Crezi că este vremea potrivită pentru un ZOOM?

Cum amplifici puterea de transmisie a gândului?

Multă vreme am exersat telepatia, iar rezultatele nu se lăsau așteptate prea mult. Nu neapărat pentru că abilitățile mele erau diferite de ale celorlalți, ci pentru că respectam câteva reguli importante atunci când vrei să trimiți un gând la distanță.

Este din ce în ce mai discutat frecvența cu care ne completăm ideile unul altuia, în zilele noastre, și ne zâmbim fantastic, și neînchipuit ne bucură scurtul moment. Apoi, uităm totul, sau trecem în jurnal că și astăzi a fost o zi interesantă.

Condițiile pe care trebuie să le îndeplinești atunci când vrei să trimiți un gând la distanță

Să vedem un pic care sunt condițiile astea. Din punctul meu de vedere ele sunt trei, sau cel puțin trei:

1. Evident, vibrație crescută. Cum îți crești vibrația?  Rugăciune, post, abstinență sexuală, liturghii, alimentație (fără carne, alcool, cafea și fumat) etc.
2. O conexiune puternică cu receptorul (aici nu este vorba neapărat despre a dezvolta o relație cu cel căruia îi transmiți, ci de puterea de concentrare)
3. Exercițiul meditației (asta include liniștirea minții și nu visăraia – practic, să faci mintea să te asculte. Știu că poți și tu, de aceea hai să ne amuzăm amândoi când vei face exercițiul ăsta: închide ochii și relaxează-te. Imaginează-ți în fața ta un creion, cam la 30-40 cm de fața ta. Susține imaginea creionului pentru 3 minute, fără să intervină alte gânduri sau imagini, fără să dispară, fără să se distorsioneze sau orice altceva. Poți susține creionul cum vrei tu, îl poți analiza, apropia, mări, micșora, întoarce pe toate părțile. 3 minute cu alarmă setată pe telefon.)

Cam acesta este basic-ul. Dacă le ai pe acestea trei poți face lucruri grozave. Dar ce se întâmplă atunci când nu le ai? Dacă, spre exemplu, nu ai vibrația necesară care să dea putere gândului tău să călătorească “tele”? Adică la distanță. TELE = DISTANȚĂ. Uneori, distanța de un metru poate fi pentru gând o imensitate. Iar alteori, când gândul se poate plia pe un liant care preia traseul, distanța este infimă (vezi aici o convorbire telefonică în care un transmițător poate trimite gânduri foarte ușor către receptor, tocmai pentru că unda de telefonie, și chiar și cablul telefonic, leagă cele două capete, iar gândul călătorește pe undă sau cablu). Răspunsul la întrebarea de mai sus este că trebuie să amplifici puterea de transmitere a gândului.

Cum amplifici puterea de transmisie a gândului?

Eu cunosc doar două metode de a face acest lucru. Sau, mă rog, dacă ai un satelit lansat în spațiu, atunci nici nu știu ce mai cauți aici. 🙂 Iată cele două metode:

1. Printr-un cristal
2. Printr-o oglindă

Este deja foarte bine cunoscut din postarea cu grila de cristale că un cristal de cuarț poate amplifica energia. Așadar, încercați să transmiteți gândurile prin intermediul unui cristal.

În ceea ce privește oglida, se cunoaște că reflexia ei denaturează cumva energia originală și îi sporește forța.

Altfel, să auzim numai de bine!

De ce să nu folosim negații într-un proiect

Dacă vă amintiți din articolul precedent despre detaliile din spatele unei grile de cristale, spuneam că la baza funcționării ei stă un proiect scris de mână. În acest proiect așternem ceea ce ne propunem să obținem prin influențarea unor situații, cauze etc., aranjând energiile într-un mod ordonat și care să servească planurilor noastre. Nu neapărat că ar funcționa de fiecare dată, pentru că, așa cum am spus, uneori intrăm în contradicție cu Destinul nostru sau chiar cu Liberul Arbitru al celorlalți.

Pentru aceasta spuneam că redactarea proiectului trebuie să se facă cu strictețea a trei reguli:

1. Proiectul să se scrie la timpul prezent
2. Proiectul să se scrie fără negații
3. Proiectul să se facă “cu voia la Dumnezeu”

Astăzi mi-am propus să ating acea necunoscută pe care anterior o aveam cu privire la întrebarea “De ce să nu folosim negații într-un proiect?”

