Blog Archives

Când Demonul nu vede

Am citit de curând o frază foarte greu de înțeles, tocmai pentru că esența ei este atât de simplă. Este scrisă în cărțile lui Argeșanu și zice așa:

Demonul nu are noțiunea de bine sau rău, el este îndreptat spre rău, are binele inversat.

Acest “are binele inversat” este singura șansă a unui demon de a se izbăvi. Spune Argeșanu că Intelectul este tărâmul Demonului, dar nu sunt de acord cu el. Intelectul este arena unde intri în luptă cu Demonul. O luptă corp la corp. Iar nivelul său îl determină pe al tău, pentru că duritatea unui lanț este dată de veriga sa cea mai slabă. Să nu uitați asta, pentru că reciproca acestei teze vă va aduce salvare.

Manifestarea Credinței nu înseamnă blocarea Intelectului, înseamnă echilibrarea lui. De aceea, uneori este bine să crezi fără să cercetezi, iar alteori nu. Dar să fii sigur că atunci când nu vei cerceta îți vei pune soarta în mâinile cui trebuie.

Acum, să vedem cum are demonul binele inversat și de ce nu distinge binele de rău. Eu m-am aflat în situațiile astea și pot spune că linia care te ține de partea bună a prăpastiei este atât de subțire, încât doar experiența anterioară sau un om ales te pot salva.

Imaginați-vă că sunteți o persoană care vine dintr-o familie de sânge nobil, educată în spiritul principialității. Toți strămoșii tăi care au adunat cele mai bune, dar și cele mai grele experiențe, ți le-au lăsat ție moștenire prin sânge. Și te trezești stăpânul unui adevăr simplu în ochii tăi. Totul are sens, totul se așază. Înțelegi cum ar putea fi lumea mai bună. Dar lumea nu vrea să fie mai bună decât la nivel teoretic. Oamenii sunt slabi, cad, înșală, poartă în ei slăbiciunile lor și pe ale înaintașilor lor. Și atunci tu, cu moștenirea măreață, te apuci să educi, să vindeci, să inspiri, să speri, să îți dorești. Și o vreme merge, sau poate nici o vreme, și începi să fii îngropat în aberații, dus cu vorba, mințit, batjocorit, ținut într-o apă călduță cu care nu ești obișnuit, slăbiciuni care simți că te sufocă. Oamenii pierd controlul când le este năruit tot ce au construit. Și când nu mai ai aer și puteri, umbra din tine iese la suprafață. Doar pentru simplul fapt că ți-ai îndreptat atenția în altă parte. Atenția este cheia echilibrului.

Și puterea ta începe să se transforme într-o autoritate agresivă. Începi tu însuți să te transformi și să pierzi echilibrul. Adevărul începe să pălească, Universul nu te mai ascultă. Adevărul începe să se dividă în proiecții ale sale, și tot ce îți rămâne de făcut este să te prinzi de aceste felii de adevăr și să le proclami drept adevărul suprem și unic. Căci fără el resetezi multe.

În acel moment nu mai ești tu cel care comandă. Este o umbră a ta care ți-a transformat sufletul. Tu crezi că faci bine, deși începi să rănești, să dezamăgești, să insufli teamă. Pentru că tocmai ți s-a inversat binele în numele unui principiu bun .

%d bloggers like this: