corpul durere din fiecare om, Eckhart Tolle – adevar

ce este corpul durere? pai dupa Eckhart Tolle corpul durere este o entitate semivie, un tipar reactiv mental emotional, care locuieste in mintea omului si se hraneste cu emotii.

fara sa scriu prea mult va voi da un link sa-l cititi despre manifestarile corpului, cum il identificati, cum conduce prin ganduri care devin fapte.

link

mintea care nu este prezenta, cade prada acestor tipare emotionale. corpul durere se hraneste in special cu emotii negative. o persoana care mereu are ceva de reprosat, mereu critica, mereu judeca, niciodata nu e bine, ci are ca credinta mereu va fi bine dar mai tarziu!, este posibil sa aiba corpul durere foarte bine infipt in minte. el exista si mai mic si mai mare fiecare va descoperi candva.

solutia e simpla, nu usoara. prezentul. fiti prezenti. cu gandurile, cu corpul.  portile sufi despre care am mai scris aici.  observatii despre cum respir acum.. de ce?

de ce fac asta? de ce spun asta acum? de ce gandesc asa despre?

oamenii imbraca apoi roluri care hranesc acest corp durere. aici e trist. aici este iluzia. roata de hamster in care alerga oamenii.

toate se leaga de frica de a nu fi alungati iar.  iar pe drum, unii raman in capcana drogului emotiei numita frica, care are ca loc acest corp durere, care cere mereu emotii ca frustrarile, tristetea, furia, deznadejdea,  niciodata nu e bine pornind de la trafic,  job, colegi, idei despre viata, scoli de transformare etc.

un alt lucru eliberator este ca odata ce acceptati ca exista corpul durere, ca observati acest obicei, tipar si il aduceti in atentia voastra el se dizolva ca ceata sub razele soarelui. odata ce il observati ii luati toata puterea, va fi chiar amuzant sa va vedeti anumite zvacnituri ale lui.  ati trecut deja peste cand veti rade privind incapoi si veti gandi ” uite ce faceam!” 🙂

 

 

disciplina, a fi sau a nu fi – adevar

credinta poate muta muntii, lumi intregi, puncte de asamblare.

cand spui cred ca pot.. te separi de credinta.

cand spui sunt si pot, esti una.

 

este folositor sa inveti despre diferitele fatete ale adevarului, aminteste-ti sa vezi si intregul.

orice e prea mult aduce dezechilibru fix.  unii gasesc graalul in explicatiile ratiunii si ale logicii. cred ca daca explica toul si inteleg logic ii ajuta la ceva. altii in fizica, cuantica, stiinta, religia, postul, ispite..

a stii este alta si a putea face este una. atentie nu unul.

o poezie cuprinde esentele mai bine..

Sintaxa

Un om care se holba la ecuaţiile lui

A spus că universul are un început.

„Fusese o explozie, a zis.

Big-bang-ul cel mare şi universul s-a născut.

Şi se extinde”, a mai zis.

Chiar îi calculase lungimea vieţii:

Zece miliarde de rotiri ale Pămîntului în jurul Soarelui.

Tot globul 1-a aplaudat.

Şi toţi i-au declarat calculele ca fiind ştiinţă.

Nici unul nu s-a gîndit că, dacă omul spusese că universul

a început,

El nu făcuse decît să ilustreze sintaxa limbii sale materne: O sintaxă care are nevoie de începuturi, ca viaţa, De

dezvoltări, ca maturizarea, Şi de sfîrşituri, ca moartea, ca exprimarea faptelor. „Universul a început,

Şi îmbătrîneşte, ne-a asigurat omul, Şi va muri, aşa cum mor toate fiinţele”, Aşa cum el însuşi a murit după ce a confirmat matematic Sintaxa limbii sale materne.

Cealaltă sintaxă

Universul chiar are început?

Este, oare, adevărată teoria big-bang-ului?

Acestea nu sînt întrebări, chiar dacă par a fi.

Este, oare, sintaxa care are nevoie de începuturi, dezvoltări

Şi sfirşituri singura sintaxă?

Aceasta este adevărata întrebare.

Există şi alte sintaxe.

Există una, de exemplu, care cere ca tipuri diferite

De intensitate să fie luate drept realităţi.

în această sintaxă nimic nu începe şi nimic nu se sfîrşeşte;

Astfel, naşterea nu este un eveniment clar, bine definit,

Ci doar un anume tip de intensitate,

Şi la fel sînt şi maturizarea, şi moartea.