În primul rând trebuie să înțelegem că un proiect are șanse de funcționare și fără să îl poziționăm sub grilă. În viața de toate zilele acest lucru se numește time management , și te ajută foarte mult să îți faci un plan de acțiune în care să îți așterni pe hârtie ideile pe care vrei să le urmezi. Faptul că se evită cu orice preț negațiile într-un proiect scris, denotă faptul că acest proces are a face cu intelectul nostru, cu conștientul, inconștientul sau subconștientul nostru. Prin urmare, de ce l-ar afecta o negație “sănătoasă”? Adică de ce formularea “Sunt sănătos” primează în fața celei “Nu mă îmbolnăvesc“? Practic, vorbim despre unul și același lucru dar cu proiecții ale adevărului axate pe puncte (unghiuri) de vedere diferite.

Răspunsul meu se găsește în postarea ASTA. Respectiv, atunci când îți spun că nu trebuie să te îmbolnăvești, care este primul lucru care îți vine în minte? Exact! Cuvinte cheie.

Dacă aveți alte păreri sau opinii, vă invit să le discutăm împreună în comentarii pentru a putea avea cât mai multe informații cu privire la acest subiect.

O zi frumoasă să avem!

APROPO! Știați că există o grilă de dimensiuni mari folosită pentru menținerea păcii în lume? Din câte îmi amintesc este poziționată la unul din poli și este încărcată de mai mulți maeștri în diferite sisteme. Îmi amintesc că văzusem o poză cândva cu această grilă, iar pe ea erau desenate simbolurile tuturor religiilor din lumea asta.

Grila de cristale. Ce naiba e cu ea?

Am făcut prima mea grilă de cristale prin anii 2000, atunci când mă apucasem de Reiki. Acolo am învățat cum se construiește, ce cristale se folosesc, cum le încarci, la ce folosește, ce să nu faci (adică regulile de bază).

Pe unde am fost, am luat grila cu mine și o asamblam mai mult de decor decât să mă folosesc de ea, iar asta probabil pentru că se formase un atașament între mine și cristale. Apoi, după o vreme, am simțit să o încarc din nou, dar totodată au apărut și întrebările născute din experiență. Spre exemplu, una dintre întrebări a fost CUM FUNCȚIONEAZĂ O GRILĂ DE CRISTALE? Pentru că din cărți aflasem doar informații simple, de genul cristalele amplifică energia (și apropo, se folosesc cu succes în electronică tocmai din acest motiv), iar grila de cristale amplifică puterea cristalelor. Ok, nice, dar pe ce principiu? Ce se întâmplă cu energia, cum se trimite, cum se amplifică, cum, cum, cum?

Prin urmare m-am dus la Big Brother (Google atotvăzătorul) și l-am întrebat franc: how does it work a crystal grid? Evident, a ieșit la iveală că toți cei care au scris pe net despre cristale se scaldă în aceeași baltă călduță și oferă doar răspunsuri generale și nimic concludent, rațional. Oare oamenii care știu să folosească grile de cristale stau ascunși? Am înțeles însă care sunt cele mai importante întrebări pe care oamenii și le pun despre cristale și grile de cristale. Iată-le mai jos:

Drăguț, nu? Ei bine, hai să vedem mai pe larg despre ce este vorba atunci când te apuci de lucrul cu cristale. Ah, și să nu uit. Să știți că nu au existat vreodată cristale la Șinca Veche, acela nu este un templu al atlanților și nici o cameră a destinelor. Și, ca să vă strârnesc un pic interesul pentru zonă, vă mai spun că în apropiere există niște ruine ale unei vechi așezări bănuite a fi de sorginte dacică. Asta dacă mai există astăzi și nu au fost acoperite. Eu le-am prins acum vreo 10-15 ani. Ghidul de la Șinca nu știe despre asta, deci trebuie să vă faceți singuri căutările și documentarea.

Pentru ce să folosești o grilă de cristale?

Motivul principal este pentru că poți beneficia de o energie amplificată de care nu dispui. O energie mai mare care să fie la dispoziția ta și care te poate ajuta în vindecare, în protecție sau în atac, în îndeplinirea unor proiecte.

Cum se construiește o grilă de cristale?

Se construiește pe punctele unei figuri geometrice care face ca grila să funcționeze la scară mai mare sau mai mică. Evident, poți încerca mai multe variante și să le măsori pe rând, să vezi care funcționează pentru tine. Dar cele mai uzitate sunt cele în cerc (hexagon, octogon etc.), formate din 6 sau 8 cristale exterioare, unul central și unul cu care încarci grila. Au ele niște denumiri tehnice, dar momentan îmi scapă. Se mai folosesc imagini printate cu simboluri din Reiki sau din viața spirituală ca bază a grilei, iar pe fiecare punct geometric al simbolului se așază un cristal. Cert este că întotdeauna trebuie să existe un cristal central mai mare în dimensiuni decât celelalte, care să capteze enegia celor din jurul său. Iată o imagine de pe net cât să vă puteți face o idee.

Grila de cristale se construiește pe un suport orizontal stabil (masă, pervaz, în grădină, pe o podea neumblată des etc.)

Ce cristale se folosesc?

Teoretic, în funcție de nevoile voastre, puteți apela la diferite cristale. Și poate că un curs în cristalo-terapie nu v-ar strica. Eu m-am ghidat întodeauna de AICI atunci când am vrut să aflu ceva despre un cristal. Dar, per total, este bine să știți că energia cea mai mare o au cristalele de Cuarț. Cristalul comun care poate fi folosit în orice grilă, este Cuarțul alb. Este un fel de A2 negativ la grupele de sânge, dacă vreți. Cristalul cu energia cea mai puternică este Citrinul. Cuarțul roz este pe dragoste, și tot așa. Cert este că nu vei da greș niciodată cu cuarț alb. Vă sfătuiesc să alegeți doar cristale care au vârf. Cele rotunjite nu sunt bune în lucrul cu grile.

Cum aleg cristalele?

Cel mai bun mod de a le alege este de a le ține în mână. Contactul cu un cristal te face conștient de relația cu el. Rezonezi sau nu cu cristalul respectiv. Exact ca în cazul oamenilor.

Cum funcționează o grilă de cristale?

Lucrurile stau cam așa. Se ia o foaie de hârtie și se scrie pe ea un proiect la timpul prezent și fără negații. Nu mă întrebați de ce fără negații, luați-o și voi ca atare la fel cum am luat-o și eu. Poate vreodată o să caut și explicația asta. Prin urmare, proiectul trebuie scris ca și când este deja împlinit. De exemplu, dacă îți dorești sănătate, vei scrie în proiect “Sunt sănătos. Ochii mei sunt puternici și văd precum un vultur. Fac mișcare în fiecare zi și am un tonus extraordinar.” Nu vă temeți de cuvinte, dar fiți cu băgare de seamă ce vă doriți. De cele mai multe ori Universul te va învăța să îți clarifici cât mai bine cerințele, pentru că de o cerință depind foarte multe situații. Dacă te crezi un bun creștin ar fi bine să introduci la final “Cu voia lui Dumnezeu“, iar asta se face pentru că poți modifica prin cererea ta Destinul. Iar Destinul este diferit de Soartă. Atenție, deci!

Pe spatele proiectului puteți desena simboluri de putere (cruce, simboluri din Reiki etc.). Apoi, proiectul va fi încărcat, pliat cât să stea decent împăturit și plasat sub cristalul central. Fără proiect lucrurile se diluează.

În vindecare, se mai folosește pur și simplu poza pacientului, care se așază sub cristalul central. Și se încarcă grila cu intenția de vindecare.

După aceasta, se va încărca grila în sensul acelor de ceasornic, pe fiecare cristal în parte, inclusiv cel central. Argeșanu recomandă încărcarea zilnică (el chiar recomandă și o oră când să o faci), însă eu cred că se simte la mână când are nevoie să fie încărcată.

Cum încarci o grilă de cristale?

