corpul durere din fiecare om, Eckhart Tolle – adevar

ce este corpul durere? pai dupa Eckhart Tolle corpul durere este o entitate semivie, un tipar reactiv mental emotional, care locuieste in mintea omului si se hraneste cu emotii.

fara sa scriu prea mult va voi da un link sa-l cititi despre manifestarile corpului, cum il identificati, cum conduce prin ganduri care devin fapte.

link

mintea care nu este prezenta, cade prada acestor tipare emotionale. corpul durere se hraneste in special cu emotii negative. o persoana care mereu are ceva de reprosat, mereu critica, mereu judeca, niciodata nu e bine, ci are ca credinta mereu va fi bine dar mai tarziu!, este posibil sa aiba corpul durere foarte bine infipt in minte. el exista si mai mic si mai mare fiecare va descoperi candva.

solutia e simpla, nu usoara. prezentul. fiti prezenti. cu gandurile, cu corpul.  portile sufi despre care am mai scris aici.  observatii despre cum respir acum.. de ce?

de ce fac asta? de ce spun asta acum? de ce gandesc asa despre?

oamenii imbraca apoi roluri care hranesc acest corp durere. aici e trist. aici este iluzia. roata de hamster in care alerga oamenii.

toate se leaga de frica de a nu fi alungati iar.  iar pe drum, unii raman in capcana drogului emotiei numita frica, care are ca loc acest corp durere, care cere mereu emotii ca frustrarile, tristetea, furia, deznadejdea,  niciodata nu e bine pornind de la trafic,  job, colegi, idei despre viata, scoli de transformare etc.

un alt lucru eliberator este ca odata ce acceptati ca exista corpul durere, ca observati acest obicei, tipar si il aduceti in atentia voastra el se dizolva ca ceata sub razele soarelui. odata ce il observati ii luati toata puterea, va fi chiar amuzant sa va vedeti anumite zvacnituri ale lui.  ati trecut deja peste cand veti rade privind incapoi si veti gandi ” uite ce faceam!” 🙂

 

 

Teoria influentei Viitorului asupra Trecutului – Secretul

Din episodul trecut, am inteles deja ca Viitorul poate influenta doar Prezentul si nu si Trecutul prezentului, chiar daca si Trecutul, si Prezentul se situeaza pe axa timpului in urma Viitorului, adica ele se intampla inaintea lui. Iar asta pentru ca Viitorul si Trecutul sunt de natura subtil-emotionala, iar Prezentul este cel care da forma fizica gandurilor si alegerilor (in fond, manifestari ne-materiale).

Intrebarea care ramasese neclarificata era in ce fel poate avea loc influenta Viitorului asupra Prezentului, si evident a Prezentului fata de Trecut (pentru ca in urma, Prezentul a fost Viitor, iar Trecutul a fost Prezent).

Rezolvarea acestei dileme o aduce explicatia faptului ca tot ce este strabatut de spirit are un destin. Sa luam un exemplu pentru a putea intelege mai lesne:

Destinul, care reprezinta puncte fixe in existenta noastra, se comporta precum niste oglinzi. Imaginati-va un teren pe care se afla din loc in loc infipte niste marcaje. Aceste marcaje reprezinta punctele fixe ale destinului. Toate caile libere dintre aceste marcaje, tot terenul din afara lor, se numesc Soarta. Infinitatea de alegeri (caile), adica Soarta, duce in cele din urma catre aceste marcaje numite anterior Destin. Identificarea sa, a Destinului adica, se face intr-un mod simplu. Pe fiecare marcaj se afla lipite oglinzi iar acestea se indreapta mereu cu fata catre noi, oriunde ne-am indrepta pe teren, oricum ne-am plimba prin Soarta noastra. Destinul ne oglindeste oriunde am fi si orice am alege si altfel nu se poate. Cei mai multi oameni nu pot vedea oglinzile destinului lor. Privitul in oglinzi ii deruteaza, le induce o stare de pierdere temporara. Si atunci exista un proces de identificare: apa si lumina.

Apa reprezinta emotiile. Lumina reprezinta sentimentele. Daca aruncam intr-o oglinda o galeata cu apa, ea se va uda si atata tot, apa nu va ajunge nicaieri decat pe oglinda si acolo se va opri. Daca in schimb proiectam o raza de lumina pe oglinda, aceasta se va reflecta (inapoi) spre noi si atunci vom sti de unde vine semnalul si incotro sa ne indreptam.

