Când se schimbă animalul de putere?

Eu am crezut că animalul de putere rămâne pentru totdeauna cu tine. Dar nu este așa. Animalul de putere se identifică cu evoluția ta, prin urmare poate pleca în momentul în care ai atins un prag. Atunci îl eliberezi și pe el, pentru că el vine cu niște atribute și caracteristici specifice. Rămâne cu tine și te învață lucrurile astea, te vei identifica cu el.

Aici este un joc foarte interesant. Dacă intri în meditația de identificare a animalului tău de putere și îl găsești, îl identifici, atunci îți poți da seama care vor fi provocările care vor urma pentru tine, unde va trebui să tragi mai tare pentru a te ridica. Te ridici tu, îl eliberezi pe el. Apare alt animal de putere.

Vei vedea că atunci când știi care este animalul tău de putere (care nu este zodia ta, atenție!), vei simți o conexiune în planul fizic cu imaginea lui, cu orice exemplar din specia lui etc. Când animalul de putere pleacă, această atracție încetează. Atunci este semnul că poți medita din nou pentru a vedea care este situația, care este noul tău totem.

Nu știu să spun unde este localizat animalul de putere în noi, nu știu unde ar putea fi sediul lui. Dar din câte am studiat în timpul meditației, am văzut că te duci în sufletul tău să îl întâlnești. Nu știu exact cum se întâmplă acest proces de identificare, de unde vine orice animal de putere și unde pleacă, în ce relație suntem cu toate aceste animale devenite #totemuri. Cert este că oricum ar fi, proces real sau indus de creierul nostru, ele ne ajută. Este exact ca atunci când terapeutul suprapune propriul câmp peste al pacientului pentru a simți pe propria piele unde este buba, cum se simte, ce formă are, cum reacționează etc. Așa și cu animalul de putere, se suprapune peste tine și te identifici cu virtuțile lui.

Meditația pe animalul de putere

Luați-vă timp să stați în meditația asta, să analizați ce este în jurul vostru. Voi scrie telegrafic pașii, dar în meditație nu trebuie să vă grăbiți.

Se stă într-o poziție comodă, clasică. Se intră în stare Alfa, se imaginează că ești pe un drum printr-o pădure cu arbori foarte mari. Tot ce vezi este pădurea și drumul. La un moment dat ajungi la un copac imens care are la rădăcină o scorbură. Intri acolo și dai peste niște trepte care coboară. Mergi pe ele și pătrunzi într-un întuneric difuz. La un moment dat scările se termină într-un tunel săpat în piatră, ca o grotă. La capătul lui se vede lumina. Acolo este sufletul tău. Pătrunzi în suflet și îl găsești exact cum este starea ta actuală. Dacă ești ok, vei găsi o lume însorită, minunată. Fiecare găsește diferit acolo în funcție de el. Dacă te afli într-o stare nu prea bună, primul semn pe care îl vei vedea acolo este de nori și furtună.

Whatever?! Când ești în sufletul tău, caută un deal înverzit care are în vârf un copac bătrân și mare. Urcă acolo și odihnește-te puțin sub el. Așteaptă și, în curând, va apărea animalul tău de putere. Discută cu el, întreabă-l lucruri, vei rămâne surprins de dialog. Când termini, pașii de întoarcere sunt identici. Intri în grotă, traversezi tunelul, găsești scările, urci și ajungi în scorbură. Ieși în pădure, mergi pe drum înapoi și ieși din pădure. E un fel de călătoria lui Alice în Țara minunilor. Te-ai prins, da?

Succes în călătoria ta, sper să găsești acolo ceea ce căutai!

Cele 2 plase de salvare ale oricărui pseudo-terapeut

Din momentul în care m-am apucat să învăț terapie și explicații pentru anumite fenomene interioare pe care doar medicina orientală le explica (căci medicina occidentală era preocupată să ardă vrăjitoarele), m-am lovit de două plase de salvare pe care orice terapeut un pic isteț le folosea pentru a ieși basma curată dintr-o situație neplăcută, sau în neputința sa de a soluționa un caz.

Acestea au fost următoarele:

  1. Karma
  2. Voia lui Dumnezeu

Orice eșec personal poate fi expus prin prisma unei axiome general-universale care nu poate fi verificată prin palpare, ci doar prin studii de filozofie avansată. Iar, dragilor, filozofia nu este o materie de liceu, este un limbaj cel puțin universal care identifică tiparul uman prin care se reflectă adevărul. De aceea, filozofia trece mintea și sufletul uman prin cele mai întunecate, insipide, extravagante, scandaloase sau din contra cele mai pline de înțelesuri ale vieții. Riscul unui filozof este sfârșitul vieții sale fără să poate da un sfat palpabil unui om în nevoie. Dar acest risc construiește în el formatul spiritual care înlătură orice balast din lumina finală. Dar este o decizie personală.

Prin urmare, dacă vreți să deveniți vindecătorii viitorului, renunțați să vă ascundeți după fustele karmei sau ale voii lui Dumnezeu. Asumați-vă întreg procesul, dar țineți la principii. Dumnezeu nu este un nene rău. Judecățile sale sunt matematic pertinente, încât riscăm cu toții să ne negăm viețile din perspectiva unor frici induse de cei mai slabi dintre oameni care nu au putut pătrunde tainele subtile.

Războinicii luminii

Termenul acesta de războinicii luminii asociat cu acei inițiați care, deși civili, imitau comportamentul călugărilor dar păstrau și dorința de a lupta (fizic sau la nivel spiritual), nu este chiar nou, cum s-ar crede. Nu a fost inventat nici de Coelho, nici de practicanții de Reiki sau alte sisteme de vindecare. Este drept că Biserica a promovat, prin poveștile și arta sa, icoane ale unor îngeri războinici. Există chiar oameni sanctificați care au trăit cu arma în mână ( vezi Joan of Arc sanctificată în anul 1920 sau canonizarea lui Ștefan cel Mare în anul 1992 etc.).

Bineînțeles că întotdeauna s-a pus problema politică și socială înainte, efectele imediate câștigate la nivel de instituție sau național. Dar, este bine să știm că primii Războinici ai Luminii au fost Cavalerii Templieri, mai puțin cunoscuți după numele lor întreg Pauperes commilitones Christi Templique Salomonici sau, cum am traduce și adapta pentru limba română, Sărmanii soldați ai lui Hristos și ai Templului lui Solomon.

Spre uimirea întregii lumi europene, până la decizia acestor cavaleri de a înființa un ordin cavaleresc în numele cruciatelor (atenție, bărbați care și-au abandonat moșiile și familiile în numele unui principiu) nu se mai pomenise un astfel de hibrid. În secolul XII e.n. când ordinul a fost înființat, templierii aveau două atribute nemaiîntâlnite: ale călugărului și ale războinicului, în același timp. Blânzi ca un porumbel, înțelepți ca un șarpe.

Înainte de toate, cavalerii ordinului aveau făcut jurământ de castitate și țineau cam aceleași posturi ca și călugării obișnuiți. Dar, având în vedere misiunea lor războinică de a apăra drumurile către Ierusalim și mai ales Mormântul lui Iisus (pentru credincioși împotriva arabilor), Papalitatea le concepe un calendar propriu de posturi de-a lungul anului. Brațul de fier se menținea cu carne și mâncare, cu atât mai mult cu cât templierii erau trupele speciale ale vremii. Practic, nu existau soldați mai bine pregătiți în arta militară.

Ordinul a luat amploare foarte repede și a devenit cel mai avut până la vremea respectivă, tocmai din considerentul că Hugues de Payens, unul dintre fondatori, a vizitat toate marile curți europene la vremea aceea cu scopul precis de a mări ordinul și a strânge bani din donații pentru a întreține armata. Iar donațiile nu au încetat să vină. Astfel, Ordinul Templierilor a trecut la organizarea teritorială prin construirea de biserici fortificate, dotate cu pământuri pentru asigurarea hranei armatelor, ateliere de arme și toate cele necesare. Drumul dintre Europa și Ierusalim a fost împânzit cu aceste biserici ale templierilor.

Recrutarea oamenilor se făcea din toate clasele sociale, însă împărțirea în interiorul ordinului se făcea în trei categorii distincte, în funcție de rangul social avut până atunci și de priceperea individuală care ar fi putut aduce foloase ordinului. Nici nu cavaler nu avea avere, totul aparținea ordinului. Sună cunoscut?

Papalitatea a dat câteva decrete extrem de importante, iar dintre ele trei sunt cele mai demne de amintit: dreptul de a construi biserici sau mănăstiri, dreptul de a nu plăti taxe, în orice țară s-ar afla și dreptul de a se mântui chiar dacă ucideau (pentru apărarea creștinătății și în numele lui Iisus).

