Te-ai gândit vreodată că-ți voi cere bani?

Cred că era prin 2004-2005 când Facebook era pe la începutul lui, în România. Cum febra era să ai extrem de mulți prieteni, reușisem să adun puțin peste 2000 de prieteni. La vremea respectivă, algoritmul Facebook nu era pe atât de zgârcit cum este astăzi, iar o postare avea un procent extrem de mare de reach, adică era văzută de foarte mulți prieteni fără să fie îngrădită de Facebook în vreun fel.

Bun! Cum-necum, vorbesc cu Centrul sectorului 2 București care se ocupa de toate casele de copii de pe raza sa, și aranjez să aduc un transport cu jucării. Nici măcar nu era Crăciunul, nu știu ce naiba mă apucase. Și mă întreabă doamna de acolo: – Cam câte estimați să aduceți? Îi spun că după un calcul aproximativ, voi închiria un camion să le pot aduce.

Și mă apuc să le scriu celor 2000 de prieteni de pe Facebook despre acțiunea pe care am plănuit-o. Like-uri și îmbrățișări virtuale cum n-am văzut vreodată în viața mea. Și stabilesc o zi de întâlnire pe care o fac publică și îndemn oamenii să vină să doneze jucării sau cărți de copii care nu le mai sunt de folos.

Îmi amintesc limpede că era o zi însorită de Duminică. Mă gândeam că din 2000 de oameni, jumătate nu sunt din București, deci nu vor putea veni. Iar dintre 1000, 500 vor pleca la țară sau în vacanță. Rămâneau 500 din care mă puteam baza pe 250, pentru că jumătate din ei ar fi uitat sau s-ar fi aflat brusc într-o situație de urgență. Din 250, jumătate ar fi fost timizi, oricum ar fi rămas 125 oameni pe care mă puteam baza. După toate calculele mele. În Duminica însorită a venit o singură fată, iar asta pentru că era îndrăgostită de mine. Suerte! Iar de atunci am urât Facebook. Am avut contul închis pentru 2 ani, timp în care m-am uitat mai atent la oameni. :))

Acum, toată această paranteză este pentru că vreau să stau față în față cu viața și să văd dacă în mod ciclic s-a întâmplat ceva (un ciclu are circa 6-7 ani, deci iată un al 3-lea ciclu). Mobilul este cel de mai jos, partea de observare este cea îngroșată.

Foarte pe scurt, împreună cu profesorul de istorie al unui liceu din provincie am decis să strângem pe cont propriu niște donații din care să se cumpere mobilier, cu scopul de a dota sala ce găzduiește Cercul de Istorie al liceului. Întrucât lucrul cu autoritățile este greoi și ne dorim să trecem peste birocrație tocmai pentru a ajunge la copiii ăia cât mai devreme, iată-ne în calitate de casierie pentru fondul clasei. Pam-pam!

Prin urmare, astăzi fac apel către voi să îmi dați o mână de ajutor să putem strânge o parte din acești bani. În principiu, până acum s-au donat sume cuprinse între 50-100 lei, care puse laolaltă transformă lucruri. În cazul în care vă doriți să contribuiți la treaba asta mișto, vă rog să îmi scrieți pe adresa de e-mail casaevv@gmail.com pentru a vă putea da contul.

Mulțumesc foarte mult pentru implicare, abia aștept să povestim. 🙂

Războinicii luminii

Termenul acesta de războinicii luminii asociat cu acei inițiați care, deși civili, imitau comportamentul călugărilor dar păstrau și dorința de a lupta (fizic sau la nivel spiritual), nu este chiar nou, cum s-ar crede. Nu a fost inventat nici de Coelho, nici de practicanții de Reiki sau alte sisteme de vindecare. Este drept că Biserica a promovat, prin poveștile și arta sa, icoane ale unor îngeri războinici. Există chiar oameni sanctificați care au trăit cu arma în mână ( vezi Joan of Arc sanctificată în anul 1920 sau canonizarea lui Ștefan cel Mare în anul 1992 etc.).

Bineînțeles că întotdeauna s-a pus problema politică și socială înainte, efectele imediate câștigate la nivel de instituție sau național. Dar, este bine să știm că primii Războinici ai Luminii au fost Cavalerii Templieri, mai puțin cunoscuți după numele lor întreg Pauperes commilitones Christi Templique Salomonici sau, cum am traduce și adapta pentru limba română, Sărmanii soldați ai lui Hristos și ai Templului lui Solomon.

Spre uimirea întregii lumi europene, până la decizia acestor cavaleri de a înființa un ordin cavaleresc în numele cruciatelor (atenție, bărbați care și-au abandonat moșiile și familiile în numele unui principiu) nu se mai pomenise un astfel de hibrid. În secolul XII e.n. când ordinul a fost înființat, templierii aveau două atribute nemaiîntâlnite: ale călugărului și ale războinicului, în același timp. Blânzi ca un porumbel, înțelepți ca un șarpe.

Înainte de toate, cavalerii ordinului aveau făcut jurământ de castitate și țineau cam aceleași posturi ca și călugării obișnuiți. Dar, având în vedere misiunea lor războinică de a apăra drumurile către Ierusalim și mai ales Mormântul lui Iisus (pentru credincioși împotriva arabilor), Papalitatea le concepe un calendar propriu de posturi de-a lungul anului. Brațul de fier se menținea cu carne și mâncare, cu atât mai mult cu cât templierii erau trupele speciale ale vremii. Practic, nu existau soldați mai bine pregătiți în arta militară.

Ordinul a luat amploare foarte repede și a devenit cel mai avut până la vremea respectivă, tocmai din considerentul că Hugues de Payens, unul dintre fondatori, a vizitat toate marile curți europene la vremea aceea cu scopul precis de a mări ordinul și a strânge bani din donații pentru a întreține armata. Iar donațiile nu au încetat să vină. Astfel, Ordinul Templierilor a trecut la organizarea teritorială prin construirea de biserici fortificate, dotate cu pământuri pentru asigurarea hranei armatelor, ateliere de arme și toate cele necesare. Drumul dintre Europa și Ierusalim a fost împânzit cu aceste biserici ale templierilor.

Recrutarea oamenilor se făcea din toate clasele sociale, însă împărțirea în interiorul ordinului se făcea în trei categorii distincte, în funcție de rangul social avut până atunci și de priceperea individuală care ar fi putut aduce foloase ordinului. Nici nu cavaler nu avea avere, totul aparținea ordinului. Sună cunoscut?

Papalitatea a dat câteva decrete extrem de importante, iar dintre ele trei sunt cele mai demne de amintit: dreptul de a construi biserici sau mănăstiri, dreptul de a nu plăti taxe, în orice țară s-ar afla și dreptul de a se mântui chiar dacă ucideau (pentru apărarea creștinătății și în numele lui Iisus).

Voila! Acum știți.

Drumul prin spiritualitate

Zilele astea am observat că se împlinesc 7 ani de când există acest blog, sau mai curat spus de când a început să existe. Ultima postare, în Octombrie anul trecut, avea să fie ca un spasm muribund într-un corp abandonat de viață.

Cu siguranță cei mai mulți dintre noi am evoluat în toți acești ani, ne-am transformat sau am abandonat cele ce le visam cu ani în urmă. Trend-urile s-au schimbat, spiritualitatea a fost înlocuită masiv de rețelele de socializare active contemporane, menite să satisfacă nevoile primare. Întreg avântul care pătrunsese România la începutul anilor 2000, astăzi este stins, precum un vulcan care a erupt odată demult, iar acum turiștii se urcă pe craterul său uscat să vadă de unde a pornit focul.

Etapa “maeștrilor” a fost și ea subminată încet de cultivatorii plantelor împotriva cancerului, apoi de către călătorii lui “namaste”, care astăzi este expresie cheie în a identifica un om-fraudă. Yoga se chinuie să își țină adepții, noua medicină germană este trand-ul actual care combate începuturile lui Jacques-Martel. Tot felul de healing-uri prin metode absurde de basm, cu aplicabilitate inspirată psihoterapie, de channeling-uri cu ființe extraterestre, regresii imaginative, pendularea între brățările magice ale dacilor, ideologia creștinismului la cote superficiale. Iată drumul spiritualității prin care toate cele de mai sus au un singur punct comun: nici o informație reală despre lumea în care trăim. Nici o explicație clară, lipsită de afiliere la tot soiul de parabole, nici o asumare din partea celor care sunt guru. Ei știu, dar nu îți pot spune, pentru că altfel ți-ar modifica destinul.

La o scurtă analiză a anilor trecuți, a reieșit destul de clar că lipsa actuală a spiritualității din viețile noastre alocă un podium inteligenței noastre din trecut, acel trecut când mulți dintre noi și-au pus pielea în băț în tot soiul de exerciții, tocmai pentru a verifica ce este real în spiritualitate și ce nu este. Ne minunăm cum am putut scrie, gândi, experimenta, risca și învăța și pe alții toate lucrurile astea pe care astăzi le ascundem în cercurile sociale în care ne petrecem timpul. Trăim vremuri în care argumentele nu mai au valoare, studiul și sacrificiul sunt jocuri de societate, așa cum erau cândva jocurile de Canastă sau Whist.

Societatea noastră de astăzi, privită de cei care au trăit o vârstă venerabilă, este un eșec absolut, fără nici un fel de împliniri sufletești. Oamenii sunt victimele marketing-ului care generează indirect două boli majore: stresul și deprimarea. Nu există țeluri, nu există explicații, nu există … viață. Digitalizarea a stârpit sentimentele. Totul este emoție astăzi. o emoție fără conștiință care se zbate între pereții lumii care ne ține captivi.

Am rămas cu amintirea potenței Luminii asupra Întunericului, ca o mantră care ne-a generat și insuflat credință acolo unde ea nu mai poate fi. Am încetat să fim activi. Iar prin pasivitatea noastră ne facem pasibili de o judecată proprie apăsătoare. Pandemia asta nu este despre viață sau moarte, este despre modificări.

Subscribe

Salutare tuturor!

În speranţa că aţi acceptat invitaţia noastră, vă reamintim că pentru a putea urmări în continuare postările CasaEVV de pe site, este necesar să daţi subscribe (să vă abonaţi) la site prin adresa de e-mail.

Secţiunea de subscribe o puteți găsi foarte ușor pe una din coloanele din stânga sau din dreapta de pe pagina de home a site-ului (in functie de design-ul pe care il adoptam). Ulterior veți primi un e-mail de confirmare.

Atentie, daca veti accesa site-ul de pe telefon este foarte probabil ca asezarea in pagina sa difere fata de cea de desktop (calculator).

Succes!

 

 

 

Lansare site CasaEVV

Dragii noştri,

După o perioada de aproape 2 ani de blogging CasaEVV, sperăm să vă găsim cu același entuziasm și binevoință în suflet și în priviri, așa cum vă știm.

Vrem să vă mulţumim pentru sârguinţa cu care ne-aţi urmărit şi ne-aţi fost aproape, să vă asigurăm de aprecierile noastre pentru părerile pe care le-aţi împărtăşit pe blog, pentru opiniile pe care le-aţi expus şi în care aţi crezut chiar dacă nu au fost în asentiment cu ceilalți. Ne bucură efortul vostru de a ne citi cu o frecvenţă ridicată şi de a păstra cu voi o speranţa în mai bine.

Astăzi, 25 Decembrie 2016, ne extindem experienţa către orizonturi mai largi și lansăm oficial site-ul www.casaevv.ro, pe care vom continua activitatea noastră. Toate arhivele blog-ului se vor găsi stocate în fiecare Cameră de care aparţine, în fişiere pdf. care pot fi descărcate sau accesate la simpla dorinţă.

Vă invităm să subscrieţi site-ului pentru a vă putea bucura în continuare de articolele CasaEVV!

Cordial,

 

Reminder

Bună seara, tuturor!

O scurtă reamintire pentru surpriza de mâine, pe care am promis-o pentru ziua de

25 Decembrie 2016.

CasaEVV vă dorește sărbători cu liniște și pace, cu readuceri aminte, cu cald și cu familie unită! Nu uitați de voi, nu uitați de cei de lângă voi. Mai este puțin și îngropăm anul, să cugetați la ce a fost și la ce v-a să vină! Să fiți conștienți și să vă asumați responsabilități!

Cu bine!

Despre CasaEVV

Feluritele module de gânduri pe care am încercat să le aplicăm nestingherit în facilitarea întâlnirii dintre spirit și suflet (pentru că aici converg mântuirea și evoluția, dacă nu cumva se și identifică pe un anumit plan), ne-au purtat către lumi simple însă sofisticate.

Sperăm în încrederea voastră în voi înșivă, aici este bucuria noastră!

Anul acesta, 25 Decembrie vine cu o surpriză frumoasă! Țineți minte data!

În numele celulei

Formarea bolilor, în general, apare de la celule. Când celulele devin grele, şi veţi vedea pe parcurs ce vreau să spun prin asta, atunci se întâmplă acumulări reziduale nearse, ulterior apărând infecţia sângelui, în diferite părţi ale organismului.

Doctorii şi nutriţioniştii recomandă să bem apă, 2-3 litri pe zi, în speță pentru a spăla și hidrata organismul. Însă nimeni nu se întreabă de ce rata bolnavilor era mult scăzută în vremurile comunismului când nu exista toată această propagandă a băutului apei. Să fi fost de la mâncarea curată? Cu siguranță și de asta, dar atunci de ce se îmbolnăveau mortal și atunci oamenii?

Secretul este banal, dar extrem de dificil. Banal pentru că oricine poate citi o hartă, dificil pentru că nu toți putem ajunge în vârful muntelui cu harta-n mână. El se cheamă FERICIRE.

Să puteți înțelege cum se cuvine ideea de fericire, tehnic vorbind, luați în calcul cuvântul FEERIC. Feeric înseamnă când nu mai există memorie, iar aceasta este o sumă de alte intervenții reale sau artificiale. Oamenii nu pot stăpâni memoria. Un moment feeric este acela când ajungi într-o poiană de munte și un pârâu curge lin pe lângă tine lucind razele Soarelui în el, aerul este tare, păsările nu cântă, ci comunică duios.

Trebuie să recunosc că nu am văzut atâta lume fericită cât am văzut în comunism, în toţi aceşti ani de după revoluţia din ’89. Nu ştiu cum s-a întâmplat asta, însă cred că sistemul dând greş, făcea din oameni nişte inventatori ai fericirii. E mai mare chinul să nu ai căldură în casă, iarna, dar mai mare fericirea să îţi faci singur un reşou din cărămidă sau BCA cu liţă şi stecher. E mai mare chinul să nu ai lumină în casă după 20:00 seară, dar e mai mare bucuria să aprinzi lumânări prin casă, colorate. Apoi înveţi că poţi picură ceară pe pagini de oracole şi tot aşa. În modul acesta s-a născut fericirea în zilele acelea. După şcoală, copiii ştiau un singur lucru: afară şi joacă până la 22:00. Când stăteai până la 23:00 era o fantezie.

Prin comparaţie, astăzi oamenii sunt extrem de bucuroşi, însă nefericiţi. Am învățat prea bine, cu toţii, politica zâmbetului. Dar odată cu el am luat şi ipocrizia sau teama de a spune adevărul. Astăzi toată lumea zâmbeşte şi este negociatoare. Prin definiţie.

Am citit de curând că celulele nu se hidratează oricâtă apă ai bea. Pentru că ele nu se deschid pentru oricine, oricând. Ele au un substrat protector, cu un comportament de virgină sau de animal sălbatic. Oricât ai vrea să te apropii de el, cu atât fuge de tine. Trebuie să găseşti metoda prin care să îl îmblânzeşti. Adică, în termeni reali, să îl faci să aibă încredere în tine. Iar de asta s-a ocupat cu succes meditația.

Aşadar, dacă beţi 3 litri de apă pe zi nu veţi deveni mai sănătoşi. Este ca şi cu postul. Dacă ţii post fără să ştii de ce (sau pentru că e nu ştiu ce Sfânt), ghici ce?! Nimic. Organismul cere cât are nevoie, nu suntem mai inteligenți ca el.

Pe scurt, celula se comportă ca o micro fotografie a sufletului. Arde tare bine când este fericită. Altfel, pune capăt jocului şi o iei de la celălalt capăt: învățarea fericirii.

Aşadar, nu ne rămâne decât condamnarea la fericire, orice am trăi. Abia aici începe aventura nobiliară.

Predealul prin ochii tăi

---

Dacă vă amintiţi, vă spuneam cu ceva timp în urmă despre lansarea cărţii 100 DE PAŞI ÎN TIMP, o carte care se referă la spaţiul geo-politic al Văii Prahova şi pe care eu o apreciez extrem de mult pentru valoare ei.

Aceiaşi autori, Adrian Ciorbă şi Mariana Frăţilă, aveau la fiert de o vreme încoace o altă carte de căpătâi pentru noi toţi. Pentru că ele chiar sunt pentru noi. Gândiți-vă la asta, cineva scrie o carte pentru voi!

Cartea care se va lansa în curând se numeşte PREDEALUL PRIN OCHII TĂI. Pentru moment doar intuiesc despre ce este vorba în ea, însă după cum îi ştiu pe cei doi, vom avea beneficiul unui “document” contemporan. Umblă zvonuri să apară luna viitoare, iar pentru a intra în posesia ei vă invit să luaţi legătura direct cu unul din autori: CLICK AICI

CAMPANIE DE COLECTARE

Dragii noştri,

Este timpul să ne organizăm puţin şi să strângem câte ceva pentru cei nevoiaşi sau neputincioşi. Ştim cu toţii că aceşti oameni există printre noi. Uneori întoarcem atenţia de la ei, uneori am vrea să îi ajutăm cumva dar nu ştim cum, iar alteori simţim că deşi au nevoie de ajutor nu-l merită din diferite motive.

Astăzi este ziua zero de când pornim campania de strângere a orice puteţi oferi acestor oameni: mâncare, jucării, cărţi, biciclete, abonamente la metrou sau orice altceva ce vă este de prisos sau nu, dar consideraţi că este timpul pentru pasul acesta.

Cei interesaţi pot scrie pe adresa casaevv@gmail.com pentru a ne pune la punct detaliile prin care putem intra în posesia bunurilor.

Va mulţumim în avans şi vă invităm la bine!