OGLINDIREA

Oglindirea, o nebunie a universului psihologic, toată lumea o propagă cu succes pentru că ea chiar există. Cu toate acestea, nu am întâlnit pe nimeni până în prezent să explice cum și de ce funcționează ea.

Mai întâi de toate să vedem ce înseamnă Oglindirea, să încercăm să o desfacem un pic pe bucăți, căci ea are două paliere: unul în care reflectăm ceea ce primim și altul în care observăm cine suntem prin prisma altor persoane.

REFLEXIA

Este cât se poate de demonstrabil că devenim acei oameni influențați de cercul de indivizi în care petrecem cel mai mult timp. Aceasta este o chestiune observabilă în timp îndelungat, însă pentru o demonstrație rapidă este de ajuns să zâmbim cuiva și să vedem că în proporție covârșitoare primim înapoi tot un zâmbet. Acest lucru s-a implementat activ în vânzări de ani buni de zile, în special în State, și se cheamă service with a smile. La fel, dacă cineva ne înjură, prima tendință este să răspundem cu aceeași monedă. Iată, prin urmare reflexia. Fiecare dintre noi are capabilitatea de a reda ceea ce primește.

CINE SUNTEM CU ADEVĂRAT

Aceasta este varianta cel mai uzitată de psihologi atunci când se referă la oglindire. Altfel spus, vei auzi de multe ori că dacă te deranjează ceva la cineva, înseamnă că, de fapt, te deranjează acel lucru la tine.

Esența acestui fapt nu stă de fapt în criticism, ci în acel moment când apare starea de iritabilitate internă în raport cu criticarea. Orice critică constructivă și educativă nu are a face cu Oglindirea.

Oglindirea apare în momentul în care își face simțită prezența comparația. Comparația este cel mai bun carburant pentru Orgoliu, iar ea este periculoasă pentru că este trezită undeva în subconștient, unde oamenii ajung conștient greu spre deloc. Dacă vreți, este ca și cum ar trebui să ne scufundăm la o adâncime mai mare. Unii nu știu să înoate, alții nu își pot ține respirația, alții nu știu să regleze presiunea, iar alții pur și simplu se tem. Orgoliul poate fi echilibrat într-un singur mod: comparația cu sine însuși.

Dar ce stă la baza oglindirii? Eu cred că este cunoașterea. Pentru că lipsa cunoașterii oferă o perspectivă redusă părții emoționale a creierului, și atunci se formează impulsul. Impulsul este, de fapt, acel element care deconspiră locul în care te ascunzi, la fel ca în orice fel de joc în care te dai de gol. Adică emoția. Prin urmare, schema arată cam astfel:

ATENȚIA >> CUNOAȘTEREA >> IMPULSUL (emoția) >> OGLINDIREA

Evident că acest lucru este un artificiu exterior care poate fi observat cu ușurință de oricine este atent puțin. Dar el este un element dintr-o gamă de elemente care definesc o personalitate. Prin urmare, oglindirea este un mesaj rapid pe care îl poți prinde din zbor și din care poți extrage ceva informație. Despre tine sau despre alte persoane.

Dacă, totuși, ai nevoie de o oglindă care să redea cu adevărat personalitatea ta, atunci poți concepe singur Oglinda magică a lui Bardon. Practic, lucrezi pe două pe două foi. Pe una scrii toate Virtuțile pe care le ai, iar pe cealaltă toate Slăbiciunile. Apoi le categorisești în funcție cele 5 elemente: apă, aer, pământ, foc, eter. Fiecare Virtute și Slăbiciune este influențată de un element. Atunci când vei ști cine sunt ele, vei ști unde și cum să lucrezi cu tine. Iată un exemplu simplu în ceea ce privește gustul:

Elementul Pământ are corespondentul în amar – oameni împământeniți, cu dorință de stabilitate, lucruri materiale.

Elementul Apă are corespondentul în sărat – oameni sentimentali.

Elementul Foc are corespondentul în dulce – oameni impulsivi.

Elementul Aer are corespondentul în acru – oameni cu nasul pe sus, orgolioși, care își dau aere.

Elementul Eter are corespondent în toate gusturile și în nici unul – sunt oamenii echilibrați, pe treapta cea mai înaltă de dezvoltării.

Prin urmare, urmărind meniul unei persoane putem intui elementele care îl domină cel mai mult și personalitatea ei.

About George Grigorescu

Despre cum să nu fugim de întâlnirea cu Sufletul

Posted on July 23, 2022, in Salonul and tagged , , , , . Bookmark the permalink. 2 Comments.

  1. salut George!
    poti explica mai in detaliu “cunoasterea” in contextul descris.
    imi este greu sa o conceptualizez. am prins atentia (cred), am prins impulsul (sper), ma chinui cu (cucu) “cunoasterea”.
    intrucat, din punctul meu de vedere, oglindirea contribuie la (re)cunoastere, o imbogateste. in felul acesta determina o bucla oglindire>cunoastere>oglindire…intrucat cu fiecare oglindire, mai afli cate ceva despre tine si/sau despre cei din jur, ceea ce te face mai intelept(?) si prin urmare nou oglindire va arata o varianta imbunatatita a ta si procesul se reia.
    gresesc pe undeva?
    dar cum incadrez cunoasterea in procesul initial? cum functioneaza ea, ce o starneste?
    poate ca ai vorbit despre ea in alta postare, dar eu abia am venit aici, inca ma orientez 🙂
    altfel, o zi buna!!

    Liked by 1 person

    • Salut, Paul!

      Cunoasterea are capacitatea de a construi increderea. Dar primele trepte ale cunoasterii asigura “credinta” in ceva/ cineva. Cu cat cunoasterea se cizeleaza, ofera credintei un upgrade transformand-o in “incredere”. In momentul in care te increzi in ceva/ cineva (chiar si in tine), atunci credinta nu mai intra in discutie, ea este o fractiune basic, pentru ca a fost depasita de mult, upgradata. Invers nu ar fi posibil. Daca ai avea credinta in ceva/ cineva, nu este necesar valabil sa te si increzi in acel cineva. Cei care nu au putut sa isi cizeleze cunoasterea si nici nu au vrut-o pentru ceilalti, au inventat sintagma “Crede si nu cerceta”.

      Aici este subtilitatea pe care o invata cei care “descopera” curajul. Cu cat cunoasterea este mai mare, cu atat impulsul este mai controlabil (pana la anularea lui – adica a emotiei). Emotia este cea care permite oglindirea.

      Cunoasterea este un proces de dezvoltare starnit in mod subiectiv, care te apropie de legile Universului si te departeaza de legile oamenilor. Fiecare om are Destin si Soarta, iar dezvoltarea sa spirituala contribuie la intrepatrunderea celor doua. Destinul este cel care iti este dat, punctele prestabilite, care se cunosc la nivel divin. Soarta este liberul arbitru al omului care se desfasoara intre pilonii stabili ai Destinului. Practic, cunoasterea influenteaza Soarta pe care o alegi, cu ajutorul careia petreci intreg Destinul pentru a materializa acei stalpi ficsi ai Destinului pe care se bazeaza existenta fiecarui om in parte.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: