Războinicii luminii

Termenul acesta de războinicii luminii asociat cu acei inițiați care, deși civili, imitau comportamentul călugărilor dar păstrau și dorința de a lupta (fizic sau la nivel spiritual), nu este chiar nou, cum s-ar crede. Nu a fost inventat nici de Coelho, nici de practicanții de Reiki sau alte sisteme de vindecare. Este drept că Biserica a promovat, prin poveștile și arta sa, icoane ale unor îngeri războinici. Există chiar oameni sanctificați care au trăit cu arma în mână ( vezi Joan of Arc sanctificată în anul 1920 sau canonizarea lui Ștefan cel Mare în anul 1992 etc.).

Bineînțeles că întotdeauna s-a pus problema politică și socială înainte, efectele imediate câștigate la nivel de instituție sau național. Dar, este bine să știm că primii Războinici ai Luminii au fost Cavalerii Templieri, mai puțin cunoscuți după numele lor întreg Pauperes commilitones Christi Templique Salomonici sau, cum am traduce și adapta pentru limba română, Sărmanii soldați ai lui Hristos și ai Templului lui Solomon.

Spre uimirea întregii lumi europene, până la decizia acestor cavaleri de a înființa un ordin cavaleresc în numele cruciatelor (atenție, bărbați care și-au abandonat moșiile și familiile în numele unui principiu) nu se mai pomenise un astfel de hibrid. În secolul XII e.n. când ordinul a fost înființat, templierii aveau două atribute nemaiîntâlnite: ale călugărului și ale războinicului, în același timp. Blânzi ca un porumbel, înțelepți ca un șarpe.

Înainte de toate, cavalerii ordinului aveau făcut jurământ de castitate și țineau cam aceleași posturi ca și călugării obișnuiți. Dar, având în vedere misiunea lor războinică de a apăra drumurile către Ierusalim și mai ales Mormântul lui Iisus (pentru credincioși împotriva arabilor), Papalitatea le concepe un calendar propriu de posturi de-a lungul anului. Brațul de fier se menținea cu carne și mâncare, cu atât mai mult cu cât templierii erau trupele speciale ale vremii. Practic, nu existau soldați mai bine pregătiți în arta militară.

Ordinul a luat amploare foarte repede și a devenit cel mai avut până la vremea respectivă, tocmai din considerentul că Hugues de Payens, unul dintre fondatori, a vizitat toate marile curți europene la vremea aceea cu scopul precis de a mări ordinul și a strânge bani din donații pentru a întreține armata. Iar donațiile nu au încetat să vină. Astfel, Ordinul Templierilor a trecut la organizarea teritorială prin construirea de biserici fortificate, dotate cu pământuri pentru asigurarea hranei armatelor, ateliere de arme și toate cele necesare. Drumul dintre Europa și Ierusalim a fost împânzit cu aceste biserici ale templierilor.

Recrutarea oamenilor se făcea din toate clasele sociale, însă împărțirea în interiorul ordinului se făcea în trei categorii distincte, în funcție de rangul social avut până atunci și de priceperea individuală care ar fi putut aduce foloase ordinului. Nici nu cavaler nu avea avere, totul aparținea ordinului. Sună cunoscut?

Papalitatea a dat câteva decrete extrem de importante, iar dintre ele trei sunt cele mai demne de amintit: dreptul de a construi biserici sau mănăstiri, dreptul de a nu plăti taxe, în orice țară s-ar afla și dreptul de a se mântui chiar dacă ucideau (pentru apărarea creștinătății și în numele lui Iisus).

Voila! Acum știți.

Despre Postul Negru

Am citit la Argeșanu că Postul Negru se ține doar cu Agheasmă mare și Anafură. O zi de post negru înseamnă 24 ore, și trebuie să aibă un scop precis. Adică un ciclu de rotație a Pământului.

De obicei, se cere binecuvântare de la preot (sau duhovnic, și mai bine), iar asta din mai multe motive. Un preot care te cunoaște, poate intui dacă ești pregătit să ții postul. Se poate ruga pentru tine. Te poate proteja de la distanță. Dacă ai cunoștințe și experiență, te poți proteja și singur, deci fără acord de la preot.

De ce ar fi nevoie de așa ceva? În general, postul negru vine cu o curățenie spirituală destul de mare, iar asta înseamnă că anumite entități se pot manifesta agresiv în momentul în care le alungi din preajma ta. De ce ar face asta? Pentru că în funcție de fiecare din noi, permitem accesul anumite entități care se hrănesc cu energia produsă de emoțiile noastre. Care este preferata? Răspuns exact: frica. Frica generează energie puternică. Unii se descarcă, alții se încarcă. Iată motivul pentru care o entitate s-ar manifesta prin orice mijloc să te facă să renunți la a căpăta putere asupra ei. Pentru că prin post îți crești vibrația. O vibrație mare face să emani lumină.

Nu crezi în entități? Superb. Atunci, dacă ai ținut post negru până acum știi cu siguranță că în timpul postului ies la iveală tot felul emoții care au potențial mare să desfacă blocaje. Există chiar indicații date de cei care țin regulat postul negru, despre cum să gestionezi aceste emoții. În mare se rezumă la a le accepta. Iar asta ne conduce iarăși către postarea anterioară. Ei bine, acele emoții sunt generate de partea ta de umbră.

Există mai multe praguri în trecerea peste postul negru. Iată câteva dintre ele și cam cum ți-ar fi mai bine să faci:

1. Pregătirea anterioară postului. Nu începe un post fără să te pregătești mental cu o zi înainte. Adică nu te decide la 23:50 să începi postul. Vei eșua. Mintea ta îți va spune direct: “Prietene, și pe mine cine naiba urma să mă anunțe că tu vrei să faci asta?“
2. Dacă ești credincios, ți-ar prinde bine să ceri ajutor în timpul postului, adică să te rogi.
3. În timpul postului manifestă-te. Roagă-te, încarcă-te cu lumină, pune simboluri etc. Dacă doar zaci nu te va ajuta prea tare.
4. Nu te gândi că ții post negru. Ține-te de treburile sociale. Timpul poate fi dilatat sau comprimat. Cheia este la tine.
5. Primul prag este cel al obișnuințelor. Iar acesta începe chiar din comportamentul tău nocturn. Bei apă, mai mănânci un cronțonel, mai scapi pe la frigider. Abia apoi vin obișnuințele dimineții: ceai, cafea sandwich etc.
6. Dimineața vei avea tendință să dai iama în agheasmă. Bea cu grijă. Abia începi să te cureți. Dacă vei bea prea mult, vei produce o curățare accelerată care produce arsuri. Respirația îți va deveni ca de foc, senzația este aceea din timpul unei febre (respirație arzătoare).
7. Al doilea prag al obișnuințelor. Maxilarul. Gândește-te că maxilarul tău mestecă mâncare din momentul în care te-ai născut (mă rog, suge sau mestecă). Este scopul lui în fiecare zi. Este un malaxor autoprogramat. Liniștește-l. Eventual poți face o modificare în câmpul mental (periculos, dar o poți face).
8. Dacă ai ajuns la maxilar, atunci partea de umbră din tine începe să vadă că nu ai glumit. Încep întrebările și afirmațiile cele mai pertinente: De ce fac asta? Ar fi fost fun să beau o cafea acum pe melodia asta. Eh, se descurcă X și fără mine! (în cazul în care ții post pentru altcineva) etc.
9. Apoi vine o zonă de calm. Ți se pare că ești total în control. Ai grijă în această zonă. Acum este momentul cel mai bun să apelezi la rugăciune sau alte forme de susținere despre care am vorbit mai sus.
10. Apar situațiile agresive. Dacă tu ești echilibrat și nu se pot genera emoții prin tine direct, se trece la cunoscuți. Vei intra în situații care te vor face să te enervezi (țipă vecinul, câinele latră la stele fără să știe, de obicei ți se caută punctele slabe – copil, relație, animal etc.). Amintește-ți că emoțiile generează energie. Pierzi energie, îți scade potențialul.
11. Ceasul și mesele din timpul zilei. Aici deja ar trebui să fii pe seară.
12. Ai grijă la somn. S-ar putea să ai vizite în vis care să te consume.

Cam asta este o schemă basic a ceea ce am simțit eu și le-am conștientizat tehnic. Fie că reușiți să țineți până la sfârșit sau nu, veți fi glorioși. Pentru că ați încercat și ați văzut cu ochii voștri. Pentru că v-ați întărit. Pentru că ați dovedit Umbrei că butoanele pot fi doar la tine. Pentru că Postul Negru se ține treptat, după o schemă crescătoare. Astăzi țin până la 14.00. Săptămâna viitoare până la 17.00. Și tot așa. Succes!

Acceptarea

Dacă veți avea curiozitatea să citiți din Marele Dicționar al Bolilor și Afecțiunilor. Cauzele subtile ale îmbolnăvirii – Jacques Martel, veți vedea că la baza fiecărei îmbolnăviri se află un blocaj energetic. Iar pentru rezolvarea celor mai multe dintre ele, autorul îndeamnă la a accepta lucrurile care stau la baza declanșării frustrărilor. Un fel de dacă te temi, nu te mai teme. Și m-am tot gândit, cum poți accepta ceva care tocmai prin desfășurarea lui îți creează frici și automat blocaje?

Cum te poți detașa de tine, cum poți călca peste toate emoțiile care te mână înspre încrâncenare și să afirmi accept!, sau chiar iert!? Știm cu toții ce înseamnă să te chinuie o situație, să te apese o acțiune a unui om care te-a implicat, să nu poți depăși o întâmplare, iar aceste lucruri să te țină în loc. Să te trezești zilnic știind că ești tot acolo și că, oricât ai dormi, oricâte cumpărături ai face, oricâte filme ai vedea, în cele din urmă revii în același loc. Și rețeta pe care o cunoști este simplă, o știi: Acceptă și mergi mai departe!, Iartă și o să-ți fie bine! Perfect! Dar cum o faci dacă pur și simplu NU POȚI?

Adevărul, cum probabil l-ați intuit, este că nu mergem la sursă. Pentru a elimina efectele trebuie mers la cauză. Iar cauza este de multe ori o călătorie dificilă pe care ar trebui să o faci doar atunci când ești echilibrat. Doar atunci poți privi obiectiv și poți trage concluzii. Iar concluziile te vor feri pe viitor. Vor deveni experiență înțeleasă.

Acceptarea sau iertarea se poate face în mod sănătos doar când reușești să scoți cauza din câmpurile tale. Fiecare cauză este o prismă prin care energia specifică chakrei emitente (a câmpului în discuție) amplifică efectele. Așadar, ceea ce povesteam aici poate fi aplicat în orice câmp. Rămâne apoi doar meditația asupra amintirilor păstrate în memorie pentru a trage concluziile.

Aceasta este partea tehnică și rapidă. Mai există o cale, aceea prin care te urci spiritual și te cureți de toate cele de la sine. Dar această cale se dovedește din ce în ce mai dificilă în zilele noastre.

Aureola. Curățarea câmpului mental?

Nimeni nu a știut vreodată să explice clar ce înseamnă aureola și de unde vine ideea de a desena aureolă sfinților și mai ales lui Dumnezeu.

Orice căutare despre ea duce mai devreme sau mai târziu la ideea de a arăta în picturi glorificarea anumitor sfinți. Se spune ca această tehnică a derivat din încoronarea cu lauri a învingătorilor din perioada antichității de la romani sau greci. Este adevărat că Dafinul are numele său de Laurul Nobilis, iar termenul de aureolă sau chiar aură (vorbim strict de termenul românesc care nu este poporan, ci a fost adoptat poetic în secolele XVII – XIX, cu sensul de boare (aură ro. = boare). Hașdeu atrage atenția că deși pare etimologic să vină din aur, de fapt el se trage din laur.

Acum, înnobilarea capului ar trebui să ne atragă atenția asupra unor caracteristici ce țin de atribuțiile capului, respectiv acele virtuți ale eroilor din trecut care se remarcau îndeobște prin calitățile intelectuale (acele dibăcii de a se descurca). Zilele trecute mi-am dat seama ca aceste aureole din mediul religios au șanse foarte mari să reprezinte câmpul mental. Această idee mi-a venit tocmai din considerentul că în meditația de dizolvare a câmpului mental, aceasta arată fix ca un nimb doar că se află în poziție orizontală, concentrică în jurul capului. Și acum vine întrebarea dacă nu cumva nimbul sau aureola (care sunt întotdeauna din aur), nu reprezintă de fapt aurul alchimic al transformării intelectuale.

În astral, la nivel vizual, câmpul mental este format din multe cercuri concentrice poziționate în jurul capului (vezi pe larg aici). Pe aceste cercuri gravitează elemente (sau “programe”) după care ne ghidăm viața în mod inconștient. Este vorba de temeri, frici, anxietăți, frustrări, regrete etc. Efectiv, tot ceea ce începe a se forma și a rămâne inconștient în memoria unui om din momentul în care conștiința sa începe să capete conținut … “organic”. Dizolvarea acestor elemente duce la curățarea câmpului mental, practic la ieșirea din zona de frici. Iar această eliberare aduce cu sine lumina, un nimb curățit, fără alte cercuri. Prin urmare, un câmp curat 100% este o aureolă. Probabil comunicarea la nivel divin se face prin intermediul câmpului mental, care în lipsa unor elemente perturbatoare în componența sa, permite mesajului să ajungă netrunchiat și la adevărata sa valoare, fără filtre omenești bazate pe frici și anxietăți.

✔️ Acum, aureola lui Dumnezeu este întotdeauna reprezentată printr-un triunghi, iar asta arată că Divinitatea are un câmp mental diferit de al oamenilor. Pentru a crea un Univers, cu toate ale sale, trebuie să fii altfel decât suntem noi. Iar aici este foarte greu de pătruns. Dar este bine de știut cum arată.

✔️ O altă aureolă deosebită, și despre care nu a scris nimeni, este aureola copiilor cu vârsta de până la 2-3 ani. Aceasta, deși este circulară, nu este perfect rotundă, ci seamănă incredibil de mult cu cea a Sfintei Mame (în religie, Fecioara Maria), un nimb rotund cu raze care ies în exterior. Aceste raze din câmpul mental reprezintă dorința de cunoaștere, procesul de evoluție în cunoaștere, sau pe acolo. Când copiii vor ajunge la o suprasaturație în cunoaștere, atunci limitările umane le vor rotunji aureola și adăuga și alte cercuri.