Scurtă recenzie asupra cărții ISTORIA VISULUI

Yannick Ripa este autoarea franceză a acestei cărţi. Este scrisă cu o oarecare rigiditate dincolo de lejeritatea pe care o arborează, iar acest lucru se poate vedea ușor și din interviurile de YouTube.

Yannick Ripa este istoric ( înainte de a fi profesor universitar) ceea ce poate susţine modul său de a scrie. Cartea, în cazul în care veţi avea curiozitatea să o citiţi, este scrisă folosind modul jurnalistic, adică fără păreri personale şi liniară cap-coadă. Această monotonie este cumva specifică anilor ’90, nu mai mult ea fiind publicată în 1988 şi tradusă în limba română în 1996.

Totuşi, are marele avantaj de a aduna în acelaşi loc, precum într-o arhivă, o serie de nume celebre sau mai puţin celebre din istoria Franţei, care s-au ocupat de teza visatului.

Cele trei mari părți pe care cartea le cuprinde sunt VISUL FALSIFICAT, VISĂTORUL ȘI GROAZA DE GOL și FAȚA ASCUNSĂ A VISULUI. Dacă prima parte este o paradă de succes a pionierilor studiului visatului precum și a cadrului istoric care a gâzduit de-a lungul vremii peripețiile posesorilor de vise (de la cleștele religiei, groaza de visat, înșelăciunile interpreților de vise, pudoarea de a povesti visul), ultimele părți apelează la calea filozofică în încercarea de a da o definiție cât mai exactă visului.

Recomandăm această publicaţie întocmai pentru foaierul larg al titlurilor şi autorilor pe care îi etalează şi din care cititorul poate pătrunde mai târziu, în lumea ştiinţifică sau de jurnal a oniricului.

 

Unicornul s-a sinucis

Cuvântul SENTIMENT face referire la simţirea mentalului. În sens invers, EMOŢIA este mişcarea simţirii interioare, care este efemeră de altfel.

Vă recomandăm Nicolae Davidescu cu titlul Sfinxul. Ca reprezentant al simbolismului, este unul din autorii prezenţi în locul unde s-au îmbinat secolele XIX cu XX. Iar cei care stau în aceste bucle temporale, au şansa să surprindă seva eternităţii.

Cartea este alcătuită din mici povestiri din istoria cunoscută și necunoscută, cărora li s-a aplicat un tuş de fantezie. Dar nu pentru publicitate, ci pentru a acoperi fisurile realităţii imediate pe care nu toată lumea le poate observa. Aşa cum a făcut şi Paler în Scrisorile sale. Uneori, o altă vopsea peste un adevăr deja vopsit.

Dintre toate povestirile, vă invităm să parcurgeţi Duhovnicul lui Don Chichottes. Veţi înţelege mai bine de ce va muri de sabie cel ce scoate sabia. Mai mult nu mai spunem.

O Duminică grozavă să aveţi!

Tatuajele

Medicina criminalistică în Europa a fost întemeiată de către frații Minovici: Nicolae, Mina și Ștefan. Nu mai departe, astăzi, Institutul de Medicină Legală poartă numele unuia dintre ei.

Nicolae Minovici s-a dovedit a fi un om destoinic care a realizat multe pionierate în România, cum ar fi: WC-uri subterane, ambulanța permanentă, medicina criminalistică și două cărți de căpătâi – Tatuajele în Romania și Studiu asupra spânzurării (pentru care avea să plătească mai târziu cu propria viață).

Niciodată până atunci și niciodată după nu s-a mai întreprins în România un studiu despre tatuajele din România și nici despre spânzurare. Nicolae Minovici avea să scrie și Pericolul social al practicării ocultismului și luptase cu îndârjire împotriva vracilor și vindecătorilor care nu aveau diplomă în medicină, dar și împotriva celor care practicau ședințe de magnetism sau telepatie (cunoaștem că secolul XIX a fost o explozie a europenilor în aceste domenii).

Cu toate acestea, începutul cărții despre tatuaje (Minovici lucrase și ca desenator în medicină) are o abordare firească mergând la nucleul tatuajului, anume că, tatuajul a luat ființă ca o necesitate medicală la vechile orânduiri tribale. Acest lucru face ca Minovici să-și infirme lupta împotriva mediumilor, căci tatuajul este o traducere a acupuncturii (cel mult presopuncturii) care reprezintă acces în puncte energetice cheie care eliberează energii, desfac blocaje energetice, și prin urmare, ceva nerecunoscut de medicină.

Apoi, tatuajul devine un simbol al războinicilor și, în cele din urmă, un design al frumuseții.

Continuând studiul lui Minovici asupra tatuajului, trebuie întregit faptul că imaginea tatuajului poartă cu sine amprenta desenului, a semnificației sale dincolo de design-ul fizic. El obține un acces al entității respective prin dimensiuni.

Ovidiu Dragoș Argeșanu, reputat maestru și vindecător prin metoda personală înfrățită cu metoda Reiki, afirma chiar că acestea, tatuajele, rămân înscrise în câmpurile subtile ale corpului fizic, purtându-se din viață în viață la nivel energetic și putând fi vizibile de către inițiați. Această supoziție vine a susține o altă teorie pe care am dezvoltat-o in articolele precedente, precum că chakrele sunt emițătoare de energie care formează câmpuri de protecție pentru corpul fizic, și care aparțin de spirit. Ele se dezactivează la moarte, dar rămân prinse de spirit. La o nouă încorporare, ele devin active din nou și odată cu activarea câmpurilor, revin impresiile vieților trecute, cunoscute sub numele generic de karmă.

Așadar, este recomandat ca cei care intenționează să-și aplice tatuaje, să studieze bine atât locul cât și imaginea pe care vor să o aplice pe piele.

Scurtă recenzie asupra cărții SISTEMA ORTOGRAFICĂ A LIMBEI ROMÂNE

De ce am susținut întotdeauna să cunoaștem limba pe care o vorbim? Pentru că adâncurile ei conțin rădăcinile noastre. Fiecare cuvânt vechi este o venă prin care respirăm adevăr și vindecare. Pentru asta am căutat.

SISTEMA ORTOGRAFICĂ A LIMBEI ROMÂNE este o broșură extras de circa 70 pagini din România Militară de la anul 1904. Este scrisă de Nicolae Densușianu, marele istoric care cunoștea aproape toate limbile moarte. Adică era un scufundător desăvârșit în mările cuvintelor. Știa să extragă coralul, cheia și seva cuvintelor.

Sistema pe care am citit-o noi, este o dedicație a autorului către Generalul Adjunct C. Coandă, tatăl lui Henri Coandă, fost profesor de matematică la școala de poduri și drumuri. Atenție cui i-a scris dedicația cel stigmatizat astăzi și pus între nebuni. Unui profesor de matematică. Unui general. Unui tată de geniu.

Densușianu era un admirator și susținător al unui înaintaș al său, Timotei Cipariu, părintele analizei gramaticale românești, pe la 1850.  Hașdeu, de asemeni. Sistema este o atenționare asupra erorilor și lipsurilor prin eroare a celor din Academia Română care puneau la punct sistemul de valori gramatical ce avea să stabilizeze limba românească de astăzi, ieșind proaspăt de sub scrierea în limba românească cu caractere chirilice. Acesta a fost motivul întemeierii Academiei.

Dacă punctele pe care le-a expus Densușianu atât de corect și logic ar fi fost respectate și purtate cu mândrie și astăzi, am fi fost departe. Dar cu cât limba decade (și o numesc unii transformare), cu atât puterea și valoarea națională scad. Slăbiciunea limbii este slăbiciunea poporului care o vorbește. Votăm aiurea căutând o schimbare care nu are să vină nicicând, este efemeră și îmbietoare această schimbare într-atât de mult râvnită, dar ea nu este mai prejos decât Fata Morgana.

Limba noastră nu a avut roți pătrate nicicând și nu necesita “rotunjirea” ei. Limba noastră nu a avut nicicând diacritice. Secolul XIX a adus diacriticele în limbă. Comoara noastră a fost grav jefuită. Și cât de păcat că n-au știut ce să facă cu ea.

