Furtul gândurilor

Există un lucru prea puțin cunoscut de cei mai mulți români, iar acesta nu constă în identificarea și catalogarea lui cât în înțelegerea acțiunii sale.

Veți întâlni pe la sat, în general, ideea că dacă bei apa după cineva din aceeași cană îi furi gândurile. Și în parte este așa, doar că formularea poate fi interpretată.

Fenomenul este că cel care bea primul dintr-o cană cu apă, imprimă gândurile sale atât în apă cât și în cană. Apa conține memorie?, poate vă veți întreba. Orice din acest Univers conține memorie. ORICE. Diferența o face cine și cum o păstrează și accesează.

În cazul nostru, cana este un sediu excelent pentru memoria apei, mai ales că apa este în cantitate mică. Tot la sat veți învăța și faptul că toate oalele și ulcelele se păstrează cu gura în jos pentru a nu se adăposti spiritele în ele.

Dacă veți crede că acest articol este nefondat, gândiți-vă la duhul lămpii.

Visul mortii si meditatia vietii

Un intelept indian a spus ca visul are rol de a ne pregati pentru moarte, iar meditatia pentru viata. Concluzia, desi simpla, presupune munca si vointa: invata sa visezi ca sa stii ce faci dupa moarte, invata sa meditezi ca sa stii ce faci in timpul vietii fizice. Si viata si moartea, se bazeaza pe memorie no matter what si oricine crede ca asta este o apoteoza a memoriei, se insala pe el insusi. Memoria este singura care poate salva omenirea, insa pentru a ajunge la memorie, trebuie exercitiu.

Acest exercitiu poarta numele de Amintire si reprezinta imensul camp din imprejurul memoriei. Memoria nu se pierde niciodata, nu poate fi atinsa sau distrusa, dar campul numit Amintire, poate.

Amintirea este duala, deci este specifica dimensiunii noastre; ea cuprinde in ea:

• uitarea
• aducerea aminte

care stau in slujba Mnemozinei. Cu ea va veti intalni daca vreti sa ajungeti la misterele memoriei. Cu ea trebuie sa va identificati pana la disparitie pentru a putea trece dincolo, caci ce e foc nu sufera de foc.

Cand va veti aminti toate visele avute, va veti aminti si toate vietile traite! Pana atunci, raman doar amicalele pretentii si cele douasprezece procente din creier pe care le pot folosi oamenii. Amintiti-va, deci, ca in memorie sta cheia pe care o cauta toti! De aceea astazi scriem, avem statui, facem fotografii si filme si cate altele pentru a lasa posteritatii dovezi intangibile. Ne intoarcem iar si iar in speranta ca ne vom aminti tot si atunci vom sti sa transformam tot. Bieti sarmani care nu realizeaza ca transformarea este cea care ne face sa ne amintim. Doar nu credeati ca Raiul are o singura cheie, nu?

Rasaritul etern al mintii neprihanite

Sarim din viata in viata si ramanem cu amintiri vagi a ceea ce s-a petrecut candva. Atat de vagi incat ne pare adevarul o fictiune. Si ce ironie mai mare decat sa ai adevarul in sange dar sa-l obturezi cu propria minte?

Uneori privim in petala ochilor si simtim frica pierderii eterne. Si-atunci inventam mici jocuri ale ascunzisului care ne departeaza de la sursa din noi.

Exercitiu:

Imaginati-va ca mergeti la un doctor care va poate sterge din memorie un caz trait sau amintirile traite alaturi de un om. Singura conditie sa fie o fisa amanuntita a cauzelor care va determina sa faceti sa vreti asta.

Apoi uitati de fisa. Puneti-o intr-un plic si sigilati-l. Deschideti-l dupa un timp indelungat si cititi-l in prezenta celui pe care vreti sa-l scoateti din memoria voastra. Sau doar cititi-va insiva de ce vreti sa uitati cazul dorit uitat candva.

Rezultatul este ceea ce ati pus in cutia Pandorei. Cine deschide cutia activeaza tot ce e dezechilibrat in el si mai mult, in cele din urma, Speranta. Iar speranta este cel mai mare propulsor, pentru ca vine din Intelepciune.

Aceasta este spovedania.

Metoda rememorarii

N-as stii sa va spun cu exactitate cum se intampla, insa cel mai probabil exista subansamble de memorie care se inchid si se deschid atunci cand sunt activate. Ca sa ne fie mai usor de inteles, aceste subansamble care se gasesc destul de adanc in memoria fiintei noastre se comporta asemeni unei role de film dintr-un aparat de fotografiat purtat de un calator. Calatorul in sine ramane cu memoriile principale si subiective, pe cand pe aceste cadre raman intiparite si celelalte intamplari obiective.

Voi exemplifica asta printr-un vis in care se intampla sa caut o masina pe care o parcasem inainte sa ajung in locul de unde era indispensabil sa plec urgent cu aceasta masina. In vis nu imi aminteam atat locul in care parcasem masina, cat si momentul in care ajunsesem in locul acesta cu masina si evident, parcasem. Cautand instinctiv in vis cele mai potrivite locuri pe care constiinta mea le-ar fi ales pentru mine astfel incat eu sa pot parca o masina, am realizat ca totul era o loterie, lipsita de judecata. Astfel s-a nascut in mine ideea de a rememora visul, in vis fiind. Aceasta s-a intamplat exact cum s-ar fi intamplat aievea, adica prin intrebari de genul unde am fost inainte de a ajunge aici?, inainte de a fi acolo, ce am facut? si tot asa. Acest procedeu auto-interogativ a scos la iveala acele cadre din aparatul de inregistrat despre care am pomenit mai la deal. Incetul cu incetul s-au deschis imagini si intamplari cunoscute pe care le traisem anterior in vis. Unele peisaje le stiam chiar din alte vise avute in alte nopti cu ceva timp in urma (poate chiar in ani precedenti), astfel incat realizam ca ele formau in sine de mai multa vreme, lumi distincte. Ajungeam in modul acesta sa inteleg cum se leaga verigi de intamplari de vise, intre ele, acestea fiind aparent diferite.

Cum ajungi sa fii constient de asta in timpul somnului? Ei bine, asta este o alta poveste.

Cine este Memoria? – partea a doua

Memoria se comporta in general asemeni unei biblioteci. Conform unei biblioteci, este impartita pe domenii, sectiuni si mod de accesare. Astfel, putem spune ca memoria este de trei feluri: Subiectiva, Colectiva, Obiectiva.

Trebuie retinut ca memoria nu inseala niciodata. Ea este o baza de date care inregistreaza si stocheaza. Potrivit teoriei ca nimic nu piere, totul se transforma, iata ca nici memoria nu poate fi stearsa complet, dar poate fi dezinstalata.

1. Memoria subiectiva este colajul de amintiri pe care orice om il stocheaza pentru sine. Cum amintirile sunt majoritar generatoare de emotii, memoria poate influenta starile unui individ. Ea poate fi constienta, subconstienta si inconsitenta.

2. Memoria colectiva este un tot unitar rezultat din unirea informatiilor culese la nivel colectiv. Ea poate fi usor gasita in campul de constiinta colectiva, acolo unde sunt prinse emotiile colective. Istoria lumii este scrisa prin memoria colectiva. Bazmele servesc drept cel mai bun model pentru exemplificarea de fata. De asemeni, cuvintele sunt purtatoare de memorie colectiva (si aici ne referim atat la forma fizica a cuvantului cat si la cea subtila, energetica).

3. Memoria obiectiva este memoria Universului, cea care formeaza partea fundamentala a fiintei. Ea face ca totul sa functioneze ca un mecanism de ceas, de aceea ea este de constiinta. Vindecarile, de fapt, asta inseamna: aducerea la memoria de baza. Memoria obiectiva este cea a spiritului si se poate identifica in toate simturile: auditiv, vizual, tactil etc.

Intr-un caz recent de hipnoza, memoriile subiectiva si colectiva au fost scoase din corpul fizic, astfel incat subiectul afisa o privire complet goala, de sticla rece dar in acelasi timp confuza. De unde deducem ca memoria poate fi recunoscuta in privire si ca ochii sunt centrul principal de culegere a informatiei. Tot in cadrul experientei, hipnotizatul nu recunostea absolut nimic in jur, nu avea amintiri, nu avea scopuri, nu era afectat de timp, somn, griji etc si nici chiar propria persoana nu o putea recunoaste in oglinda. Confuzia era la cote ridicate. Am fi tentati sa afirmam ca uitase totul, dar nu este asa. Subiectul nu uitase cuvintele care desemnau comenzile pe care le primea. Efectul era pur si simplu de robot.

Cine este Memoria?

In mare, ansamblul om este alcatuit din patru componente iar ele sunt Memoria, Sufletul, Spiritul si Corpul. Fiecare din acestea se subimpart la randul lor in alte sectiuni despre care nu vom vorbi aici. Se pare ca fiecare din parti poate exista fara celelalte insa nu putem spune ca se numeste om.

Memoria este un cadru in care se stocheaza toate informatiile pe care le strabatem constient, subconstient, inconstient si prin constiinta. De aici putem deduce ca putem face absolut orice prin manipularea memoriei. Putem induce sau sustrage durerea, placerea, evolutia, inaltarea sau decaderea si tot asa.

Din hipnoza, am dedus ca sediul memoriei se afla in partea occipitala a craniului, usor spre stanga. O analogie cu pozitia inimii in corp. Probabil ca aceasta este explicatia pentru care oamenii isi pierd cunostiinta la o lovitura de impact in zona respectiva, comparativ cu altele apartinand craniului. Ea poate fi manipulata, astfel incat cineva priceput o poate muta din sala ei de comenzi si omul isi pierde orice capacitate de a recunoste lucruri, intamplari, situatii, semeni si chiar pe el insusi.

Specificam de la inceput ca Memoria nu este Creierul! Mintea nu este Creierul! Cel mai evident exemplu de memorie este evolutia fizica-spirituala-sufleteasca dupa o matrice bine definita (adica dupa un cadru bine memorat). Acestea se numesc Legi si fara existenta lor lucrurile s-ar dezvolta haotic, ar interveni anomaliile. Pentru a evita aparitia anomaliilor si ruperea campurilor de memorie, Providenta alege sa inchida anume camere de memorie pentru fiecare individ in parte, iar logica ne spune ca aceasta se intampla pentru protectia generala pe termen lung.

– va urma –