Voila! Acum știți.

Despre Postul Negru

Am citit la Argeșanu că Postul Negru se ține doar cu Agheasmă mare și Anafură. O zi de post negru înseamnă 24 ore, și trebuie să aibă un scop precis. Adică un ciclu de rotație a Pământului.

De obicei, se cere binecuvântare de la preot (sau duhovnic, și mai bine), iar asta din mai multe motive. Un preot care te cunoaște, poate intui dacă ești pregătit să ții postul. Se poate ruga pentru tine. Te poate proteja de la distanță. Dacă ai cunoștințe și experiență, te poți proteja și singur, deci fără acord de la preot.

De ce ar fi nevoie de așa ceva? În general, postul negru vine cu o curățenie spirituală destul de mare, iar asta înseamnă că anumite entități se pot manifesta agresiv în momentul în care le alungi din preajma ta. De ce ar face asta? Pentru că în funcție de fiecare din noi, permitem accesul anumite entități care se hrănesc cu energia produsă de emoțiile noastre. Care este preferata? Răspuns exact: frica. Frica generează energie puternică. Unii se descarcă, alții se încarcă. Iată motivul pentru care o entitate s-ar manifesta prin orice mijloc să te facă să renunți la a căpăta putere asupra ei. Pentru că prin post îți crești vibrația. O vibrație mare face să emani lumină.

Nu crezi în entități? Superb. Atunci, dacă ai ținut post negru până acum știi cu siguranță că în timpul postului ies la iveală tot felul emoții care au potențial mare să desfacă blocaje. Există chiar indicații date de cei care țin regulat postul negru, despre cum să gestionezi aceste emoții. În mare se rezumă la a le accepta. Iar asta ne conduce iarăși către postarea anterioară. Ei bine, acele emoții sunt generate de partea ta de umbră.

Există mai multe praguri în trecerea peste postul negru. Iată câteva dintre ele și cam cum ți-ar fi mai bine să faci:

  1. Pregătirea anterioară postului. Nu începe un post fără să te pregătești mental cu o zi înainte. Adică nu te decide la 23:50 să începi postul. Vei eșua. Mintea ta îți va spune direct: “Prietene, și pe mine cine naiba urma să mă anunțe că tu vrei să faci asta?
  2. Dacă ești credincios, ți-ar prinde bine să ceri ajutor în timpul postului, adică să te rogi.
  3. În timpul postului manifestă-te. Roagă-te, încarcă-te cu lumină, pune simboluri etc. Dacă doar zaci nu te va ajuta prea tare.
  4. Nu te gândi că ții post negru. Ține-te de treburile sociale. Timpul poate fi dilatat sau comprimat. Cheia este la tine.
  5. Primul prag este cel al obișnuințelor. Iar acesta începe chiar din comportamentul tău nocturn. Bei apă, mai mănânci un cronțonel, mai scapi pe la frigider. Abia apoi vin obișnuințele dimineții: ceai, cafea sandwich etc.
  6. Dimineața vei avea tendință să dai iama în agheasmă. Bea cu grijă. Abia începi să te cureți. Dacă vei bea prea mult, vei produce o curățare accelerată care produce arsuri. Respirația îți va deveni ca de foc, senzația este aceea din timpul unei febre (respirație arzătoare).
  7. Al doilea prag al obișnuințelor. Maxilarul. Gândește-te că maxilarul tău mestecă mâncare din momentul în care te-ai născut (mă rog, suge sau mestecă). Este scopul lui în fiecare zi. Este un malaxor autoprogramat. Liniștește-l. Eventual poți face o modificare în câmpul mental (periculos, dar o poți face).
  8. Dacă ai ajuns la maxilar, atunci partea de umbră din tine începe să vadă că nu ai glumit. Încep întrebările și afirmațiile cele mai pertinente: De ce fac asta? Ar fi fost fun să beau o cafea acum pe melodia asta. Eh, se descurcă X și fără mine! (în cazul în care ții post pentru altcineva) etc.
  9. Apoi vine o zonă de calm. Ți se pare că ești total în control. Ai grijă în această zonă. Acum este momentul cel mai bun să apelezi la rugăciune sau alte forme de susținere despre care am vorbit mai sus.
  10. Apar situațiile agresive. Dacă tu ești echilibrat și nu se pot genera emoții prin tine direct, se trece la cunoscuți. Vei intra în situații care te vor face să te enervezi (țipă vecinul, câinele latră la stele fără să știe, de obicei ți se caută punctele slabe – copil, relație, animal etc.). Amintește-ți că emoțiile generează energie. Pierzi energie, îți scade potențialul.
  11. Ceasul și mesele din timpul zilei. Aici deja ar trebui să fii pe seară.
  12. Ai grijă la somn. S-ar putea să ai vizite în vis care să te consume.

Cam asta este o schemă basic a ceea ce am simțit eu și le-am conștientizat tehnic. Fie că reușiți să țineți până la sfârșit sau nu, veți fi glorioși. Pentru că ați încercat și ați văzut cu ochii voștri. Pentru că v-ați întărit. Pentru că ați dovedit Umbrei că butoanele pot fi doar la tine. Pentru că Postul Negru se ține treptat, după o schemă crescătoare. Astăzi țin până la 14.00. Săptămâna viitoare până la 17.00. Și tot așa. Succes!

Acceptarea

Dacă veți avea curiozitatea să citiți din Marele Dicționar al Bolilor și Afecțiunilor. Cauzele subtile ale îmbolnăvirii – Jacques Martel, veți vedea că la baza fiecărei îmbolnăviri se află un blocaj energetic. Iar pentru rezolvarea celor mai multe dintre ele, autorul îndeamnă la a accepta lucrurile care stau la baza declanșării frustrărilor. Un fel de dacă te temi, nu te mai teme. Și m-am tot gândit, cum poți accepta ceva care tocmai prin desfășurarea lui îți creează frici și automat blocaje?

Cum te poți detașa de tine, cum poți călca peste toate emoțiile care te mână înspre încrâncenare și să afirmi accept!, sau chiar iert!? Știm cu toții ce înseamnă să te chinuie o situație, să te apese o acțiune a unui om care te-a implicat, să nu poți depăși o întâmplare, iar aceste lucruri să te țină în loc. Să te trezești zilnic știind că ești tot acolo și că, oricât ai dormi, oricâte cumpărături ai face, oricâte filme ai vedea, în cele din urmă revii în același loc. Și rețeta pe care o cunoști este simplă, o știi: Acceptă și mergi mai departe!, Iartă și o să-ți fie bine! Perfect! Dar cum o faci dacă pur și simplu NU POȚI?

Adevărul, cum probabil l-ați intuit, este că nu mergem la sursă. Pentru a elimina efectele trebuie mers la cauză. Iar cauza este de multe ori o călătorie dificilă pe care ar trebui să o faci doar atunci când ești echilibrat. Doar atunci poți privi obiectiv și poți trage concluzii. Iar concluziile te vor feri pe viitor. Vor deveni experiență înțeleasă.

Acceptarea sau iertarea se poate face în mod sănătos doar când reușești să scoți cauza din câmpurile tale. Fiecare cauză este o prismă prin care energia specifică chakrei emitente (a câmpului în discuție) amplifică efectele. Așadar, ceea ce povesteam aici poate fi aplicat în orice câmp. Rămâne apoi doar meditația asupra amintirilor păstrate în memorie pentru a trage concluziile.

Aceasta este partea tehnică și rapidă. Mai există o cale, aceea prin care te urci spiritual și te cureți de toate cele de la sine. Dar această cale se dovedește din ce în ce mai dificilă în zilele noastre.

Aureola. Curățarea câmpului mental?

Nimeni nu a știut vreodată să explice clar ce înseamnă aureola și de unde vine ideea de a desena aureolă sfinților și mai ales lui Dumnezeu.

Orice căutare despre ea duce mai devreme sau mai târziu la ideea de a arăta în picturi glorificarea anumitor sfinți. Se spune ca această tehnică a derivat din încoronarea cu lauri a învingătorilor din perioada antichității de la romani sau greci. Este adevărat că Dafinul are numele său de Laurul Nobilis, iar termenul de aureolă sau chiar aură (vorbim strict de termenul românesc care nu este poporan, ci a fost adoptat poetic în secolele XVII – XIX, cu sensul de boare (aură ro. = boare). Hașdeu atrage atenția că deși pare etimologic să vină din aur, de fapt el se trage din laur.

Acum, înnobilarea capului ar trebui să ne atragă atenția asupra unor caracteristici ce țin de atribuțiile capului, respectiv acele virtuți ale eroilor din trecut care se remarcau îndeobște prin calitățile intelectuale (acele dibăcii de a se descurca). Zilele trecute mi-am dat seama ca aceste aureole din mediul religios au șanse foarte mari să reprezinte câmpul mental. Această idee mi-a venit tocmai din considerentul că în meditația de dizolvare a câmpului mental, aceasta arată fix ca un nimb doar că se află în poziție orizontală, concentrică în jurul capului. Și acum vine întrebarea dacă nu cumva nimbul sau aureola (care sunt întotdeauna din aur), nu reprezintă de fapt aurul alchimic al transformării intelectuale.

În astral, la nivel vizual, câmpul mental este format din multe cercuri concentrice poziționate în jurul capului (vezi pe larg aici). Pe aceste cercuri gravitează elemente (sau “programe”) după care ne ghidăm viața în mod inconștient. Este vorba de temeri, frici, anxietăți, frustrări, regrete etc. Efectiv, tot ceea ce începe a se forma și a rămâne inconștient în memoria unui om din momentul în care conștiința sa începe să capete conținut … “organic”. Dizolvarea acestor elemente duce la curățarea câmpului mental, practic la ieșirea din zona de frici. Iar această eliberare aduce cu sine lumina, un nimb curățit, fără alte cercuri. Prin urmare, un câmp curat 100% este o aureolă. Probabil comunicarea la nivel divin se face prin intermediul câmpului mental, care în lipsa unor elemente perturbatoare în componența sa, permite mesajului să ajungă netrunchiat și la adevărata sa valoare, fără filtre omenești bazate pe frici și anxietăți.

✔️ Acum, aureola lui Dumnezeu este întotdeauna reprezentată printr-un triunghi, iar asta arată că Divinitatea are un câmp mental diferit de al oamenilor. Pentru a crea un Univers, cu toate ale sale, trebuie să fii altfel decât suntem noi. Iar aici este foarte greu de pătruns. Dar este bine de știut cum arată.

✔️ O altă aureolă deosebită, și despre care nu a scris nimeni, este aureola copiilor cu vârsta de până la 2-3 ani. Aceasta, deși este circulară, nu este perfect rotundă, ci seamănă incredibil de mult cu cea a Sfintei Mame (în religie, Fecioara Maria), un nimb rotund cu raze care ies în exterior. Aceste raze din câmpul mental reprezintă dorința de cunoaștere, procesul de evoluție în cunoaștere, sau pe acolo. Când copiii vor ajunge la o suprasaturație în cunoaștere, atunci limitările umane le vor rotunji aureola și adăuga și alte cercuri.

HON SHA ZEI SHO NEN

În Reiki, simbolul Hon Sha Zei Sho Nen este un simbol de distanță, considerat astfel pentru că prin el poți accesa orice loc, oriunde s-ar afla. Iar acest loc se poate afla atât în timpul prezent, cât și în timpul trecut sau viitor. Desigur, prin acțiuni spirituale și energetice. Iar o parte din aplicările sale le puteți găsi pe net.

Departe de a fi înfricoșător, acest lucru este în primul rând neînțeles. Să vedem. Nu există discipol care să fi trecut prin inițierile Reiki fără să fi făcut cunoștință cu acest simbol, de altfel, fiind al treilea în ordinea învățării lor. Cu toate acestea, aproape niciunul dintre cei pe care i-am întâlnit nu înțelegea pe deplin ce reprezintă această cheie, tocmai pentru că se limitau la carte și nu la experimentare.

Hon Sha Zen Sho Nen este o reprezentare Kanji, japoneză, adică un semn care înglobează în el un înțeles complex. Are mai multe traduceri sau interpretări, însă cea mai semnificativă o găsesc pe cea care spune așa: “Trecutul, Prezentul și Viitorul sunt acum“. Am realizat cândva, demult, că între ACUM și AICI este o legătură foarte strânsă. Când spui Sunt Aici, spui automat Sunt Acum. Și reciproca este valabilă. Veți observa mai mult ca sigur că AICI este o reprezentare spațială, adică a Spațiului, pe când ACUM este o reprezentare temporală, adică a Timpului. Legătura dintre Acum și Aici dezleagă misterul Prezentului, care este intersecția acestor două dimensiuni. În Prezent, pentru orice ființă, timpul și spațiul sunt zero.

Prin urmare, invocarea de mai sus aduce toate treptele timpului într-un singur loc, la picioarele celui care îl invocă. Poetic spus, dar adevărat. Dar cum putem înțelege prin forma noastră fizică o componentă atât de delicată precum timpul? Cea mai simplă modalitate pe care am găsit-o este prin ajutorul geneticii.

Prin genetică aflăm foarte multe despre viața omului și despre funcțiile organismului său. Organismul uman se comportă asemeni unui computer. Are sursă, are memorie, are monitor, are date cu care lucrează, se poate conecta la alte organisme, are programe după care funcționează și tot așa. Încă nu cunoaștem întreg potențialul său. Însă, mai are o caracteristică esențială, poate cea mai importantă a sa: poate prelua memorie și date din alt organism. Exact pe principiul unui stick de memorie de calculator, un organism preia ADN de la toți înaintașii săi. Sângele nu piere niciodată. Ați mai auzit asta?

Prin urmare, un organism are în el toate trăirile înaintașilor săi, tot trecutul pe linia sa genetică. Suntem legați la Începuturi prin puncte de memorie care pot fi accesate (mai devreme sau mai târziu, în funcție de cunoașterea fiecăruia). Tot timpul care a trecut este în fiecare organism, așa cum a fost el perceput. Aceasta este cheia către trecut. Iar viitorul este dat de toate alegerile sale. Cu fiecare clipă ne croim un viitor posibil. Și astfel avem cheia viitorului în noi. Greu de înțeles, este normal să fie așa. Dar secretul stă în fiecare din noi și prin exercițiu poate fi descifrat. Să trăiești clipa, adică Prezentul, nu presupune să devii o frunză în vânt, ci din contra, să conștientizezi toată puterea dintr-un singur punct, punctul zero.

Iată cum Hon Sha Zei Sho Nen poate invoca timpul într-un singur punct, iar acel punct este o șansă. Purtăm în noi mari responsabilități, indiferent cât de pierduți sau regăsiți am fi.

Când Demonul nu vede

Am citit de curând o frază foarte greu de înțeles, tocmai pentru că esența ei este atât de simplă. Este scrisă în cărțile lui Argeșanu și zice așa:

Demonul nu are noțiunea de bine sau rău, el este îndreptat spre rău, are binele inversat.

Acest “are binele inversat” este singura șansă a unui demon de a se izbăvi. Spune Argeșanu că Intelectul este tărâmul Demonului, dar nu sunt de acord cu el. Intelectul este arena unde intri în luptă cu Demonul. O luptă corp la corp. Iar nivelul său îl determină pe al tău, pentru că duritatea unui lanț este dată de veriga sa cea mai slabă. Să nu uitați asta, pentru că reciproca acestei teze vă va aduce salvare.

Manifestarea Credinței nu înseamnă blocarea Intelectului, înseamnă echilibrarea lui. De aceea, uneori este bine să crezi fără să cercetezi, iar alteori nu. Dar să fii sigur că atunci când nu vei cerceta îți vei pune soarta în mâinile cui trebuie.

Acum, să vedem cum are demonul binele inversat și de ce nu distinge binele de rău. Eu m-am aflat în situațiile astea și pot spune că linia care te ține de partea bună a prăpastiei este atât de subțire, încât doar experiența anterioară sau un om ales te pot salva.

Imaginați-vă că sunteți o persoană care vine dintr-o familie de sânge nobil, educată în spiritul principialității. Toți strămoșii tăi care au adunat cele mai bune, dar și cele mai grele experiențe, ți le-au lăsat ție moștenire prin sânge. Și te trezești stăpânul unui adevăr simplu în ochii tăi. Totul are sens, totul se așază. Înțelegi cum ar putea fi lumea mai bună. Dar lumea nu vrea să fie mai bună decât la nivel teoretic. Oamenii sunt slabi, cad, înșală, poartă în ei slăbiciunile lor și pe ale înaintașilor lor. Și atunci tu, cu moștenirea măreață, te apuci să educi, să vindeci, să inspiri, să speri, să îți dorești. Și o vreme merge, sau poate nici o vreme, și începi să fii îngropat în aberații, dus cu vorba, mințit, batjocorit, ținut într-o apă călduță cu care nu ești obișnuit, slăbiciuni care simți că te sufocă. Oamenii pierd controlul când le este năruit tot ce au construit. Și când nu mai ai aer și puteri, umbra din tine iese la suprafață. Doar pentru simplul fapt că ți-ai îndreptat atenția în altă parte. Atenția este cheia echilibrului.

