Author Archives: kamsh

Umbra Ceriului

“Ce umbră-i mai groasă
Pe deasupra noastră? “

Sunt locuri în care nu se poate intra dacă nu ai răspunsul corect pentru întrebarea ce ţi se pune. Pentru fiecare poartă există o cheie, fie că o ai, fie că e ascunsă. Dincolo de poartă există întotdeauna ceva, chiar dacă e numai nimicul. Există, însă, locuri şi lucruri despre care nu se ştie mai nimic. Nu sunt ascunse în spatele porţilor, ele sunt pe graniţe, pe linia aceea subţire dintre ceva şi altceva, linie invizibilă, dealtfel, doar bănuită, simţită, trăită.
La graniţa dintre mit şi realitate vieţuieşte Fata Pădurii. La graniţa dintre pădurea întunecată de brad şi albastrul orbitor al cerului, într-un căuş de stânci mute, înfloreşte şi se veştejeşte Grădinuţa Fetei Pădurii, singura ei avuţie.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Grădinuţa Fetei Pădurii

Se spune că Fata Pădurii este fiica Vâlvei Pădurii. Amândouă sunt spirite sălbatice şi neînduplecate. Misiunea Vâlvei Pădurii este aceea de a apăra pădurea de acţiunile distructive ale oamenilor. Răspunde agresivităţii cu agresivitate, copacii sunt tăiaţi, oamenii sunt ucisi. Dintr-o perspectivă neumană, ea restabileşte un echilibru. Dintr-o perspectivă umană, acţiunea ei o transformă într-un demon. Fiica ei nu apără nimic, menirea ei este să însoţească bărbaţii într-un ritual de trecere, trecerea de la ipostaza de bărbat la cea de iniţiat. Ritualul este, iarăşi, unul fără compromisuri. Dacă îl trece va deveni iniţiat şi niciun alt spirit “rău” nu-l va mai putea atinge, dacă nu-l trece, sfârşitul va fi, în majoritatea cazurilor, moartea.
Cele două sunt considerate spirite malefice, demoni, cu toate că uneori vin în ajutorul oamenilor. Vâlva Pădurii îi ajută pe cei care s-au rătăcit prin pădure, fără să fi ajuns acolo cu gânduri rele. Fata Pădurii le permite iniţiaţilor să culeagă din grădinuţa ei plante de leac. În schimbul lor primeşte daruri. Dacă, dimpotrivă, cineva încearcă să fure plantele, va încerca, la rândul ei, să-l ucidă.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

nemaivăzute plante de leac

Spiritele malefice sunt prezente în imaginarul colectiv ca fiind hidoase, bătrâne, respingătoare. Totuşi, cele două apar uneori în povestiri ca fiind femei foarte frumoase, ademenitoare, capabile să sucească minţile bărbaţilor. De aici asocierea lor cu nimeni alta decât Lilith, prima femeie, Marea Zeiţă a cultului wiccan, despre care unele teorii spun că la începuturi a fost o divinitate bună, însă regimul religios patriarhal ar fi demonizat-o.
Spirite primare fiind, ele acţionează ca nişte oglinzi. Necunoscând sau neamintindu-şi decât agresivitatea, frica, moartea, nu pot oglindi altceva. Nu le-a întrebat nimeni niciodată ce sunt şi ce vor, s-au tras concluzii la sfârsitul evenimentelor, dar numai din perspectiva omului. Întrebarea este : dacă li s-ar arăta iubire, acceptare şi înţelegere oare nu s-ar transforma din demoni în fiinţe angelice sau măcar în fiinţe umane? Merită încercat !
Adevărul nu este liniar şi nici nu-şi are rădăcinile în prezent. Aproape de fiecare dată, nimic nu e ce pare a fi. Pământul are lumina lui şi Cerul are umbra sa. Păzitorii sunt în continuare acolo, la graniţa nescrisă dintre întuneric şi lumină, întrebând.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

păzitorii

“…Portărei de Poartă,
Vă răspund la toate:
Astă lume are
O umbră mai mare,
Care-i cea mai groasă
Şi-i deasupra noastră:
Umbra Ceriului.”
(fragment din poezia ceremonială a nunţii)

Magia cuvintelor

magic_bookComunicare – a instiinta, a pune in comun, a impartasi.
Cuvantul rostit are intotdeauna in vedere un interlocutor si va genera asupra lui un efect.
Magia are intotdeauna in vedere schimbarea unor elemente din lumea inconjuratoare si ruperea unor tipare.
Atunci cand mentalul cuiva accepta o informatie este ca si cum in organism s-ar instala un element strain. Acesta va genera modificari in structura interioara.
Logic, atunci cand ne intereseaza o idee si o asimilam, iar aceasta ocupa un loc in interiorul nostru, modifica ceea ce este deja existent si se raspandeste deoarece o comunicam si altora. Acestia, fie ca sunt sau nu de acord cu ce am comunicat, comunica informatia mai departe, indiferent daca o considera adevarata sau falsa. Astfel, cuvantul rostit se comporta ca o epidemie, generand schimbari in oameni si in lume.
Puterea cuvantului este masurabila prin amploarea si durata modificarilor pe care le va genera. Investirea cu putere a unui cuvant se face prin modulare si context.
Similar, puterea magiei este obtinuta prin intentie si ritual. Ritualul este o modalitate de fixare a atentiei si nu intamplator, in ritualuri se rostesc cuvinte. Se intra astfel intr-un cerc, magia se foloseste de cuvinte iar cuvintele genereaza magie.
Fiti atenti, asadar, la cuvintele voastre pentru ca ele au puterea de a da nastere si de a ucide, in aceeasi masura !

Scopul vietii – mantuirea

spiralaNu este om care sa nu se fi intrebat macar o data: de ce-am venit, care este misiunea mea in viata?
Daca suntem adeptii unei religii care accepta reincarnarea, raspunsul va fi, cu siguranta, legat de karma, dar daca suntem crestini?
Ca toate celelalte religii, crestinismul afirma ca suntem fiinte nemuritoare. Spre deosebire de alte religii, afirma ca traim pe Pamant doar cativa ani din nemurirea noastra, respectiv viata pe care o traim actualmente, iar vesnicia ne-o vom petrece, in functie de cum ne comportam acum si aici, in Rai sau in Iad, dupa caz. Pare destul de nedrept !
Acceptand ideea ca viata noastra de acum nu are niciun precedent istoric, retezam firul cauzal care transforma viata intr-o testura si astfel ramanem intr-o nebuloasa in care nu putem intelege nici logica, nici scopul suferintei, lasand povara acestui mister pe umerii lui Dumnezeu. Oare toate celelalte religii care iau in considerare reincarnarea sa fie gresite? Pana si simplul fapt de a pune aceasta intrebare provoaca anxietate. Dar oare ne tradam credinta si ne riscam mantuirea daca luam in considerare aceasta posiblitate?
Hai sa facem un exercitiu de imaginatie si sa consideram ca Sufletul este acea constiinta care se aduna si integreaza experiente intr-o singura incarnare si Suprasufletul este denumirea unei constiinte ce integreaza si contine constiinta tuturor vietilor ce o preceda si o urmeaza pe cea actuala.
Daca am reconsidera Sufletul despre care se vorbeste in mod normal in crestinism si l-am intelege ca fiind Suprasufletul, cel care transcede vietile si mortile, totul ar capata sens.
Vietile individuale ce alcatuiesc un Suprasuflet par sa existe oarecum independent una de alta, sa aiba autonomie, insa dintr-o alta perspectiva, mai ampla, ele sunt interconectate. Vietile care au precedat-o pe aceasta sunt o mostenire fata de care suntem responsabili, dar totodata suntem diferiti de cei care am fost inainte. Intr-o alta viata, un Suflet, parte a Suprasufletului care ne contine acum, poate ca a facut fapte pe care acum nu le-am face, poate a ucis, poate a tradat, a pacatuit in vreun fel.
Sa revenim, asadar, la crestinism si la sacrificiul mortii lui Hristos. In formularea clasica se spune ca Hristos, care era nevinovat, a murit pentru pacatele lumii si prin acest act de generozitate a mantuit omenirea.
Fiecare dintre noi s-a nascut cu desavarsire innocent. Individul pe care-l percep ca sunt acum, nu exista inainte de nasterea mea. Karma cu care lucrez in aceasta viata, deriva din vieti omenesti pe care nici nu mi le amintesc. Si totusi, reincarnandu-ma pe Pamant si asumandu-mi karma lor m-am oferit sa sufar in numele lor, sa invat ce era de invatat pentru ca ele sa fie “mantuite” si sa se poata reintoarce la Sursa. Privind din aceasta perspectiva, participam la misterul sacrificiului reincarnarii. In felul acesta, oricat de nedreapta ni s-ar parea viata din perspectiva individuala, din perspectiva reincarnarii, totul incepe sa aiba un sens iar misiunea noastra, a fiecaruia, pare sa fie aceeasi : mantuirea.
Sa fie asa? Sa nu fie asa?

2059

Ieri am comemorat 2059 ani de la moartea regelui Geto-Daciei, Ioan Burebista.

Asasinatul a avut loc pe data de 5 Mai 44 i.e.n. langa Cozia, Valcea.
Sa pastram amintirea marilor regi ai trecutului!

Nu conteaza la cine te rogi, conteaza cine te asculta !