Un om al acestei sintaxe, verificîndu-şi ecuaţiile, descoperă că

A calculat destule tipuri de intensitate

Pentru a spune cu autoritate

Că universul nu a început niciodată

Şi nu se va sfîrşi niciodată,

Ci doar a trecut, şi trece, şi va mai trece

Prin nenumărate fluctuaţii de intensitate.

Acel om ar putea foarte bine să spună că universul însuşi

Nu este decît caleaşca intensităţii

Şi că ar putea să îl închirieze cineva Pentru a călători prin schimbări fără sfîrşit. Va trage această concluzie şi

încă multe altele, Poate fără să înţeleagă Că nu face altceva decît să confirme Sintaxa limbii sale materne.

 

cei ce cititi aici.. cei ce cititi aici.. cei ce cititi aici.. va invit la masa tacerii a lui Brancusi.

 

de la ospatul zeilor..

gusta din oameni si spun.. hmm inca nu e gata ii mai trebuie.. (o emotie, poate?) sau mai trebuie fiert.. e crud inca.. nu vezi ca nu e copt? mai lasa-l sa stea sa decanteze pentru aroma.. pentru sampanie trebuie vreme buna, pamant bun.. o clipa va rog..  rugaciunea lor ma incalzeste, sa mai pun niste lemne pe foc e asa frig.. si eu atotputernic..

bazme.

Fenomen si numen

Cine n-a auzit astazi expresia “Nu destinatia este importanta ci calatoria”, ferice de el. Pentru ca s-a inteles gresit ca trairea clipei trebuie sa zadarniceasca totul prin nepasarea ei. Cerc de lacrima pe ochi, cum zice Tudor Gheorghe.

Fenomenul este partea exterioara si activ fizica a unui obiect. Nu toate perceptiile de viitor sunt mobile. Unele sunt fixe si cheama necontenit intr-acolo. Cum faurarii de cuvinte au pus destinul si destinatia in acelasi taler.

Invatati sa dati viata, sa vindecati, sa aduceti lumina unde nu mai este speranta! Pentru asta va trebui sa invatati sa miscati si sufletul din voi, sa aruncati gandul dincolo de voi, sa va desprindeti de voi si sa deveniti lumea, sa deveni viata insasi.

Am auzit un copil care vroia sa plateasca, intr-un magazin, cu bani invizibili. Si cati dintre voi nu faceti asta fara sa stiti?

a vedea calea este alta, a merge pe ea este una

Putem oare să ne unim sufletul
Şi să nu ne abatem de la Cale (Tao) ?
Putem să avem o respiraţie calmă ca a unui copil ?
Putem oare purifica viziunea vieţii,
Astfel ca ceea ce vedem să strălucească ?
Putem oare iubi și conduce oamenii
Cu subtilitatea Non-acțiunii?
Ne putem oare conduce singuri
Si închide sau deschide posibilități după voie ?
Putem oare invăța să avem access la totul
Prin puterea Căii (Tao) ?
Putem creea și hrăni?
Putem să ne eliberăm de dorința de a poseda ?
Putem face bine fără a dori ceva în schimb ?
Putem conduce fără a apăsa ?
Cine poate face acestea a dobândit marea Virtute (Te).

iata

emotii – corzi elastice 2

oare emotiile sunt ca si aromele pentru… altii? altii fiind poate… fiinte cu constiinta?

oare emotiile sunt pentru alte fiinte ca si mirosul florilor pentru noi?

oare emotiile sunt pentru alte fiinte ca si caldura focului pentru noi?

oare emotiile sunt pentru alte fiinte ce este lumina soarelui pentru noi?

oare…

 

pentru a vedea dependintele corzilor elastice este necesar sa exagerati, mergand intr-o directie oricare.. fiti prea nervosi.. prea bucurosi, prea tristi.. insistati intr-o stare. dupa o vreme coarda elastica opusa starii va va trage inapoi. insistati in starea care va trage din nou…

si dupa cateva repetari va veti relaxa. emotiile nu vor mai avea efectul de dinainte. va imunizati. deveniti mai relaxati mai constienti. va puteti “bucura’ de beneficiile acestor energii, dar nu mai sunteti la mana lor sa spun asa..

veti simti, vedea si constientiza, cand sunteti “provocati” sa “mirositi” sau sa “incalziti” sau sa “luminati”  alte… fiinte? 🙂 poate.

anumite emotii se raspandesc ca .. focul?

 

am si alta veste buna ca painea calda!

tot asa se aprinde si focul launtric, lumina din noi!

tu de unde ti-ai luat lumina? iti mai amintesti?

multumesc,

valorile oamenilor prin “rapport – raport” – nlp

valorile oamenilor… cum se formeaza ele oare? ce valoare au in viata noastra?

valorile sunt idealul intern dupa care oamenii isi masoara activitatile si implicit viata lor si a altora. scara de valori, judecatorul intern…

valorile sunt “maestrul” interior invizibil pentru anumiti oameni.. vizibil pentru altii.

sa vedem ce e si cu rapportul din nlp care este  starea naturala a oamenilor de a echilibra cumva energiile.

raportul din nlp este starea de echilibrare/copiere, sau si altfel spus dorinta de acceptare a omului fata de alta persoana,  in momentul in care intalneste o alta persoana, sau in momentul in care se gandeste la altcineva.

sa mai dau cateva exemple astfel…

in momentul in care se intalnesc 2 persoane inconstientul cat si constientul citeste valorile celuilalt si daca sunt pe “placul” lui, va tinde sa imite persoana cu valorile mai “bune”. valorile insumand totul de la cum arata, pozitia corpului, voce, haine, hobbyuri, vicii, tabieturi, invataturi spirituale, energie mentala/emotionala, orice va mai vine in minte.. 🙂

deci unul va tinde sa-l copieze pe celalalt, atat cat se poate pentru oamenii normali.

exista situatii in care valorile sunt diferite si persoanele vor evita rapportul, rezultand comunicare proasta, evitarea persoanelor pe viitor, certuri etc..

exista rapport facut cu ‘forta’ (vampirismul energetic) in care cineva face aceasta incercare de rapportare/copiere care are ca efect faptul ca anumite energii vor curge de la o persoana la alta. sau nu.:) nu iese mereu, fiind fara ‘voia’ persoanei in cauza.

cum se formeaza valorile? prin mostenire genetica, prin educatie, prin observarea mediului in care traieste o persoana. prin exemple, asa e bine asa nu. tot timpul se slefuiesc si se refac, se maresc, se micsoreaza pana cand copilul ajunge adolescent. de aici el are deja un set predefinit la care mai adauga valori asemanatoare/complementare cu cele pe care le-a dezvoltat pana acum.  apoi viata ca si tanar adult mai aduce cateva schimbari cu care merge la drumul vietii..

 

intamplari extraordinare, intalniri cu oameni remarcabili, efortul sustinut pot schimba valorile foarte repede.

asadar atunci cand se intalnesc 2 persoane, ele se compara inconstient, cel care are mai mult ofera celui care nu are.

acum vedeti clar relatia dintre rapporturile pe care le facem constant din copilarie, continuand apoi ca si adulti.

intrebarea importanta aici este, cu cine ma compar? cu cine fac rapport? de la cine invata copii, viitorii adulti? cu ce “valori” pleaca la drum?

cu ce maestrii faceti rapport?

… ce valori aveti? sa le scrieti,  sa le si vedeti. dupa ele va traiti viata.

va mai amintiti portile sufi?

 

cu cine faceti rapport interior?

va multumesc..

adevarul – sfasie iluziile

incepem bine anul claritatii… da? 🙂

cine sunteti?

ce sunteti?

ai venit aici pe pamant sa fiti vanzatori? contabili? agricultori? soferi? manageri? sa fii mama? tata? fiu? fiica?

……..

ai venit doar pentru astea? la serviciu, pac pac o barfa mica, masa de pranz, discutii cu colegii, munca, apoi seara tzoc tzoc in familie, tv, somn si apoi… iar. aceleasi figuri fara noima in fata oglinzii.

“se spune ca omul a fost izgonit din gradina edenului, pentru ca a mancat din pomul cunoasterii binelui si al raului… si a devenit asemeni zeilor, a dobandit cunoasterea. drept urmare urmatorul pas a fost sa i se taie accesul la pomul nemuririi sa nu ajungem chiar zei.

odata cu izgonirea, au venit si pedepsele, femeia sa nasca in chinuri, iar barbatul sa munceasca din greu pamantul pentru hrana… ”

din Geneza, evident.

vine si intrebarea, unde este iubirea, iertarea in toata actiunea asta? noi suntem copii de dumnezei se pare.. copii… care au fost ispititi, fara voia lor..

iubirea, iertarea… cam pe unde se afla ele in situatia descrisa in geneza?

harta… harta nu este teritoriul. pastrati-va cumpatul. au venit altii si au spus cautati adevarul iar acesta va va face liberi. adevarul, nu altceva.

la buna vedere.

ps: in imagine dimensiunea pamantului fata de soare..