Păzește-mă de ceea ce sunt! Judecata – ultima parte

Am lăsat adevăratul subiect la urmă, tocmai pentru că necesită un tur introductiv prin cotloanele conştiente şi inconştiente ale visului versus realitate.

Ne-am dorit să aducem în faţa voastră cazul smintirii în urma stragulării pragului confuziei “vis sau realitate?”.

După cum vorbesc cei care au studiat visul mai departe decât stadiul psihiatric, au realizat că această confuzie este influenţată foarte mult de mediul extern în care se desfăşoară somnul. Condiţiile dificile de somn într-un cadru întunecat până la beznă completă, reprezintă mediul perfect pentru confuzia la trezire.

S-a întâmplat în secolele trecute ca, din cauza fricii de vis (având cauze în superstiţii, strâmtorări de natură religioasă, teamă de vrăjitorie, etcetera) oamenii au pierdut controlul pe acest palier al confuziei şi au comis crime imediate. Au fost cazuri când fii şi-au ucis taţii cu care împărţeau hambarul în care dormeau, soldaţi care şi-au omorât camarazii cu care împărţeau bordeie sub pământ în timpul războaielor şi multe alte exemple.

Confuziile, în general, apăreau drept urmare a visului de conştiinţă, influenţat de activităţile zilnice proprii sau cărora le-au fost martori. Toţi cei care au comis aceste omoruri au declarat că au făcut-o în urma confuziei cu ceea ce se întâmplă în vis. Visau că erau pe câmpul de bătălie şi erau prinşi de inamici demonici, visau că erau parte la execuţia vreunui tâlhar care s-a repezit asupra lor cu capul tăiat, în fine, vise cu aspect grotesc care şi-au pus amprenta asupra psihicului.

Ne-am interesat cum s-ar trata astăzi un acest fel de caz, într-un proces intentat unui astfel de om, şi cum ar fi privit el: criminal sau victimă care comite un omor asupra unei victime colaterale?

Iată un răspuns oficial: “Privesc speţa asta sub aspect tehnic, ca jurist … În opinia mea e omor calificat (asupra membrilor familiei), prevedere ce exista chiar şi în sec 19 în legislaţie. Numai că atunci pedeapsa era condamnarea la moarte. În cadrul procesului se efectuau obligatoriu expertize psihiatrice şi dacă medicii considerau că “nu avea discernământ” la momentul comiterii faptei, erau internaţi într-un ospiciu. Acum … împrejurarea în care s-a produs … pe fondul unui vis, depăşeşte sfera mea de cunoştinţe.”

Întrebăm cititorul pe care dorim să-l responsabilizăm, căci judecata ne este dată de către Providență: