Secretele basmelor

Cele mai puternice basme ale românilor au fost scrise de doi dintre cei mai mari înţelepţi ai românilor: Ion Creangă şi Mihai Eminescu. Lor se alătură Constantin Stamati printr-o singură fabulă necunoscută astăzi cu totul.

Din cele mai importante

• Ion Creangă, Capra cu trei iezi şi Povestea lui Harap Alb
• Mihai Eminescu, Făt Frumos din lacrimă
• Constantin Stamati, Eroul Ciubăr Vodă

Ceea ce este interesant în aceste scrieri, este că ele sunt inspirate din cultura universală încifrată, scrisă în Europa. Adică societăți care ființau în culise.

Constantin Stamati foloseşte în fabula sa elementul mărului roşu din care îi este dat lui Făt Frumos să muşte de către o ţigancă (Costache Stamate era membru fondator al Academiei Române și căuta printre altele să priceapă modul prin care țiganii au influențat în negativ pe români). Aceeaşi întâmplare, însă, este folosită cam în aceeași perioadă (1821) de către fraţii Grimm, amestecând-o în povestea autentică a unei prinţese de origine germană alungată de mama sa (Maria Margaretha Catharina von Erthal), în povestea Albă ca zăpada şi cei şapte pitici.

Ion Creangă se loveşte tot de basmele culese de Fraţii Grimm. Povestea sa din basmul Capra cu trei iezi are o varianta germană Capra cu şapte iezi. Însă, dincolo de poveste, stă cântecul lui Creangă, cunoscut în româneşte astfel:

“Trei iezi cucuieţi/ Uşa mamei descuieţi!/ Că mama v-aduce vouă:/ Frunze-n buze,/ Lapte-n țâțe,/ Drob de sare/ În spinare,/ Mălăieş/ În călcăieș/ Smoc de flori/ Pe subsuori.”

Cântecul, luat în ras adesea în toate timpurile, ascunde o taină care se ridică deasupra tuturor lucrurilor: notele muzicale imită cântecul clopotelor de biserică ce se aude Duminica. Am auzit personal acest cântec ani la rând în casa bunicilor mei din Dobrogea, care aveau curtea gard în gard cu biserica. Aceasta este parola care deschidea cele șapte peceți.

Basmul si Visul lui Hasdeu

Teorii uluitoare infundate in ignoranta, in slaba cultura si in lipsa interesului in ceea ce priveste Adevarul. Aceasta este patura de mijloc a omenirii. Cei din varf sunt violenti si ascund totul cu ura si frica.

Oamenii nu cunosc astazi cine a fost Hypatia din Alexandria, si nici pe cel care a dat ordinele sa fie ucisa pentru teoriile sale indraznete pana si pentru perioada pe care o traim astazi. Numele lui sa piara in abisul intunecat, numele ei sa rasara iar si iar pana oamenii vor intelege.

Teoria lui Hasdeu cum ca bazmul este o oglinda “algebraica” a realitatii visului, este doar o recunostinta adusa ca omagiu in preluarea sa de la filozoafa mai sus amintita, Hypatia, una din incarnarile Iuliei Hasdeu de-a lungul istoriei existentei sale. O teorie sustinuta si explicata in capitolul Fondul basmului din SCRIERI LITERARE, MORALE SI POLITICE.

In continuare va prezentam trasaturile comune a celor doua, bazm si vis, preluate din scrierile domniei sale:

1. In vis, totul capata forme mai mult decat iperbolice; (…) aceeasi ultra-exageratiune in basme.
2. Ceea ce viseaza omul poate sa se adevereasca in starea-i de veghere; (…) visele pot decoperi ceea ce nu se vede sau nu se stie; de aci orice popor crede in vise
3. In basm, ca si in vis, spatiul se sterge; dormind in Bucuresti, omul se viseaza la Paris si peste o clipa la New York, tot asa precum eroul basmului strabate ca sageata pana la buricul pamantului (…)
4. In basm, ca si in vis, se sterge nu numai spatiul, dar si timpul.
5. In basm, ca si in vis, sborul este un mijloc foarte indemanatic de locomotiune.
6. In basm, ca si in vis, omul vede zei sau zane si petrece  cu sfintii.
7. In basm, ca si in vis, ne intampina monstri, cu cari ne luptam si pe cari mai totdeauna ii invingem.
8. In basm, ca si in vis, deosebire de limbi nu exista, toti se inteleg unii cu altii, ba vobesc omeneste pana si dobitoacele.
9. In basm, ca si in vis, metamorfozele cele mai extravagante sunt ceva foarte normal.
10. In fine in basm ca si in vis, suferintele si nenorocirile cele  mai cumplite se incheie sistematic printr-un bun desnodamant, printr-o nunta, printr-un banchet, caci cosmarul in ipnotologie este o exceptiune.

Adevar sau provocare? Sau cum spunea pisica din Alice: Nu sunt nebuna, atat doar ca realitatea ta e diferita de a mea!