra, se comporta precum niste oglinzi. Imaginati-va un teren pe care se afla din loc in loc infipte niste marcaje. Aceste marcaje reprezinta punctele fixe ale destinului. Toate caile libere dintre aceste marcaje, tot terenul din afara lor, se numesc Soarta. Infinitatea de alegeri (caile), adica Soarta, duce in cele din urma catre aceste marcaje numite anterior Destin. Identificarea sa, a Destinului adica, se face intr-un mod simplu. Pe fiecare marcaj se afla lipite oglinzi iar acestea se indreapta mereu cu fata catre noi, oriunde ne-am indrepta pe teren, oricum ne-am plimba prin Soarta noastra. Destinul ne oglindeste oriunde am fi si orice am alege si altfel nu se poate. Cei mai multi oameni nu pot vedea oglinzile destinului lor. Privitul in oglinzi ii deruteaza, le induce o stare de pierdere temporara. Si atunci exista un proces de identificare: apa si lumina.

Apa reprezinta emotiile. Lumina reprezinta sentimentele. Daca aruncam intr-o oglinda o galeata cu apa, ea se va uda si atata tot, apa nu va ajunge nicaieri decat pe oglinda si acolo se va opri. Daca in schimb proiectam o raza de lumina pe oglinda, aceasta se va reflecta (inapoi) spre noi si atunci vom sti de unde vine semnalul si incotro sa ne indreptam.

In asa fel functioneaza influenta Viitorului asupra Prezentului. Doar sentimentele pot identifica Viitorul, ele se indreapta ca un fascicul de lumina catre el, iar Viitorul raspunde. In schimb, Viitorul nu raspunde emotiilor, de unde trebuie inteles ca Viitorul are o influenta bine conturata asupra Prezentului iar el raspunde doar anumitor stimuli.

De aceea va spunem, faceti-va alegerile cu grija, caci ele pot fi ale voastre cu adevarat! Lumina din voi va gasi drumul catre Destinul. Nimic altceva.

A douazeci si cincea ora

Va recomandam filmul numit “The 25th hour”, regizat dupa cartea lui Constantin Virgil Gheorghiu. Filmul il are protagonist pe Anthony Quinn care joaca de exceptie.

Subiectul cartii insasi este de geniu. Cartea ar trebui sa fie geniala, este scrisa in 1950, nu am citit-o. Mi-as dori sa scriu o recenzie a ei sau a filmului dar altceva ma intereseaza: conceptul ei – cea de-a 25-a ora. Cum ajungi la ea? Cine e ea? De ce e inca delimitata de timp si de ce e totusi in afara timpului? Cine are raspunsurile astea a ajuns deja la Dumnezeu desi este aici.

Sper sa intelegeti!

Dimensiuni interioare

Pentru cei care au mai citit, cunosc deja despre diferenta dintre EMOTIE si SENTIMENT. Spuneam ca emotiile sunt mari consumatoare de energie si ca ele se manifesta pe termen scurt, pe cand sentimentele sunt constructive energetic, duc la evolutie spirituala si se manifesta pe termen lung si foarte lung. Ne-am intrebat ades daca sentimentele nu vin cumva dintr-o dimensiune superioara celei in care traim.

Exemplu:

Dimensiunea a 3-a este bipolara si se exprima prin emotie si sentiment, ca duale. Totusi, am admite ca sentimentele vin din dimensiunea a 4-a. Astfel, cei care tind spre sentimente si nu spre emotii, simt lumea de deasupra.

Emotii: frica, ura, placere, avaritie, enervare etc.

Sentimente: iubirea, devotamentul, curajul, altruismul, dreptatea etc.

Intrebare: Dar daca in 3D folosim doar doua dimensiuni in mod natural (lungimea si latimea -pentru ca nu putem levita), presupunem pe acelasi principiu ca in 4D se face uz de doar trei dimensiuni in mod natural si ca atingerea celei de-a 4-a este eliberarea din prag? Sa fie oare dimensiunea a 4-a tripolara? Si daca da, atunci care sa fie cea de-a treia insusire?