Trebuie să știm că înainte de a încărca o grilă de cristale, acestea trebuie curățate. Curățarea se face atunci când le-ai cumpărat sau atunci când le-a atins altcineva. Curățarea se face prin a ține cristalul cu degetele arătătoare de la mâini: degetul arătător de la mâna stângă pe vârful cristalului, iar cel arătător de la mâna dreaptă pe fundul cristalului. În acest fel circulă energia ta prin cristal. Când conștientizezi și vizualizezi cum circulă energia circular prin mâini, cristal și corpul tău la nivelul piept-umeri (mâna stângă absoarbe energia, mâna dreaptă cedează energia, astfel încât se face un circuit închis între tine și cristal), spui algoritmul de curățare: “Te curăț de orice informație și entitate pe care le-ai avut până acum.” Și se face la fel cu fiecare cristal. Există tehnici care spun să le cureți la Soare sau să le speli, însă eu nu le-am folosit niciodată. Deci nu cunosc valoarea lor.

După ce le-ai curățat și le-ai așezat în poziția lor corectă pe grilă, plasezi proiectul sub cristalul central. Apoi, iei cristalul cu care încarci grila și îl prinzi între cele 3 degete cu care se închină creștinii: degetul mare, degetul arătător și degetul mijlociu. Energia care va curge din tine prin mâna cu care încarci (adică cea cu care faci simbolurile), se va amplifica prin cristalul pe care îl ții în mână. Cele 3 degete formează o mudră, și se crede despre ele că au rolul de a forma anumite energii care să curgă prin degete. Acum este momentul când începi să desenezi deasupra fiecărui cristal în parte simbolurile pe care le știi. Odată desenate, le vizualizezi cum intră în centrul cristalului. Dacă ai făcut Reiki ești TOP, dacă nu ai făcut Reiki și nu știi simboluri, ai trei variante la dispoziție:

1. Te documentezi să vezi simbolurile și încerci să le desenezi așa, vezi dacă merge și fără să ai inițieri pe simbolurile respective. Se pronunță de 3 ori numele simbolului în timp ce desenezi simbolul.
2. Dacă ești botezat creștin ortodox faci simbolul crucii (pentru că ai primit inițieri pe simbol la botez). Îl faci de câte ori vrei și simți că trebuie.
3. Renunți să încarci cu simboluri. Pui palmele deschise deasupra grilei și imaginezi că trimiți energie prin palme către grilă.

Oricum ai face, după un anumit grad de încărcare, dacă vei pune palma deasupra cristalului central vei observa că simți un soi de furnicătură, sau o căldură, sau o răceală. Fiecare simte diferit. Iar asta înseamnă că grila ta începe să emită o anumită energie, mai puternică sau mai domoală. În cazul încărcării fiecărui cristal în parte cu simboluri, fenomenul este următorul: energia invocată/ imaginată de tine se scurge prin mână în cristalul cu care încarci, și se amplifică. Atunci când desenezi simbolul, energia simbolului este amplificată de cristalul cu care încarci și intră în cristalul din grilă. Fiecare cristal din grilă emite la rândul lui o energie amplificată către cristalul central. Atenție, toate cristalele din grilă trebuie poziționate cu vârful înspre cristalul central! Iar cristalul central poziționat cu vârful înspre cer. Cristalul central emite către cer toată energia cumulată în el de la celelalte cristale. Atunci când proiectul este în contact cu cristalul central (pentru că îl punem sub cristal), energia cristalului preia informația din proiect și îi trimite ceea ce se cheamă în terapie LUMINĂ. Această lumină deschide oportunități către împlinirea mesajului din proiect, sau blochează energiile negative care stau la baza motivului care ne-a împins să facem proiectul.

Și cam asta este toată treaba din punct de vedere tehnic. Este greoaie, trebuie multă muncă și experiență. Trebuie încredere. Trebuie riscuri și deschidere către a învăța, tocmai pentru că această cale a spiritulității este o cale a eliberării, care nu este tocmai ușoară într-o lume eminamente materială.

10 REGULI DE AUR DE CARE SĂ ȚII CONT ATUNCI CÂND CONSTRUIEȘTI O GRILĂ DE CRISTALE:

1. Nimeni nu atinge cristalele în afară de tine. Cristalele înmagazinează energie, deci și gânduri.
2. Alege doar cristale curate, fără impurități. Oricât de fancy ți s-ar părea un model interior sau o pilitură de fier care strălucește în el. Sunt nocive, iar aceste noxe energetice se transpun și se transmit în proiectul tău.
3. Alege doar cristale brute. Cele șlefuite își pierd din valoare. Sunt drăguțe la o cafea, la o treabă, dar nu la grile. Cel mult piramidele sunt ok pentru că prin forma lor geometrică înmagazinează energie la 1/3 de bază și 2/3 de vârf. Dacă știi cum să accesezi energia aia, atunci ești un fericit.
4. Calitatea unui cristal se aseamănă cu calitatea unui aparat de fotografiat. Cu cât mai greu, cu atât mai bun. Atenție la falsuri, care pot fi din sticlă.
5. Ai încredere în animale. Pisicile și câinii identifică imediat un cristal “defect”. Vor face tot posibilul pentru a-l înlătura din grilă. Cel mult îl vor mișca astfel încât să închidă circuitul de emisie.
6. Un cristal care stă în lumină naturală este un cristal fericit. Deci, la geam ar fi perfect.
7. Cristalele nu sunt marfa ta. Ele sunt … nici nu știu cum să le descriu, așa că mă voi mărgini să spun că dacă nu mai vor la tine, te vor părăsi într-un fel sau altul. Fie le vei pierde, fie vei simți să le faci cadou. Nu uita că se ocupă cu amplificatul energiilor pentru apariția situațiilor.
8. Cristalele au vârste foarte mari. Sute, mii, milioane de ani. Au văzut multe, au o structură cristalină evolutivă. Prin urmare tratează-le cu respect, stabilește o legătură cu ele, ai răbdare cu ele.
9. Nu trimite poze cu grila ta. Se poate ataca de către cei care îți vor răul și îți modifică sensul proiectului.
10. Documentează-te doar de la maeștri consacrați, care și-au dovedit abilitățile în timp. De aceea, îți recomand din suflet să citești Risvan Rusu și Ovidiu Dragoș Argeșanu. Au o mulțime de cărți scrise pe înțelesul tuturor, în domenii multiple și țin cursuri de toate felurile.

De final

În final, trebuie să știi că tot ce am scris până acum sunt lucruri din experiența mea pe care le-am învățat și eu de la alții. Apoi le-am pus în practică, le-am pus la lucru și le-am pus la îndoială. Adevărul este unul singur, proiecțiile noastre de adevăr sunt multiple. De aceea vă spun, căutați să vă puneți întrebările corecte și vă veți ușura evoluția.

Călătorind

Călătoriți și aflați misterele lumii! Va deschide în voi pofta de a fi lumea însăși.

Ce faci?

Care este primul lucru care îți vine în minte atunci când îți spun “Nu te gândi la un elefant”?

_{Educă-ți mintea să se controleze în fața automatismelor și vei vedea în frici un alt scop.}

De ce își acoperă femeile capul când intră în biserică

Cu siguranță ați întâlnit acest lucru în ortodoxismul oriental și în religia islamistă. Ba, mai mult, există chiar culte catolice care practică acest ritual. Și totuși, de ce trebuie femeile să își acopere capul în biserică?

În cartea apocrifă a lui Enoch (Enoch înseamnă în limba ebraică învățător), se povestește despre influența Veghetorilor asupra oamenilor primitivi. Povestea o cunoaște toată lumea, acești îngeri aveau misiunea clară de a rămâne neutri, simpli observatori care ar fi trebuit să îi raporteze lui Dumnezeu despre evoluția omenirii. Iar asta spune câte ceva despre acel Dumnezeu. Acești Veghetori îmbrățișează omenirea, o învață și îi conferă informații fără de care oamenii primitivi ar fi rămas într-o stare prelungită de sălbăticie. Ajung chiar să fie atrași fizic de femei și se împerechează cu ele dând naștere unei rase hibrid, numită a Nephilimilor, adică binecunoscuta rasă a uriașilor. Iar asta spune că acești veghetori erau majoritar sau doar de sex masculin. Spun majoritar pentru că în mitologie există legende despre femei de altă rasă care se împerecheau cu bărbați (vezi Odisea).