Și puterea ta începe să se transforme într-o autoritate agresivă. Începi tu însuți să te transformi și să pierzi echilibrul. Adevărul începe să pălească, Universul nu te mai ascultă. Adevărul începe să se dividă în proiecții ale sale, și tot ce îți rămâne de făcut este să te prinzi de aceste felii de adevăr și să le proclami drept adevărul suprem și unic. Căci fără el resetezi multe.

În acel moment nu mai ești tu cel care comandă. Este o umbră a ta care ți-a transformat sufletul. Tu crezi că faci bine, deși începi să rănești, să dezamăgești, să insufli teamă. Pentru că tocmai ți s-a inversat binele în numele unui principiu bun .

Ticuri sau șiretlicuri – partea a treia

Este interesant cum în cultura populară s-a încercat explicarea anumitor numene sau fenomene, mai bine spus ceea ce i se întâmplă omului în zona de dincolo de firesc. Și chiar a reușit prea bine. Bunăoară, atunci când problemele i-au copleșit, oamenii din popor au spus că “aveau multe pe cap”.

Acest a avea multe pe cap din cultura poporană nu înseamnă altceva decât aglomerarea câmpului mental cu probleme nerezolvate. Se simte o încărcătură la cap, atenție, nu în altă parte! Diferența dintre acestea și ticurile mentale stă în faptul că problemele nerezolvate nu ajung în câmpul mental prin inserție artificială sau ca urmare a unei traume. Iar acest lucru permite eliminarea lor pe o cale mult mai simplă decât ceea ce am discutat în articolele precedente.

Metoda este simplă, poate fi rezolvată foarte ușor printr-un masaj capilar profesionist, pe care de cele mai multe ori îl cunosc frizerii. Masajul capului, prin accesarea punctelor energetice de acupunctură sau presopunctură, produce impulsuri electrice la nivelul câmpului mental. Dar nu oricum, ci într-o anumită ordine și structură: dinspre baza capului înspre creștet. Căutați meridianele din acupunctură și veți vedea bazele masajului capilar. Cu cât elementele prezente în acest câmp sunt mai superficiale, cu atât efectul va fi mai mare.

Dacă veți învăța să faceți un astfel de masaj, trebuie să știți că terapeutul preia tot ce iese de la pacient. Această preluare a energiei se prinde imediat de mâini și, prin corespondență, greutatea se duce la locul unde pacientul a avut problema, în cazul nostru la cap. De altfel, acest lucru este valabil la oricare alt sistem de terapie. Este cel mai bun motiv pentru a învăța să vă protejați în timpul ședințelor de terapie sau să vă curățați imediat după.

*Primul pas de curățare este spălatul pe mâini.

Ticuri sau șiretlicuri – partea a doua

În ștergerea anumitor informații din câmpul mental ne vom lovi cel mai adesea de ceea ce în Kombat Reiki se cheamă programe multiple. Adică, un singur element este informat cu o serie de alcătuiri cu diferite funcții.

În cazul nostru, al dizolvării unui tic mental sau al unui bad habit, trebuie acordată o atenție sporită acestui fapt, întrucât un element mental poate fi compus dintr-o serie întreagă de experiențe care, odată șterse și ele, pot afecta atitudinea și comportamentul subiectului în cauză.

Spre exemplu, dacă ne dorim să dizolvăm din câmpul mental al unui subiect (pacient) ideea de teamă de cai, trebuie să analizăm dacă experiențele sale care au dus la teama de cai implică și altceva care ar însemna un efect secundar. Poate un pasionat de istorie medievală, atras fiind de cavalerism și impozanța de a sta în șaua cailor, a trăit o experiență neplăcută fiind martorul unei lovituri a unui cal dezlănțuit. Scena a produs un impact emoțional atât de mare încât s-a prins în câmpul mental ca o memorie, iar acum atracția sa pentru istorie se bate cap în cap cu această memorie de teamă. Dizolvând teama de cai fără să desfacem în bucăți întreg mecanismul, putem dizolva și pasiunea pentru istoria medievală, care reprezintă o fâșie din memorie (de tip secundar).

Este un exemplu banal prin care am încercat să redau cât mai simplu impactul unei intervenții în mental fără delicatețe. Prin urmare, atenție la antrenamente.

%d bloggers like this: