Exercitiu de echilibrare a personalitatii

A existat tendinta sa folosim cuvintele ego si alter-ego, insa credem, cu desavarsita sinceritate, ca personalitatea este un prag suficient de confortabil incat sa ne oprim asupra ei, ea insasi cuprinzand subfragmente ale psihicului precum cele pomenite mai la deal.

Afectarea ego-ului a luat fiinta odata cu oglindirea personalitatii, cei mai multi cazand prada celui mai mare dusman al umanitatii: comparatia cu ceilalti. Mutilarea personalitatilor a dus la rezultate atat de lesne de observat in oricare perioada a istoriei oamenilor. Prin antiteza, stim ca ego-ul poate fi echilibrat doar prin comparatie cu sinele insuti pe toate treptele de timp parcurse. Doar atat si altfel nu!

Exercitiu de echilibrare a personalitatii:

Va invitam ca pe parcursul unei luni calendaristice sa renuntati la a va mai privi in vreo oglinda. Nimic care sa reflecte propria voastra imagine. Timp de o luna de zile, adaptati-va viata astfel incat sa nu aruncati nici macar o singura privire in oglinda asupra voastra. Imbracati-va, pieptanati-va, aranjati-va, examaniti-va cu proprii vostri ochi, acesti ochi carora Dumnezeu nu le-a dat posibilitatea de a se vedea pe ei insisi si aparatul ce-i sustine!

Conservator si novator

Diferenta dintre cei doi termeni este evidenta, intrucat sunt antonimi. A conserva ceva inseamna, inainte de toate, a pastra principiul acelui ceva. A avea spirit inovator, presupune a arunca undita in apele necunoscutului. Este poate, un pic mai riscant.

Daca e bine sa fii conservator mai degraba decat sa fii novator? Raspunsul este simplu. Ai nevoie doar de apa calda in viata? Trebuie doar sa stii cand sa fii conservator si cand renovator.

In general, capacitatea de a te adapta unor situatii noi lamureste ce fel de personalitate ai numai cand este folosit parametrul timpului. Dar nu este o conditie unanima.

Pentru cei care doresc sa-si exerseze capacitatile uneia din aceste insusiri, au la dispozitie un exercitiu pe cat de simplu, pe atat de antrenant.

Exercitiul:

Conservatorii vor citi intotdeauna o carte cap-coada fara a incepe o alta. Cel mult vor abandona alte carti incepute pentru a termina sau a incepe o alta. Novatorii, din contra, vor merge cu cititul in paralel a mai multor carti pana la finele lor.

In concluzie, cine vrea sa devina conservator, sa invete sa-si tina in frau curiozitatea, iar cine vrea sa devina novator sa fie pregatit sa-ti tina in frau nerabdarea.

P.S. Daca nu stiti carei categorii apartineti, uniti degetele palmei si priviti-o in lumina. Daca raman spatii printre degete prin care patrunde lumina, ei bine sunteti novatori! Daca nu, (sunteti) conservatori.

Rasaritul etern al mintii neprihanite

Sarim din viata in viata si ramanem cu amintiri vagi a ceea ce s-a petrecut candva. Atat de vagi incat ne pare adevarul o fictiune. Si ce ironie mai mare decat sa ai adevarul in sange dar sa-l obturezi cu propria minte?

Uneori privim in petala ochilor si simtim frica pierderii eterne. Si-atunci inventam mici jocuri ale ascunzisului care ne departeaza de la sursa din noi.

Exercitiu:

Imaginati-va ca mergeti la un doctor care va poate sterge din memorie un caz trait sau amintirile traite alaturi de un om. Singura conditie sa fie o fisa amanuntita a cauzelor care va determina sa faceti sa vreti asta.

Apoi uitati de fisa. Puneti-o intr-un plic si sigilati-l. Deschideti-l dupa un timp indelungat si cititi-l in prezenta celui pe care vreti sa-l scoateti din memoria voastra. Sau doar cititi-va insiva de ce vreti sa uitati cazul dorit uitat candva.

Rezultatul este ceea ce ati pus in cutia Pandorei. Cine deschide cutia activeaza tot ce e dezechilibrat in el si mai mult, in cele din urma, Speranta. Iar speranta este cel mai mare propulsor, pentru ca vine din Intelepciune.

Aceasta este spovedania.

procesul judecatii – constient subconstient

fiecare om are valorile sale dupa care se ghideaza in viata.

va propun un exercitiu de sinceritate. probabil ca multi dinre voi nu il veti putea face, sau rezultatele nu vor fi clare, va spun de pe acum.

de ce? pentru ca nivelul de sinceritate cu voi insiva trebuie sa fie aproape total.

necesar cca 30 min minim.. maxim cat duceti.

luati o situatie placuta din viata voastra, sau una neplacuta, in care ati ales ceva, sa mergeti cu cineva, sa va certati cu cineva, sa sa sa.. etc.. alegeti una. aduceti-o in memorie..

apoi intrebati-va intrebarile de mai jos. raspundeti cu sinceritate. ascultati raspunsurile din minte si din inima..

1. de ce am ales asa?  raspuns : pentru ca…

2. de ce  “raspunsul la intrebarea 1..”

3. de ce “raspunsul la intrebarea 2”

4. de ce “….4.5.6”

voi da un exemplu scurt, ati ales sa mergeti la o intalnire.. de ce? pentru ca imi place persoana. de ce iti place persoana? imi da atentia ei/lui, ma asculta. de ce vrei sa te asculte? pentru ca ceilalti nu ma asculta cum face ea/el..

va opriti cand ajungeti la adevar. o sa stiti cand. unii dintre voi..

si uite asa viata omului este exact ca in exemplu. constientul intreaba, subconstientul cauta in memorie valorile, si vine cu raspunsul. omul ia decizia, nu stie clar de ce.. in general se “simte bine” alegand asa cum alege.

daca ar constientiza ca ceilalti nu il asculta, ca sa tinem exemplul aproape, ar fi mai aproape de adevar. 🙂

exercitiul este bun si pentru cei care vor sa urmeze o cale spirituala sau facut inainte de alegeri importante in viata.

dependente si busteni hotaratori..

oare cati oameni vor fi buni de foc, pentru caldura spirituala… a ?

multumesc

Cum invingem temerile?

Ce-ati spune daca secretul este sa va plimbati prin parc si gata cu ele? Ar fi simplu. Si este.

In urma cu ceva vreme am propus un exercitiu referitor la invingerea temerilor. Doar ca atunci nu dadusem cheia lui de dezlegare si imi pare ca multi din cei care l-au citit nu l-au inteles. De facut, cred ca si mai putini.

Spuneam, pe atunci, ca obisnuiam sa parcurg distante mari cu ochii inchisi, numarand pasii. Distante mari insemnau reprize reluate la nesfarsit. Nu am depasit niciodata treizeci si sase de pasi legati fara sa deschid ochii. Desi de cele mai multe ori aleea pe care alegeam sa merg era dreapta, sfarseam prin a cadea victima diferitelor temeri (de la a cadea in apa lacului, pana la posibilitatea de a da in vreun sant, de a aparea cineva care m-ar fi privit ca pe un nebun si tot asa).

De fapt, tema principala a acestui exercitiu este chiar paralela cu viata pe care ne-o parcurgem.

Cand suntem constienti vedem in fata noastra un drum pe care il planificam voluntar sau involuntar si il perfectionam in detalii care sa ne conduca prin pozitionarea lor pana la capatul lui. Ne luam repere, intuim posibilele greutati dar si rezolvarea lor. Apoi, dupa o vreme, ca si cum am inchide ochii incepem sa ne domolim avantul, sa ne temem din diverse motive si in final sa ametim. Ne imaginam fie ca drumul ar coti brusc la stanga sau la dreapta (desi el nu o face si stim asta sigur), fie ca ne-ar iesi oameni in cale care ne-ar privi suspect pentru alegerea noastra (desi la inceput nu ne-a pasat), fie ca, fie ca, fie ca. Si astfel, amanam la nesfarsit parcurgerea unui drum, reluand pasi legati in mod repetitiv in speranta ca vreodata vom fi suficient de curajosi sa ducem totul pana la capat.

Cum invingi temerile? Zambesc. Prin daruire.

Despre asta este exercitiul!

In articolul viitor vom vorbi despre formarea temerilor.

EXERCITIU – Intarirea spiritului

Am auzit cu totii expresia “are spirit de … “, ceea ce ne duce cu gandul la faptul ca orice actiune am intreprinde, o facem sub indrumarea spiritului. Viata ne demonstreaza ca spiritul trebuie hranit pentru a isi oferi ajutorul la standarde ridicate. Cu alte cuvinte, pentru a avea randament intr-o actiune, trebuie sa te implici. De ce? Pentru a intari spiritul. Pentru a primi, trebuie sa arati ca vrei sa primesti.

Astazi vom da un exercitiu extrem de bun pentru intarirea spiritului. El se refera practic la maximizarea responsabilitatii pe etape de timp bine definite.

Bun. Un spirit responsabil este un spirit puternic, iar secretul care se afla la baza sa este sincronizarea. In strategie, timpul este cheia cea mai puternica. Exercitiul de astazi consta in a va imparti ziua in responsabilitatile de serviciu si cele de acasa. Este extrem de important sa nu le mixati, sa nu le diluati. Atata vreme cat sunteti la job, dati randament maxim. Nu va ganditi nici o clipa la cat lapte a ramas in frigider acasa, cine plateste factura de telefon, daca ajunge iubitul sau iubita sa cumpere mancare pentru caine sau altele. La fel faceti cand sunteti acasa. Tot ce tine de serviciu dati uitarii. Griji, povesti, tensiuni, cautarea solutiilor, target, comisioane, protectia muncii, actele nestampilate, avocatii s.a.m.d. Nici macar cand sunteti in drum spre serviciu sa nu va ganditi la el, fiti prezenti acolo unde sunteti. Asta inseamna a simti clipa. E important sa simtim inainte de a trai. Odata simtit, invatam rostul vietii.

Si acum la treaba. Exersati timp de 14 zile. Dupa aceasta perioada divizati responsabilitatile pe mai multe categorii. Sunteti acasa si va rezervati o ora pentru citit. In ora aia nu raspundeti la telefon, nu fugiti la episodul 7 din cine stie ce sultani si tot asa. La fel la serviciu. O ora imi rezerv pentru strategie. O ora pentru recuperari plati. Etc.

Succes!