Metamorfoze

Va recomandam cu caldura poemul dramatic METAMORFOZE scris de Ion Marin Sadoveanu (pseudonim).

Personaje:

EROS (Iubirea)

PSYCHE (Sufletul)

FIR DE FUNIGEL (Panza de paianjen care pluteste in vant)

TREIMEA Primaverii (va invitam sa ganditi cu mintea voastra):

• CROITORUL
• ARMURIERUL
• ALCHIMISTUL

Recenzia va urma.

Scurta recenzie asupra Cartii lui Mirdad

Cartea lui Mirdad a fost publicata in anul 1948 de catre autorul libanez Mikha’il Na’ima.

Cartea se doreste a fi un ideal filozofic dupa mitul biblic al lui Iisus, construit pe baza credintei lui Noe, supravietuitorul potopului. Scrierea atinge usor stilul lui Tolstoi, personaj principal devenind pe rand mai multi participanti la poveste, ultimul fiind chiar Mirdad. Se poate observa destul de usor ca Naima construieste pe baza povestilor vechi propria sa frustrare referitoare la lume. Dedublarea sa cu un personaj istoric precum Iisus sau cuiva de talia sa (dar care in cartea sa poarta numele Mirdad) esueaza, din punctul meu de vedere. Vederile sale bazate pe o educatie religios-filozofica nu sustin o logica puternica care a traversat timpul pana in zilele noastre iar pe alocuri invataturile sale se contrazic intre ele.

Trebuie inteles ca Mirdad nu este pe atat de autentic pe cat este Iisus, pentru ca in fata celui din urma nu gasesti argument. Chiar daca te-ai stradui sa o faci, n-ai juca decat rolul inecatului care cu cat se zbate, cu atat se scufunda. Pe cand in Mirdad, se ivesc dezechilibre.

Nu voi recomanda, precum Osho, sa cititi aceasta carte de mii de ori, dar va recomand sa o cititi pentru ca fiinteaza in ea lucruri bune, uneori se inalta la calitatea de maiastru.

Detaliile legate de autenticitatea istorica a cadrelor, atinge tangential realitatea, deci nu luati acest lucru ca un reper in studiile sau credinta pe care vi le insusiti.

In speranta ca am reusit sa conturez cat mai bine pozitionarea cartii in biblioteca voastra, va doresc lectura usoara si plina de rabdare!

Cu drag,

 

RA

Va invitam la lectura!

Va propunem pentru studiu cartea intitulata RA, scrisa de Ion Luca la inceputul secolului XIX. RA, este un poem dramatic in care se intrepatrund spiritul filozofic si cel teologic, dincolo de povestea aparenta petrecuta imaginar in Egiptul de odinioara.

Este un dans prin mrejele tributului pe care-l cere Timpul; si prin oglindire, finalul reda pilda desavarsirii echilibrului lumesc prin prisma fortelor ce influenteaza alegerile.

Pentru mai multe informatii despre admirabilul filozof Ion Luca, cazut in uitarea neamului romanesc, click AICI.

Cartea se gaseste exclusiv in anticariate. Spor la lucru!

Teoria prajiturii

Lewis Carroll a scris doua carti minunate: prima este Alice in Tara Minunilor, cea de-a doua este Alice in Tara din Oglinda. Cei mai multi, majoritatea adica, nu au priceput ca Tara Minunilor este Tara Viselor iar Tara din Oglinda este Tara Constiintei. Lewis Carroll, matematician iscusit, a dedicat cartile Alisei Liddell pe cand aceasta avea doar sapte ani.

Daca Tara Minunilor este o capodopera a miscarilor libere in lumea visului, Tara din Oglinda vorbeste despre cum oglindim dinspre sursa (dinspre miez, dinspre nucleu) spre lumea exterioara.

Ne vom opri doar asupra teoriei prajiturii, care vorbeste cel mai raspicat. Iat-o:

“- Atunci, serveste-ne prajitura, Monstrule (este vorba de Alice, perceputa in Tara din Oglinda), i-a ordonat Leul asezandu-se jos si sprijinandu-si barbia pe labe. Apoi, adresandu-se Regelui si Unicornului: Asezati-va amandoi: va rog sa fiti corecti la impartirea prajiturii! (…)

– Dar ce mult timp ii ia Monstrului sa taie prajitura aceea!

Alice se asezase la marginea unui parau, cu platoul mare pe genunchi, si incerca sa taie prajitura.

– E de neinteles! i-a raspuns Leului (se obisnuise sa fie numita “Monstrul”). Am taiat cateva felii, dar de indata ce le tai, se lipesc la loc.

– Pentru ca nu stii cum se procedeaza cu prajiturile din Oglinda, a dojenit-o Unicornul. Intai servesti tuturor prajitura intreaga, si dupa aceea o tai.

Era un lucru absurd, dar Alice s-a ridicat, supusa, si a servit prajitura plimband-o de jur-imprejur, si prajitura s-a transat singura in trei portii mari.

– Acum poti s-o tai, a anuntat-o Leul, vazand ca Alice s-a intors la locul ei, cu platoul gol.”

Concluzia: nu va grabiti sa actionati fizic inainte de a planifica lucrurile. Serviti inainte Soarta, Destinul si Viata, apoi prajitura se va transa singura. Daruiti-va Vietii ca intreg, iar Viata se va intreba de ce nu ati taiat o felie si pentru voi!

Sau cum ii place cuiva sa spuna, “Dati Cezarului ce-i al Cezarului!”.

The Fountain

Exista un film pe care il prefer in locul oricarui altuia, si niciunul nu a reusit sa ma intoarca din dorinta mea pana acum. Uit mereu cine l-a regizat si cine i-a facut coloana sonora, uit pana si numele actorului principal. Dar ei l-au facut. Iar asta ma duce cu gandul ca nu omul in sine ramane important ci ceea ce cladeste pentru ceilalti. Sau cel putin aceasta e partea care ramane. Si atunci, extrapoland, nu Dumnezeu in Sine devine important oamenilor ci Creatia Sa? Este oare cum spunea Ber-Caciula si mai apoi Batman, “Imi zice cum nu sunt si sunt al faptelor mele!” ? Atentie, deci, celor ce pacatuiesc impotriva Legilor Mari si apoi cauta izbavirea.

Despre The Fountain (in traducere libera Fantana)

Cu totii veti intra mai devreme sau mai tarziu in fantana sa va racoriti, si asupra fiecaruia se va pune un capac de lemn si veti jura credinta si supunere fata de o cale cu mult mai grea decat cea simpla. Prin rau si greu invatam constient. Iar asta atata vreme cat vom purta in noi sangele bipolar al lui Harap-Alb.

Primul gand in fata caruia m-am vazut expus in privinta filmului Fantana este de ce continui sa vizionez filmul la nesfarsit? Mi-am raspuns doar (pentru) ca vreau sa-l desavarsesc in mine, asa cum cel care a dat scenariul, cel care a creat “lumea” si cei care au jucat rolurile l-au perfectionat. Este cazul Providentei: iti propune vesnic sa-i perfectezi creatia repetandu-ti “filmul”. Iar la sfarsit vei capata finalul intelegerii. Adica vei inchide cercul initierii.

Cei care cred ca totul este de vanzare sau de cumparat, sa se gandeasca mai mult. Lucrurile puternice sunt virgine, timide, trebuie sa te suprapui in asimilare pentru a le intelege. Nu le poti avea nicicand.

Despre asta este filmul.

A douazeci si cincea ora

Va recomandam filmul numit “The 25th hour”, regizat dupa cartea lui Constantin Virgil Gheorghiu. Filmul il are protagonist pe Anthony Quinn care joaca de exceptie.

Subiectul cartii insasi este de geniu. Cartea ar trebui sa fie geniala, este scrisa in 1950, nu am citit-o. Mi-as dori sa scriu o recenzie a ei sau a filmului dar altceva ma intereseaza: conceptul ei – cea de-a 25-a ora. Cum ajungi la ea? Cine e ea? De ce e inca delimitata de timp si de ce e totusi in afara timpului? Cine are raspunsurile astea a ajuns deja la Dumnezeu desi este aici.

Sper sa intelegeti!