Când se schimbă animalul de putere?

Eu am crezut că animalul de putere rămâne pentru totdeauna cu tine. Dar nu este așa. Animalul de putere se identifică cu evoluția ta, prin urmare poate pleca în momentul în care ai atins un prag. Atunci îl eliberezi și pe el, pentru că el vine cu niște atribute și caracteristici specifice. Rămâne cu tine și te învață lucrurile astea, te vei identifica cu el.

Aici este un joc foarte interesant. Dacă intri în meditația de identificare a animalului tău de putere și îl găsești, îl identifici, atunci îți poți da seama care vor fi provocările care vor urma pentru tine, unde va trebui să tragi mai tare pentru a te ridica. Te ridici tu, îl eliberezi pe el. Apare alt animal de putere.

Vei vedea că atunci când știi care este animalul tău de putere (care nu este zodia ta, atenție!), vei simți o conexiune în planul fizic cu imaginea lui, cu orice exemplar din specia lui etc. Când animalul de putere pleacă, această atracție încetează. Atunci este semnul că poți medita din nou pentru a vedea care este situația, care este noul tău totem.

Nu știu să spun unde este localizat animalul de putere în noi, nu știu unde ar putea fi sediul lui. Dar din câte am studiat în timpul meditației, am văzut că te duci în sufletul tău să îl întâlnești. Nu știu exact cum se întâmplă acest proces de identificare, de unde vine orice animal de putere și unde pleacă, în ce relație suntem cu toate aceste animale devenite #totemuri. Cert este că oricum ar fi, proces real sau indus de creierul nostru, ele ne ajută. Este exact ca atunci când terapeutul suprapune propriul câmp peste al pacientului pentru a simți pe propria piele unde este buba, cum se simte, ce formă are, cum reacționează etc. Așa și cu animalul de putere, se suprapune peste tine și te identifici cu virtuțile lui.

Meditația pe animalul de putere

Luați-vă timp să stați în meditația asta, să analizați ce este în jurul vostru. Voi scrie telegrafic pașii, dar în meditație nu trebuie să vă grăbiți.

Se stă într-o poziție comodă, clasică. Se intră în stare Alfa, se imaginează că ești pe un drum printr-o pădure cu arbori foarte mari. Tot ce vezi este pădurea și drumul. La un moment dat ajungi la un copac imens care are la rădăcină o scorbură. Intri acolo și dai peste niște trepte care coboară. Mergi pe ele și pătrunzi într-un întuneric difuz. La un moment dat scările se termină într-un tunel săpat în piatră, ca o grotă. La capătul lui se vede lumina. Acolo este sufletul tău. Pătrunzi în suflet și îl găsești exact cum este starea ta actuală. Dacă ești ok, vei găsi o lume însorită, minunată. Fiecare găsește diferit acolo în funcție de el. Dacă te afli într-o stare nu prea bună, primul semn pe care îl vei vedea acolo este de nori și furtună.

Whatever?! Când ești în sufletul tău, caută un deal înverzit care are în vârf un copac bătrân și mare. Urcă acolo și odihnește-te puțin sub el. Așteaptă și, în curând, va apărea animalul tău de putere. Discută cu el, întreabă-l lucruri, vei rămâne surprins de dialog. Când termini, pașii de întoarcere sunt identici. Intri în grotă, traversezi tunelul, găsești scările, urci și ajungi în scorbură. Ieși în pădure, mergi pe drum înapoi și ieși din pădure. E un fel de călătoria lui Alice în Țara minunilor. Te-ai prins, da?

Succes în călătoria ta, sper să găsești acolo ceea ce căutai!

Cele 2 plase de salvare ale oricărui pseudo-terapeut

Din momentul în care m-am apucat să învăț terapie și explicații pentru anumite fenomene interioare pe care doar medicina orientală le explica (căci medicina occidentală era preocupată să ardă vrăjitoarele), m-am lovit de două plase de salvare pe care orice terapeut un pic isteț le folosea pentru a ieși basma curată dintr-o situație neplăcută, sau în neputința sa de a soluționa un caz.

Acestea au fost următoarele:

1. Karma
2. Voia lui Dumnezeu

Orice eșec personal poate fi expus prin prisma unei axiome general-universale care nu poate fi verificată prin palpare, ci doar prin studii de filozofie avansată. Iar, dragilor, filozofia nu este o materie de liceu, este un limbaj cel puțin universal care identifică tiparul uman prin care se reflectă adevărul. De aceea, filozofia trece mintea și sufletul uman prin cele mai întunecate, insipide, extravagante, scandaloase sau din contra cele mai pline de înțelesuri ale vieții. Riscul unui filozof este sfârșitul vieții sale fără să poate da un sfat palpabil unui om în nevoie. Dar acest risc construiește în el formatul spiritual care înlătură orice balast din lumina finală. Dar este o decizie personală.

Prin urmare, dacă vreți să deveniți vindecătorii viitorului, renunțați să vă ascundeți după fustele karmei sau ale voii lui Dumnezeu. Asumați-vă întreg procesul, dar țineți la principii. Dumnezeu nu este un nene rău. Judecățile sale sunt matematic pertinente, încât riscăm cu toții să ne negăm viețile din perspectiva unor frici induse de cei mai slabi dintre oameni care nu au putut pătrunde tainele subtile.