autotrofii si fotosinteza – hrana din lumina

exista legatura intre cei care se hranesc cu lumina si plantele care folosesc fotosinteza? cu siguranta ca da.

legatura cu culorile chakrelor? evidenta.  omul poate sintetiza orice substanta are nevoie, pentru ca organismul uman este cel mai sofisticat laborator de alchimie nucleara. doar ca nu stie sa-l foloseasca la capacitate maxima. e ca si cum ar avea un elicopter gata de zbor si singurul fel in care il folosete este sa stea la umbra lui 🙂

va invit la discutii pe centrul acestui subiect.

Plantele au un pigment numit clorofilă. Clorofila absoarbe lumina din zonele roşu-portocaliu şi albastru-violet din zona spectrului vizibil. De asemenea, clorofila reflectă lumina verde, ceea ce explică de ce noi vedem plantele ca fiind verzi

fotosinteza pe scurt

http://www.slideshare.net/BioKorinna/fotosinteza

 

chakrele

 

va mai intrebam candva, cunoasteti vreun autotrof aici in romania? daca da putem sa-l invitam aici sa ne spuna din experienta proprie cate ceva, iar mai apoi sa punem un set de intrebari de la fiecare.

daca iti pasa daruieste, informatie, materie, ganduri..

 

emotii – corzi elastice 2

oare emotiile sunt ca si aromele pentru… altii? altii fiind poate… fiinte cu constiinta?

oare emotiile sunt pentru alte fiinte ca si mirosul florilor pentru noi?

oare emotiile sunt pentru alte fiinte ca si caldura focului pentru noi?

oare emotiile sunt pentru alte fiinte ce este lumina soarelui pentru noi?

oare…

 

pentru a vedea dependintele corzilor elastice este necesar sa exagerati, mergand intr-o directie oricare.. fiti prea nervosi.. prea bucurosi, prea tristi.. insistati intr-o stare. dupa o vreme coarda elastica opusa starii va va trage inapoi. insistati in starea care va trage din nou…

si dupa cateva repetari va veti relaxa. emotiile nu vor mai avea efectul de dinainte. va imunizati. deveniti mai relaxati mai constienti. va puteti “bucura’ de beneficiile acestor energii, dar nu mai sunteti la mana lor sa spun asa..

veti simti, vedea si constientiza, cand sunteti “provocati” sa “mirositi” sau sa “incalziti” sau sa “luminati”  alte… fiinte? 🙂 poate.

anumite emotii se raspandesc ca .. focul?

 

am si alta veste buna ca painea calda!

tot asa se aprinde si focul launtric, lumina din noi!

tu de unde ti-ai luat lumina? iti mai amintesti?

multumesc,

Focul Viu

Demult, in timpuri pe care putini au ramas sa si le mai aminteasca, in noaptea dinaintea zilei de Sfantu’ Gheorghe, in aproape fiecare gospodarie se aprindea Focul Viu. In vremurile de acum, doar prin catunele uitate din Muntii Maramuresului si ai Bucovinei mai stie cineva sa-ti povesteasca despre el sau sa-l aprinda.
Focul Viu este foc sacru, nascut fara samanta, neimpartit si pastrat cu sfintenie de la un an la altul. Menirea lui, ca cea a Sarpelui Casei, era sa protejeze gospodaria (oameni, animale, casa, acareturi) de relele cele mai rele si de orice napasta. Spre deosebire de sarpe, focul mai are si putere de vindecare.
Dupa asfintitul Soarelui, doi veri primari, sau in familiile unde acestia nu existau, un singur baiat, curat la trup si la suflet, plecau in padure, cautau doi brazi gemeni si intre ei aprindeau acest foc prin frecarea a doua bucati de brad, iar cand se aprindeau se punea peste ele iasca uscata ca sa arda iute si sa nu se stinga. Focul acesta, era considerat viu pentru ca se nastea singur, fara scanteie  si era mult mai fierbinte decat focul normal. El era pazit cu sfintenie de cei care l-au aprins, pentru ca daca s-ar fi stins, multe necazuri s-ar fi abatut asupra gospodariei.
Dincolo de protectia generala pe care o asigura, focul era folosit pentru vindecarea bolilor aparute pe piele din cauza focului din om (pojar, varicela, zona zoster, psoriazis sau a celor produse prin vraji) si a tuturor bolilor grele ale animalelor. Focul mai putea fi folosit in caz de nevoie mare cand necazuri aparute din cauze nestiute se abateau asupra oamenilor.
Pentru vindecarea bolilor, deasupra focului se punea la incalzit un vas cu apa, apoi ea se scurgea peste o bucata de iasca si cu apa aceea se spala rana sau bucata de piele bolnava. Dupa aceea, bolnavul trebuia sa sara de noua ori peste foc si se vindeca.
In cazul animalelor, focul era impartit in doua iar ele trebuiau sa treaca printre focuri spre a fi ferite de boli, de animale salbatice, duhuri rele, trasnet si deochi. Dupa ce treceau toate animalele, cele doua focuri se adunau laolalta si se facea iarasi unul singur care se pastra in vatra casei.
Focul nu se imprumuta de la o gospodarie la alta pentru ca era socotit ca iti imparti binele si viata.