Simona Reinyte      In ultima vreme auzim tot mai des cuvantul “spiritualitate”. Atat de des incat nu poti sa nu te intrebi daca nu cumva e o noua gaselnita care va avea partea ei de glorie si apoi se va stinge precum flacara violet sau va cadea in uitare precum ateismul ori soborul de preoti, toate in mare voga la un moment dat.
Era o vreme in care oamenii se declarau religiosi. In momentul in care si-au dat seama ca ceea ce numesc religie n-are nicio legatura cu credinta si nu este decat o forma de manipulare, au inceput sa se declare atei, adica inafara curentului religios. Adevarul este ca omul are nevoie de credinta asa cum are nevoie de aer, asa ca majoritatea celor ce s-au declarat atei au inceput sa devina spirituali. Nu mai vreau sa fiu maipulat, dar am nevoie sa cred in ceva ! In ce sa cred? Si atunci incepe cautarea.
Fenomenul numit spiritualitate este mult mai permisiv decat orice religie. S-au facut scoli in acest sens, exista maestri, invatatori, guru, denumirile variaza de la un curent la altul, la fel ca si caile spre iluminare.Way to the horizon-Kittiwut ChuamrassameeSunt cai mai mult sau mai putin batute, mai largi sau mai inguste, insa sunt ale lor, asa ca nimeni n-ar trebui sa fie consternat daca se cer bani ca sa ai voie sa-i insotesti pe drumul lor. Este perfect normal. E drumul lor, ei l-au facut, e la fel cum platesti taxa pentru autostrada. Ei nu te manipuleaza. Orice incercare de a urma un astfel de maestru, nu este decat o forma de auto-manipulare. Este frica de a porni singur pe un drum nevazut, drumul tau. Degeaba il cauti cu GPS-ul, degeaba te uiti in globul de cristal, drumul nu e nicaieri, el se va scrie pe masura ce vei face pas dupa pas. Ce te asteapta la capatul lui? Chiar trebuie sa te astepte ceva, cineva? Cele mai frumoase drumuri sunt pentru a calatori, nu pentru a ajunge la o destinatie. Asa ca roaga-te de vrei, mediteaza, inchina-te, fa orice te ajuta si iti da putere sa iti scrii drumul, dar nu-ti calca niciodata pe suflet !

Visul – O realitate paralela?

prinzator de vise          Oricat de putin timp ocupa visul in viata noastra, el are un impact atat de puternic incat de-a lungul timpului a fost abordat in numeroase maniere. Una dintre acestea este ca visul e o realitate paralela, la fel de concreta ca si cea pe care o numim in mod curent realite si nimeni nu poate spune care dintre ele este cea reala. Si una si cealalta se comporta dupa toate regulile unei lumi se sine statatoare. Daca ai fi pus intre doua oglinzi, tu la mijloc, efectul este ca te vezi intr-o infinitate de oglinzi in stanga si in dreapta. Care este imaginea ta cea reala? Oricum te-ai intoarce, imaginile sunt identice. Oricare din aceste imagini este reala, insa numai una este valabila, adica cea de care esti constient.
Pornind de la premisa ‚cogito ergo sum`, singurul lucru de care pot fi convins este acela ca eu exist. Sunt constient de propria mea existenta insa nu sunt convins ca tu existi, ca orice altceva din jurul meu exista. Orice inafara de mine poate face parte dintr-un vis. Este foarte posibil ca viata noastra reala sa se petreaca intr-un vis, iar ceea ce numim acum viata reala sa faca parte dintr-un vis.
Un argument ar putea fi acela ca foarte rar visam persoane din ceea ce numim viata reala, insa visam in mod repetat persoane pe care aici nu le cunoastem iar acolo le stim de multa vreme, avem amintiri in vise, cunoastem locurile in care suntem cu toate ca nu au corespondenta aici. Un alt aspect interesant este ca si daca adormim cu intentia de a visa ceva anume, vom reusi asta doar la inceputul visului, dupa aceea nu ne mai putem controla visul ci lumea in care intram il va controla.
Un alt argument este acela ca in toate culturile, fondatorii lor fac referire la o alta lume. Iisus Hristos spune „regatul meu nu este din lumea aceasta”. Intrebat de unul dintre discipoli ce se intampla cu noi cat traim si dupa ce murim, Profetul Mahomed ii raspunde ca noi cat traim, dormim, ne trezim abia dupa ce murim, iar Buddha la intrebarevisa ce este el, guru, magician, vraci, raspunde „ eu sunt un om care s-a trezit”.
Ar fi cazul sa ne punem mai multe intrebari? Poate ca da, poate ca nu … Important este sa traim cu toata fiinta in oricare realitate de care suntem constienti, pentru ca orice am visa vreodata, in momentul acela devine realitatea noastra.

%d bloggers like this: