Blog Archives

Sistemul reincarnarii

Toata lumea a auzit macar o data in viata despre reincarnare. Desi se vehiculeaza ideea ca este un concept asiatic, gasesc drept indicator ca europenii stiau tainele la fel de bine, prin negarea vehementa de catre biserica a acestui fapt, ramas nedovedit stiintific.

Ceea ce insa nu am gasit nicaieri spus este dupa ce lege se dezvolta sistemul de reincarnare. Teoriile care prezinta numarul minim de incarnari ale unui singur spirit, evita raspunsul acestei intrebari dar fabuleaza cu numere scoase din joben precum un iluzionist in fata unui public necunoscator in legile fizicii or chimiei.

Secretul consta in faptul ca nimic nu este realizat haotic, iar reincarnarea se face in baza unui istoric. Adevarul este ca spiritul nu isi alege orice parinti ci doar dintre aceia descendenti din lungul lant al ADN-ului. Este motivul aparitiei arborelui genealogic in marile familii si contabilizarea tuturor descendentilor. Spiritul nu are libertatea de a alege parinti decat de pe linie genetica. Decide doar vremea cand sa se intoarca in functie de necesitati.

Va veti intreba cum se poate sa fii negru si alb pe acelasi lant genetic, sau sa fi fost capra si acum om, copac si ulterior animal? Personal, nu cred ca reincarnare in orice tip de corp decat prin anumite artificii efectuate in lumea superioara iar acestea prin cereri speciale. Mai cred in evolutia din specie in specie dar in urma unor teste naturale. Oamenii pastreaza pattern-uri la nesfarsit din vietile care tin inca de ziua de azi.

ADN-ul mosteneste toata informatia si posibilitatea de a permite spiritului revenirea si continuarea misiunii personale. Toata aceasta informatie este depusa in copil si transmisa din generatie in generatie. Fiecare copil aduce un plus de bine si de rau, drept pentru care apare sindromul karmei de neam.

Cum gradul de raspandire a ADN-ului personal este in scadere din ce in ce mai mult (scaderea numarului de violuri, scaderea numarului de adulteruri s.a.m.d.), in viitor revenirea in corp va fi din ce in ce mai sigura si controlata. Ramane problema punerii in pericol a altor descendenti prin dezvaluirea arborelui genelor dar si crearea in vitro.

 

Scopul vietii – mantuirea

spiralaNu este om care sa nu se fi intrebat macar o data: de ce-am venit, care este misiunea mea in viata?
Daca suntem adeptii unei religii care accepta reincarnarea, raspunsul va fi, cu siguranta, legat de karma, dar daca suntem crestini?
Ca toate celelalte religii, crestinismul afirma ca suntem fiinte nemuritoare. Spre deosebire de alte religii, afirma ca traim pe Pamant doar cativa ani din nemurirea noastra, respectiv viata pe care o traim actualmente, iar vesnicia ne-o vom petrece, in functie de cum ne comportam acum si aici, in Rai sau in Iad, dupa caz. Pare destul de nedrept !
Acceptand ideea ca viata noastra de acum nu are niciun precedent istoric, retezam firul cauzal care transforma viata intr-o testura si astfel ramanem intr-o nebuloasa in care nu putem intelege nici logica, nici scopul suferintei, lasand povara acestui mister pe umerii lui Dumnezeu. Oare toate celelalte religii care iau in considerare reincarnarea sa fie gresite? Pana si simplul fapt de a pune aceasta intrebare provoaca anxietate. Dar oare ne tradam credinta si ne riscam mantuirea daca luam in considerare aceasta posiblitate?
Hai sa facem un exercitiu de imaginatie si sa consideram ca Sufletul este acea constiinta care se aduna si integreaza experiente intr-o singura incarnare si Suprasufletul este denumirea unei constiinte ce integreaza si contine constiinta tuturor vietilor ce o preceda si o urmeaza pe cea actuala.
Daca am reconsidera Sufletul despre care se vorbeste in mod normal in crestinism si l-am intelege ca fiind Suprasufletul, cel care transcede vietile si mortile, totul ar capata sens.
Vietile individuale ce alcatuiesc un Suprasuflet par sa existe oarecum independent una de alta, sa aiba autonomie, insa dintr-o alta perspectiva, mai ampla, ele sunt interconectate. Vietile care au precedat-o pe aceasta sunt o mostenire fata de care suntem responsabili, dar totodata suntem diferiti de cei care am fost inainte. Intr-o alta viata, un Suflet, parte a Suprasufletului care ne contine acum, poate ca a facut fapte pe care acum nu le-am face, poate a ucis, poate a tradat, a pacatuit in vreun fel.
Sa revenim, asadar, la crestinism si la sacrificiul mortii lui Hristos. In formularea clasica se spune ca Hristos, care era nevinovat, a murit pentru pacatele lumii si prin acest act de generozitate a mantuit omenirea.
Fiecare dintre noi s-a nascut cu desavarsire innocent. Individul pe care-l percep ca sunt acum, nu exista inainte de nasterea mea. Karma cu care lucrez in aceasta viata, deriva din vieti omenesti pe care nici nu mi le amintesc. Si totusi, reincarnandu-ma pe Pamant si asumandu-mi karma lor m-am oferit sa sufar in numele lor, sa invat ce era de invatat pentru ca ele sa fie “mantuite” si sa se poata reintoarce la Sursa. Privind din aceasta perspectiva, participam la misterul sacrificiului reincarnarii. In felul acesta, oricat de nedreapta ni s-ar parea viata din perspectiva individuala, din perspectiva reincarnarii, totul incepe sa aiba un sens iar misiunea noastra, a fiecaruia, pare sa fie aceeasi : mantuirea.
Sa fie asa? Sa nu fie asa?

%d bloggers like this: