De ce își acoperă femeile capul când intră în biserică

Cu siguranță ați întâlnit acest lucru în ortodoxismul oriental și în religia islamistă. Ba, mai mult, există chiar culte catolice care practică acest ritual. Și totuși, de ce trebuie femeile să își acopere capul în biserică?

În cartea apocrifă a lui Enoch (Enoch înseamnă în limba ebraică învățător), se povestește despre influența Veghetorilor asupra oamenilor primitivi. Povestea o cunoaște toată lumea, acești îngeri aveau misiunea clară de a rămâne neutri, simpli observatori care ar fi trebuit să îi raporteze lui Dumnezeu despre evoluția omenirii. Iar asta spune câte ceva despre acel Dumnezeu. Acești Veghetori îmbrățișează omenirea, o învață și îi conferă informații fără de care oamenii primitivi ar fi rămas într-o stare prelungită de sălbăticie. Ajung chiar să fie atrași fizic de femei și se împerechează cu ele dând naștere unei rase hibrid, numită a Nephilimilor, adică binecunoscuta rasă a uriașilor. Iar asta spune că acești veghetori erau majoritar sau doar de sex masculin. Spun majoritar pentru că în mitologie există legende despre femei de altă rasă care se împerecheau cu bărbați (vezi Odisea).

Continuând, veghetorii sunt uciși pentru că au sfidat legea primită, rasa umană este ucisă, se trece la altă poveste, alți oameni, alți profeți. Se formează biserica creștină care preia informația că Veghetorii erau atrași de femeile oamenilor, în special datorită părului lung care le curgea în valuri pe umeri. Iar de aici s-a trecut la batic și la alte costumații.

Rămâne să ne gândim dacă acest lucru este doar o tradiție sau biserica transmite un mesaj prin care spune că oamenii pot fi văzuți în biserică de entități superioare.

Aureola. Curățarea câmpului mental?

Nimeni nu a știut vreodată să explice clar ce înseamnă aureola și de unde vine ideea de a desena aureolă sfinților și mai ales lui Dumnezeu.

Orice căutare despre ea duce mai devreme sau mai târziu la ideea de a arăta în picturi glorificarea anumitor sfinți. Se spune ca această tehnică a derivat din încoronarea cu lauri a învingătorilor din perioada antichității de la romani sau greci. Este adevărat că Dafinul are numele său de Laurul Nobilis, iar termenul de aureolă sau chiar aură (vorbim strict de termenul românesc care nu este poporan, ci a fost adoptat poetic în secolele XVII – XIX, cu sensul de boare (aură ro. = boare). Hașdeu atrage atenția că deși pare etimologic să vină din aur, de fapt el se trage din laur.

Acum, înnobilarea capului ar trebui să ne atragă atenția asupra unor caracteristici ce țin de atribuțiile capului, respectiv acele virtuți ale eroilor din trecut care se remarcau îndeobște prin calitățile intelectuale (acele dibăcii de a se descurca). Zilele trecute mi-am dat seama ca aceste aureole din mediul religios au șanse foarte mari să reprezinte câmpul mental. Această idee mi-a venit tocmai din considerentul că în meditația de dizolvare a câmpului mental, aceasta arată fix ca un nimb doar că se află în poziție orizontală, concentrică în jurul capului. Și acum vine întrebarea dacă nu cumva nimbul sau aureola (care sunt întotdeauna din aur), nu reprezintă de fapt aurul alchimic al transformării intelectuale.

În astral, la nivel vizual, câmpul mental este format din multe cercuri concentrice poziționate în jurul capului (vezi pe larg aici). Pe aceste cercuri gravitează elemente (sau “programe”) după care ne ghidăm viața în mod inconștient. Este vorba de temeri, frici, anxietăți, frustrări, regrete etc. Efectiv, tot ceea ce începe a se forma și a rămâne inconștient în memoria unui om din momentul în care conștiința sa începe să capete conținut … “organic”. Dizolvarea acestor elemente duce la curățarea câmpului mental, practic la ieșirea din zona de frici. Iar această eliberare aduce cu sine lumina, un nimb curățit, fără alte cercuri. Prin urmare, un câmp curat 100% este o aureolă. Probabil comunicarea la nivel divin se face prin intermediul câmpului mental, care în lipsa unor elemente perturbatoare în componența sa, permite mesajului să ajungă netrunchiat și la adevărata sa valoare, fără filtre omenești bazate pe frici și anxietăți.

✔️ Acum, aureola lui Dumnezeu este întotdeauna reprezentată printr-un triunghi, iar asta arată că Divinitatea are un câmp mental diferit de al oamenilor. Pentru a crea un Univers, cu toate ale sale, trebuie să fii altfel decât suntem noi. Iar aici este foarte greu de pătruns. Dar este bine de știut cum arată.

✔️ O altă aureolă deosebită, și despre care nu a scris nimeni, este aureola copiilor cu vârsta de până la 2-3 ani. Aceasta, deși este circulară, nu este perfect rotundă, ci seamănă incredibil de mult cu cea a Sfintei Mame (în religie, Fecioara Maria), un nimb rotund cu raze care ies în exterior. Aceste raze din câmpul mental reprezintă dorința de cunoaștere, procesul de evoluție în cunoaștere, sau pe acolo. Când copiii vor ajunge la o suprasaturație în cunoaștere, atunci limitările umane le vor rotunji aureola și adăuga și alte cercuri.

Visul și Dumnezeu

În cazul în care n-aţi ştiut, visul a fost considerat până în Evul Mediu (în cercurile celor care au crezut în oniric) ca având o legătură strictă cu trecutul subiectului care visează.

După Evul Mediu și până la sfârşitul secolului XIX, visul a căpătat aura unor previziuni ce ţin de viitor. Desigur vorbim aici despre legimitatea interpretărilor sale.

Odată cu începutul secolului XX, s-a constatat că visul are de fapt de a face cu emoţiile nemanifestate, dar mai ales cu frustrările (vezi Freud).

Astăzi însă, putem spune că visul este cu mult mai complet decât în oricare perioadă pe care a străbătut-o, cu putinţă. El poate fi în acelaşi timp trecutul, prezentul, viitorul, probabilul. Importanța sa a fost atât de evidentă şi de vehementă, încât relatări despre vis apar chiar în cartea cărţilor. În Vechiul Testament nu mai puțin de patruzecisitrei de vise, iar în Noul Testament doar nouă vise (după Yannick Ripa). Aşadar, vechimea valorii visului este impresionantă în vechime și denaturată odată cu trecerea prin timp a omului.

Întrebarea de final rămâne fiecăruia dintre noi: de ce nimeni nu-l visează pe Dumnezeu?

Filozofia supararii

Vorbeam cu cineva astazi si imi spunea ca e suparare mare pe Mos Craciun pentru ca promite multe in fiecare an si nu se tine de cuvant, ca e un sarlatan notoriu. Doar ca, vedeti voi, nu Mos Craciun promite toate astea ci altii o fac in numele lui.

La fel sta treaba si cu Dumnezeu. Foarte multi va vorbesc in numele Lui astfel incat in scurt timp va veti trezi urandu-L pentru ca nu este cel despre care sunteti invatati ca este.

Asadar, ce veti face de-acum inainte?

Click aici pentru surpriza.