Continuând, veghetorii sunt uciși pentru că au sfidat legea primită, rasa umană este ucisă, se trece la altă poveste, alți oameni, alți profeți. Se formează biserica creștină care preia informația că Veghetorii erau atrași de femeile oamenilor, în special datorită părului lung care le curgea în valuri pe umeri. Iar de aici s-a trecut la batic și la alte costumații.

Rămâne să ne gândim dacă acest lucru este doar o tradiție sau biserica transmite un mesaj prin care spune că oamenii pot fi văzuți în biserică de entități superioare.

OGLINDIREA

Oglindirea, o nebunie a universului psihologic, toată lumea o propagă cu succes pentru că ea chiar există. Cu toate acestea, nu am întâlnit pe nimeni până în prezent să explice cum și de ce funcționează ea.

Mai întâi de toate să vedem ce înseamnă Oglindirea, să încercăm să o desfacem un pic pe bucăți, căci ea are două paliere: unul în care reflectăm ceea ce primim și altul în care observăm cine suntem prin prisma altor persoane.

REFLEXIA

Este cât se poate de demonstrabil că devenim acei oameni influențați de cercul de indivizi în care petrecem cel mai mult timp. Aceasta este o chestiune observabilă în timp îndelungat, însă pentru o demonstrație rapidă este de ajuns să zâmbim cuiva și să vedem că în proporție covârșitoare primim înapoi tot un zâmbet. Acest lucru s-a implementat activ în vânzări de ani buni de zile, în special în State, și se cheamă service with a smile. La fel, dacă cineva ne înjură, prima tendință este să răspundem cu aceeași monedă. Iată, prin urmare reflexia. Fiecare dintre noi are capabilitatea de a reda ceea ce primește.

CINE SUNTEM CU ADEVĂRAT

Aceasta este varianta cel mai uzitată de psihologi atunci când se referă la oglindire. Altfel spus, vei auzi de multe ori că dacă te deranjează ceva la cineva, înseamnă că, de fapt, te deranjează acel lucru la tine.

Esența acestui fapt nu stă de fapt în criticism, ci în acel moment când apare starea de iritabilitate internă în raport cu criticarea. Orice critică constructivă și educativă nu are a face cu Oglindirea.

Oglindirea apare în momentul în care își face simțită prezența comparația. Comparația este cel mai bun carburant pentru Orgoliu, iar ea este periculoasă pentru că este trezită undeva în subconștient, unde oamenii ajung conștient greu spre deloc. Dacă vreți, este ca și cum ar trebui să ne scufundăm la o adâncime mai mare. Unii nu știu să înoate, alții nu își pot ține respirația, alții nu știu să regleze presiunea, iar alții pur și simplu se tem. Orgoliul poate fi echilibrat într-un singur mod: comparația cu sine însuși.

Dar ce stă la baza oglindirii? Eu cred că este cunoașterea. Pentru că lipsa cunoașterii oferă o perspectivă redusă părții emoționale a creierului, și atunci se formează impulsul. Impulsul este, de fapt, acel element care deconspiră locul în care te ascunzi, la fel ca în orice fel de joc în care te dai de gol. Adică emoția. Prin urmare, schema arată cam astfel:

ATENȚIA >> CUNOAȘTEREA >> IMPULSUL (emoția) >> OGLINDIREA

Evident că acest lucru este un artificiu exterior care poate fi observat cu ușurință de oricine este atent puțin. Dar el este un element dintr-o gamă de elemente care definesc o personalitate. Prin urmare, oglindirea este un mesaj rapid pe care îl poți prinde din zbor și din care poți extrage ceva informație. Despre tine sau despre alte persoane.

Dacă, totuși, ai nevoie de o oglindă care să redea cu adevărat personalitatea ta, atunci poți concepe singur Oglinda magică a lui Bardon. Practic, lucrezi pe două pe două foi. Pe una scrii toate Virtuțile pe care le ai, iar pe cealaltă toate Slăbiciunile. Apoi le categorisești în funcție cele 5 elemente: apă, aer, pământ, foc, eter. Fiecare Virtute și Slăbiciune este influențată de un element. Atunci când vei ști cine sunt ele, vei ști unde și cum să lucrezi cu tine. Iată un exemplu simplu în ceea ce privește gustul:

Elementul Pământ are corespondentul în amar – oameni împământeniți, cu dorință de stabilitate, lucruri materiale.

Elementul Apă are corespondentul în sărat – oameni sentimentali.

Elementul Foc are corespondentul în dulce – oameni impulsivi.

Elementul Aer are corespondentul în acru – oameni cu nasul pe sus, orgolioși, care își dau aere.

Elementul Eter are corespondent în toate gusturile și în nici unul – sunt oamenii echilibrați, pe treapta cea mai înaltă de dezvoltării.

Prin urmare, urmărind meniul unei persoane putem intui elementele care îl domină cel mai mult și personalitatea ei.

Te-ai gândit vreodată că-ți voi cere bani?

Cred că era prin 2004-2005 când Facebook era pe la începutul lui, în România. Cum febra era să ai extrem de mulți prieteni, reușisem să adun puțin peste 2000 de prieteni. La vremea respectivă, algoritmul Facebook nu era pe atât de zgârcit cum este astăzi, iar o postare avea un procent extrem de mare de reach, adică era văzută de foarte mulți prieteni fără să fie îngrădită de Facebook în vreun fel.

Bun! Cum-necum, vorbesc cu Centrul sectorului 2 București care se ocupa de toate casele de copii de pe raza sa, și aranjez să aduc un transport cu jucării. Nici măcar nu era Crăciunul, nu știu ce naiba mă apucase. Și mă întreabă doamna de acolo: – Cam câte estimați să aduceți? Îi spun că după un calcul aproximativ, voi închiria un camion să le pot aduce.

Și mă apuc să le scriu celor 2000 de prieteni de pe Facebook despre acțiunea pe care am plănuit-o. Like-uri și îmbrățișări virtuale cum n-am văzut vreodată în viața mea. Și stabilesc o zi de întâlnire pe care o fac publică și îndemn oamenii să vină să doneze jucării sau cărți de copii care nu le mai sunt de folos.

Îmi amintesc limpede că era o zi însorită de Duminică. Mă gândeam că din 2000 de oameni, jumătate nu sunt din București, deci nu vor putea veni. Iar dintre 1000, 500 vor pleca la țară sau în vacanță. Rămâneau 500 din care mă puteam baza pe 250, pentru că jumătate din ei ar fi uitat sau s-ar fi aflat brusc într-o situație de urgență. Din 250, jumătate ar fi fost timizi, oricum ar fi rămas 125 oameni pe care mă puteam baza. După toate calculele mele. În Duminica însorită a venit o singură fată, iar asta pentru că era îndrăgostită de mine. Suerte! Iar de atunci am urât Facebook. Am avut contul închis pentru 2 ani, timp în care m-am uitat mai atent la oameni. :))

Acum, toată această paranteză este pentru că vreau să stau față în față cu viața și să văd dacă în mod ciclic s-a întâmplat ceva (un ciclu are circa 6-7 ani, deci iată un al 3-lea ciclu). Mobilul este cel de mai jos, partea de observare este cea îngroșată.

Foarte pe scurt, împreună cu profesorul de istorie al unui liceu din provincie am decis să strângem pe cont propriu niște donații din care să se cumpere mobilier, cu scopul de a dota sala ce găzduiește Cercul de Istorie al liceului. Întrucât lucrul cu autoritățile este greoi și ne dorim să trecem peste birocrație tocmai pentru a ajunge la copiii ăia cât mai devreme, iată-ne în calitate de casierie pentru fondul clasei. Pam-pam!

Prin urmare, astăzi fac apel către voi să îmi dați o mână de ajutor să putem strânge o parte din acești bani. În principiu, până acum s-au donat sume cuprinse între 50-100 lei, care puse laolaltă transformă lucruri. În cazul în care vă doriți să contribuiți la treaba asta mișto, vă rog să îmi scrieți pe adresa de e-mail casaevv@gmail.com pentru a vă putea da contul.

Mulțumesc foarte mult pentru implicare, abia aștept să povestim. 🙂

Cum funcționează datul de pomană. Mijlocitorul

Este, într-adevăr, un personaj care joacă un rol important în procesul datului de pomană despre care nu am vorbit absolut nimic în articolul anterior. El este cel prin care se manifestă întreg procesul și fără existența sa, datul de pomană nu s-ar putea întâmpla. Este vorba despre cel care primește de pomană.

În primul rând, să ne oprim un pic asupra expresiilor uzitate atunci când se primește de pomană. Există termenul BOGDAPROSTE! și există expresia SĂ FIE PRIMIT!. Bogdaproste este o expresie parțial bulgărească, formată cel mai probabil în perioada cnezatelor române secolele XII-XIII e.n., atunci când dinastia Basarabilor din Țările Române este adânc implicată în politica bulgarilor. Cei mai măreți Basarabi ai bulgarilor au fost Asanii, care au jucat un rol important în evoluția vecinilor noștri. Termenul este compus și înseamnă Bogăție și noroc!. Se vede, de altfel, că este o replică de mulțumire și tot odată o urare îndreptată către cel care oferă de pomană și nu celui plecat dintre vii. Atunci când se primește de pomană, devine aproape un sacrilegiu să răspunzi prin Mulțumesc!. Formarea cuvântului mulțumesc are la bază o expresie folosită intens în Romania. Drumul său de formare este din mulțam, provenit din mulți ani, urarea de astăzi La mulți ani (explicația este dată de Hașdeu în Etymologicum Magnum Romaniae).

Iată, prin urmare, cum primitul de pomană este însoțit de un ritual ce ține de modul prin care ne exprimăm participarea. În timp ce Bogdaproste și Mulțumesc arată o recunoștință față de cel care a pregătit pomana și o oferă, expresia Să fie primit joacă rol de confirmare și deschidere a porților către lumea de dincolo. Probabil, în tradiția românească, fără această cheie care oferă acces în lumea spirituală, pomana rămâne un simplu ajutor pământesc.

Ce se întâmplă fizic cu mâncarea din pomană?

Nu toți cei cărora li se oferă pomană o primesc. Din diferite motive, însă unul le întrece pe toate și este puțin cunoscut spre deloc. Ortodoxismul ne spune că la Cina cea de taină, Iisus le-a spus apostolilor să mănânce din pâine pentru că este carnea sa și să bea din vin pentru că este sângele său. Aceste ritual de consumare a cărnii unei victime era deja cunoscut de către lumea păgână și se pare că are rădăcini adânci în istoria oamenilor. Vânătorii mâncau inima sau alte organe ale vânatului pentru a lua puterea din animal, războinicii la fel din trupul adversarilor. Prin urmare, prin consumul de carne crudă se întâmpla un transfer energetic. Dar aceasta nu este toată explicația. În cartea sa Cum să devii fenomen, Ignatenko spune așa:

“Precum corpul fizic, toate corpurile subtile sunt supuse proceselor de descompunere şi moarte. Multe religii, în funcţie de termenele de părăsire a diferitelor corpuri, au elaborat ritualuri de înmormântare şi pomenire corespunzătoare. Trei zile după moartea corpului fizic, învelişul energetic cu informaţia stocată — esenţa corpului subtil — părăseşte corpul eteric (după care acesta se distruge). După 9 zile esenţa părăseşte corpul astral. După 40 de zile — corpul mental, 114 zile — corpul karmic, după 146 zile — corpul intuitiv. După 666 zile — învelişul corpului Nirvanei poate pătrunde în Absolut (alb — dacă s-a dezvoltat corpul Nirvanei sau negru — dacă s-a dezvoltat corpul maron). Se descompune numai corpul eteric, celelalte corpuri se păstrează pentru dezvoltarea evolutivă viitoare, deoarece o singură viaţă în corpul fizic nu ajunge dezvoltării complete a corpurilor subtile.“

Prin urmare, se poate vedea o legătură între perioadele date de Ignatenko și perioadele la care se face parastas (40 zile, 6 luni, 1 an, 7 ani) pentru cei plecați. Și nu putem să evităm întrebarea Oare parastasele nu au legătură cu consumarea ritualică a corpurilor subtile ale celui mort, ca în tradițiile păgâne? Adică, nici mai mult, nici mai puțin decât consumarea corpurilor spirituale pentru eliberarea sufletului.

Vorbesc toate aceste lucruri despre importanța celui care primește de pomană, respectiv mijlocitorul? Este el pasibil să capete din puterea spirituală a celui plecat?