In asa fel functioneaza influenta Viitorului asupra Prezentului. Doar sentimentele pot identifica Viitorul, ele se indreapta ca un fascicul de lumina catre el, iar Viitorul raspunde. In schimb, Viitorul nu raspunde emotiilor, de unde trebuie inteles ca Viitorul are o influenta bine conturata asupra Prezentului iar el raspunde doar anumitor stimuli.

De aceea va spunem, faceti-va alegerile cu grija, caci ele pot fi ale voastre cu adevarat! Lumina din voi va gasi drumul catre Destinul. Nimic altceva.

Rasaritul etern al mintii neprihanite

Sarim din viata in viata si ramanem cu amintiri vagi a ceea ce s-a petrecut candva. Atat de vagi incat ne pare adevarul o fictiune. Si ce ironie mai mare decat sa ai adevarul in sange dar sa-l obturezi cu propria minte?

Uneori privim in petala ochilor si simtim frica pierderii eterne. Si-atunci inventam mici jocuri ale ascunzisului care ne departeaza de la sursa din noi.

Exercitiu:

Imaginati-va ca mergeti la un doctor care va poate sterge din memorie un caz trait sau amintirile traite alaturi de un om. Singura conditie sa fie o fisa amanuntita a cauzelor care va determina sa faceti sa vreti asta.

Apoi uitati de fisa. Puneti-o intr-un plic si sigilati-l. Deschideti-l dupa un timp indelungat si cititi-l in prezenta celui pe care vreti sa-l scoateti din memoria voastra. Sau doar cititi-va insiva de ce vreti sa uitati cazul dorit uitat candva.

Rezultatul este ceea ce ati pus in cutia Pandorei. Cine deschide cutia activeaza tot ce e dezechilibrat in el si mai mult, in cele din urma, Speranta. Iar speranta este cel mai mare propulsor, pentru ca vine din Intelepciune.

Aceasta este spovedania.

Formarea temerilor

Temerile nu sunt altceva decat emotii, astfel incat, odata petrecut termenul lor de actiune, se disperseaza si dispar.

Ca orice emotie, formarea lor are la baza scenarii proiectate in viitor si necesarmente legate de trecut prin experiente. Nu exista temere fara fond al experientei, fie ca ea este traita personal sau insusita prin povestea altora. Atragem atentia ca atunci cand povestim ceva, cuvintele care formeaza conglomeratul experientei traite inmagazineaza energia emotiei. Este motivul pentru care atunci cand povestim, ne descarcam. Spoveditul sau mersul la psiholog dau roade tocmai pentru ca emotiile sunt consumate prin intrebarile interlocutorului care merg la sursa de formare.

In general, temerile au tendinta sa sporeasca si sa complice un act trait. Asta se intampla prin intermediul creierului care este o masina perfecta de creat. Ea, masina, poate amplifica in bine sau in mai putin bine comenzile pe care i le dam. Fara cineva la carma, creierul se comporta asemeni unei nave influentata de curentii oceanici si care o fac sa pluteasca in deriva.

Si cati dintre semenii oamenilor nu merg, oare, odata cu valul?

Dimensiuni interioare

Pentru cei care au mai citit, cunosc deja despre diferenta dintre EMOTIE si SENTIMENT. Spuneam ca emotiile sunt mari consumatoare de energie si ca ele se manifesta pe termen scurt, pe cand sentimentele sunt constructive energetic, duc la evolutie spirituala si se manifesta pe termen lung si foarte lung. Ne-am intrebat ades daca sentimentele nu vin cumva dintr-o dimensiune superioara celei in care traim.

Exemplu:

Dimensiunea a 3-a este bipolara si se exprima prin emotie si sentiment, ca duale. Totusi, am admite ca sentimentele vin din dimensiunea a 4-a. Astfel, cei care tind spre sentimente si nu spre emotii, simt lumea de deasupra.

Emotii: frica, ura, placere, avaritie, enervare etc.

Sentimente: iubirea, devotamentul, curajul, altruismul, dreptatea etc.

Intrebare: Dar daca in 3D folosim doar doua dimensiuni in mod natural (lungimea si latimea -pentru ca nu putem levita), presupunem pe acelasi principiu ca in 4D se face uz de doar trei dimensiuni in mod natural si ca atingerea celei de-a 4-a este eliberarea din prag? Sa fie oare dimensiunea a 4-a tripolara? Si daca da, atunci care sa fie cea de-a treia insusire?