Subscribe

Salutare tuturor!

În speranţa că aţi acceptat invitaţia noastră, vă reamintim că pentru a putea urmări în continuare postările CasaEVV de pe site, este necesar să daţi subscribe (să vă abonaţi) la site prin adresa de e-mail.

Secţiunea de subscribe o puteți găsi foarte ușor pe una din coloanele din stânga sau din dreapta de pe pagina de home a site-ului (in functie de design-ul pe care il adoptam). Ulterior veți primi un e-mail de confirmare.

Atentie, daca veti accesa site-ul de pe telefon este foarte probabil ca asezarea in pagina sa difere fata de cea de desktop (calculator).

Succes!

 

 

 

Lansare site CasaEVV

Dragii noştri,

După o perioada de aproape 2 ani de blogging CasaEVV, sperăm să vă găsim cu același entuziasm și binevoință în suflet și în priviri, așa cum vă știm.

Vrem să vă mulţumim pentru sârguinţa cu care ne-aţi urmărit şi ne-aţi fost aproape, să vă asigurăm de aprecierile noastre pentru părerile pe care le-aţi împărtăşit pe blog, pentru opiniile pe care le-aţi expus şi în care aţi crezut chiar dacă nu au fost în asentiment cu ceilalți. Ne bucură efortul vostru de a ne citi cu o frecvenţă ridicată şi de a păstra cu voi o speranţa în mai bine.

Astăzi, 25 Decembrie 2016, ne extindem experienţa către orizonturi mai largi și lansăm oficial site-ul www.casaevv.ro, pe care vom continua activitatea noastră. Toate arhivele blog-ului se vor găsi stocate în fiecare Cameră de care aparţine, în fişiere pdf. care pot fi descărcate sau accesate la simpla dorinţă.

Vă invităm să subscrieţi site-ului pentru a vă putea bucura în continuare de articolele CasaEVV!

Cordial,

 

Reminder

Bună seara, tuturor!

O scurtă reamintire pentru surpriza de mâine, pe care am promis-o pentru ziua de

25 Decembrie 2016.

CasaEVV vă dorește sărbători cu liniște și pace, cu readuceri aminte, cu cald și cu familie unită! Nu uitați de voi, nu uitați de cei de lângă voi. Mai este puțin și îngropăm anul, să cugetați la ce a fost și la ce v-a să vină! Să fiți conștienți și să vă asumați responsabilități!

Cu bine!

22 Decembrie 1989 -27 ani

Dragii noştri,

Ne cheamă datoria către morţi să le aducem omagiul câştigat, poate voluntar, poate involuntar, poate conştient sau poate inconştient.

Oricum ar fi, încetarea regimului comunist dictatorial (absolut nociv pentru poporul român) şi-a împlinit timpul de existenţă în acel 21-22 Decembrie.

Vă invităm Joi, în data de 22 Decembrie, la orele 19:00, să aprindem flacăra amintirii şi a onoarei în Piaţa Universităţii.

Punctul de întâlnire este acelaşi ca şi anul trecut, respectiv Biserica Colţea. Nu se anunţă nici un alt eveniment după, însă pregătim o întâlnire pentru discuţii şi băuturi fine, în 2017.

Cu recunoştinţă,

Meditația pe zone afectate

Această meditație are la baza alte două componente, întrucâtva premergătoare ei. Prima este meditaţia pe suflet, care presupune o călătorie în propriul suflet care se deschide mai mereu precum o lume, cu tot ce are ea (animale, păduri, deșerturi, vreme bună sau rea, etc).

Cea de-a doua este reprezentată de exerciţiile de decorporare, prin care ochii sau urechile erau mutate în corp, în diferite poziţii şi se monitorizau senzaţiile întâmpinate (cum se aude, cum se vede de acolo).

Meditaţia pe zone afectate propune o alternativă la vindecare printr-o călătorie interioară la zona afectată. Spre deosebire de zicala “Călătoria este mult mai importantă decât destinația“, în această meditaţie destinația contează la fel de mult, dacă nu chiar mai mult.

Ca fiecare meditaţie care se respectă, este necesar să vă încredeţi. În ghizii voştri interiori, în corpul vostru, în mintea şi în sufletul vostru, şi mai presus de tot, în Providenţă.

Meditaţia pe zone afectate

Să presupunem că există o problemă cu ficatul. Intrăm în stare de meditaţie şi lansăm comanda să mergem în ficat. Ar trebui să vă vedeţi în ficat în sensul său spiritual, pe care ar fi bine să-l identificaţi ca pe o lume SF. Credem că de la caz la caz se vor vedea alte înfăţişări ale sale, în spectrul sensibil. Poate veţi vedea o clădire, sau cabluri, sau orice aţi vedea, atâta vreme cât sunteţi siguri că este o reprezentare a ficatului, deja aţi parcurs jumătate din drum: CONŞTIENTIZAREA.

Ulterior, se recomandă OBSERVAREA atentă a tot ceea ce se întâmplă acolo. Dacă ar arăta ca o uzină, ar trebui să verificăm ce este în regulă şi ce nu este. Dacă vedeţi roţi înţepenite sau ţevi ruginite, ţineţi-le minte pentru o curăţare imediată. Este bine să verificaţi şi dacă problema se trage din altă parte decât din ficat.

Ultimul pas constă în CURĂȚAREA şi repararea tuturor neregulilor pe care le întâlniţi. Ca într-un joc de calculator, vă este permis orice. Lipiți, coaseți, imaginați lucrători, voi sunteți managerul propriului vostru organ. Atât doar să fiţi conştienţi că faceţi acest lucru în ficatul vostru (sau al unei persoane pe care încercaţi să o trataţi) și să nu tratați acest lucru ca pe o poveste amuzantă care să vă trimită în somn. Sunteți acolo cu o misiune!

Pentru orice nelămurire asupra a ceva, întrebaţi-vă Sinele. Întrebaţi-l pe Dumnezeu, întrebaţi doar. E bine sau nu e bine? Pot sau nu pot? Iar răspunsurile vor veni degrabă.

Mult succes! Rezidurile vor fi scoase afară de către organism. Repetaţi cât credeţi de cuviinţă şi nu uitaţi că repetiţia duce către performanță!

Păzește-mă de ceea ce sunt! Judecata – ultima parte

Am lăsat adevăratul subiect la urmă, tocmai pentru că necesită un tur introductiv prin cotloanele conştiente şi inconştiente ale visului versus realitate.

Ne-am dorit să aducem în faţa voastră cazul smintirii în urma stragulării pragului confuziei “vis sau realitate?”.

După cum vorbesc cei care au studiat visul mai departe decât stadiul psihiatric, au realizat că această confuzie este influenţată foarte mult de mediul extern în care se desfăşoară somnul. Condiţiile dificile de somn într-un cadru întunecat până la beznă completă, reprezintă mediul perfect pentru confuzia la trezire.

S-a întâmplat în secolele trecute ca, din cauza fricii de vis (având cauze în superstiţii, strâmtorări de natură religioasă, teamă de vrăjitorie, etcetera) oamenii au pierdut controlul pe acest palier al confuziei şi au comis crime imediate. Au fost cazuri când fii şi-au ucis taţii cu care împărţeau hambarul în care dormeau, soldaţi care şi-au omorât camarazii cu care împărţeau bordeie sub pământ în timpul războaielor şi multe alte exemple.

Confuziile, în general, apăreau drept urmare a visului de conştiinţă, influenţat de activităţile zilnice proprii sau cărora le-au fost martori. Toţi cei care au comis aceste omoruri au declarat că au făcut-o în urma confuziei cu ceea ce se întâmplă în vis. Visau că erau pe câmpul de bătălie şi erau prinşi de inamici demonici, visau că erau parte la execuţia vreunui tâlhar care s-a repezit asupra lor cu capul tăiat, în fine, vise cu aspect grotesc care şi-au pus amprenta asupra psihicului.

Ne-am interesat cum s-ar trata astăzi un acest fel de caz, într-un proces intentat unui astfel de om, şi cum ar fi privit el: criminal sau victimă care comite un omor asupra unei victime colaterale?

Iată un răspuns oficial: “Privesc speţa asta sub aspect tehnic, ca jurist … În opinia mea e omor calificat (asupra membrilor familiei), prevedere ce exista chiar şi în sec 19 în legislaţie. Numai că atunci pedeapsa era condamnarea la moarte. În cadrul procesului se efectuau obligatoriu expertize psihiatrice şi dacă medicii considerau că “nu avea discernământ” la momentul comiterii faptei, erau internaţi într-un ospiciu. Acum … împrejurarea în care s-a produs … pe fondul unui vis, depăşeşte sfera mea de cunoştinţe.”

Întrebăm cititorul pe care dorim să-l responsabilizăm, căci judecata ne este dată de către Providență:

Păzește-mă de ceea ce sunt! – partea a doua

Sărind pentru puţin din categoria incertitudinilor în faţa visului faţă cu realitatea, considerăm util să ne aplecăm de data această asupra certitudinii, socotită prin prisma Sindromului lui Lazăr.

Sindromul lui Lazăr se referă la moartea aparentă a corpului, produsă de boala numită catalepsie. Aceasta se manifestă prin paralizia completă a corpului şi instalarea în acesta a tuturor condiţiilor unui organism decedat, mai puţin stadiul de putrefacţie. În rest, pulsul dispare, corpul se răceşte, iar spiritul rămâne încarcerat în corp fiind privat de reacţiile motorii şi blestemat cu cele senzitive. Pe scurt, vezi şi simţi totul din propriul corp dar nu te poţi mişca, iar cei din jur te percep ca fiind mort. Devine lesne de înţeles care este motivul pentru care a căpătat numele pe care îl poartă.

Acest sindrom a terorizat secolele XVIII şi XIX până la introducerea îmbălsămării unui cadavru, care presupune în primul rând eliminarea sângelui din corp. Nu vom aminti aici nici experienţele relatate de cei care au trăit moartea aparentă fiind îngropaţi de vii, şi nici dorinţele testamentare ale celor îngroziţi că s-ar putea trezi în mormânt de vii.

Subiectul nu a abordat însă punctul de vedere ştiinţific în ceea ce priveşte spiritul şi sufletul. Ce se întâmplă cu ele în stadiul de catalepsie? De ce porţile către funcţiile motorii se închid?

Subiectul nu este străin nici unei perioade istorice. Începând de la presupunerile asupra cazului învierii lui Lazăr de către Iisus, continuând cu povestea lui Romeo și a Julietei inspirată evident de actualitatea vremii și până în secolele XVIII-XIX, catalepsia indusă prin plante sau nativă reprezintă exact situaţia visului însă privită în oglindă.

În următorul articol vom discuta despre groaza de vis şi cauzele fatale pe care le-a adus secolelor trecute, și mai presus de toate care este perspectiva legii asupra victimelor viselor.

Păzește-mă de ceea ce sunt!

Între vis şi trezie există un prag, este vorba de acel punct de îmbinare a culorilor curcubeului. Nu e nici vis, nici realitate. Este oare confuzie?

Şi dacă este confuzie, ne este primejdioasă ea? Şi dacă ne-ar fi, cât de primejdioasă ar putea fi?

Cu câţiva ani în urmă, am experimentat somnul într-o cutie metalică timp de 2 luni de zile, strâmtă cât să nu te poţi întoarce pe o parte sau pe alta, înălţimea deasupra frunţii fiind de doar un pumn şi care nu permitea o lăţime de umeri. În poziţie de culcat pe spate, rămânea foarte puţin spaţiu în lateral stânga – dreapta. Această cutie se deschidea la jumătatea corpului doar în partea stânga, practic în zona picioarelor.

Primele două săptămâni au fost presărate cu treziri în miezul nopţii, într-un întuneric beznă. Senzaţia de confuzie, de a nu şti unde mă aflu, senzaţia de sufocare din lipsa de spaţiu pe care memoria întârzia să o aducă în conştient, toate aceste lucruri provocau preţ de câteva fracţiuni de secunde o panică cumplită, însoţită aproape mereu cu convulsii necontrolabile de a încerca să scap. În momentul în care memoria revenea (depăşeam scurta perioada de confuzie), totul se liniştea de la sine şi puteam să adorm din nou.

După toate aparenţele, aceste crize s-au manifestat pe parcursul a două săptămâni. După acest period, conştiinţa acumulase toată informaţia şi reuşise să extragă din memoria latentă ceea ce îi era necesar pentru a adapta organismul la supravieţuire.

Am ținut să deschid acest articol înaintemergător cu o experienţă personală care să pregătească a doua parte a sa, de altfel ideea în jurul căreia pendulăm (și pe care o vom publica în weekend).

Ar fi chiar util să observăm câţi dintre cititori au fost puşi într-o asemenea situaţie de criză şi dacă sunt de acord că această stare este produsă de disconfortul nocturn sau nu.

Despre CasaEVV

Feluritele module de gânduri pe care am încercat să le aplicăm nestingherit în facilitarea întâlnirii dintre spirit și suflet (pentru că aici converg mântuirea și evoluția, dacă nu cumva se și identifică pe un anumit plan), ne-au purtat către lumi simple însă sofisticate.

Sperăm în încrederea voastră în voi înșivă, aici este bucuria noastră!

Anul acesta, 25 Decembrie vine cu o surpriză frumoasă! Țineți minte data!

Rugăciunea ca efect micro

Este ştiut că în terapie, rugăciunea poate fi folosită cu succes în condiţiile în care ştii cum şi pentru ce să o foloseşti.

Aplicabilitatea rugăciunii are ca efect imediat creşterea vibraţiei. Pe acelaşi principiu funcţionează descântecul. Atât doar că acesta foloseşte doar principiul, însă se subordonează rugăciunii.

Prin definiţie. descântecul este o incantaţie care dezleagă. Prin antiteză, blestemul (cuvânt care se trage din latinescul blasphemia) este o incantaţie care leagă. Este interesantă etimologia cuvântului blasphemia. Phem este întâlnit şi astăzi ca pronunţie în limba franceză, însemnând femeie. Iar blas, atât în limba irlandeză cât şi în cea germană, are legătură cu rostitul (accent, a sufla etc). Poate de aici s-a născut şi monotona expresie americană bla-bla-bla, despre care ştim cu toţii ce înseamnă. Pe scurt, în trecut ca şi acum, cea mai mare temere în ceea ce priveşte legatul cuiva (din punct de vedere energetic) au dat-o femeile.

Revenind la subiectul rugăciunii, este important de cunoscut că aceasta poate fi folosită ca efect direct pentru orice acţiune, atâta timp cât conştientizezi acţiunea în sine.

Spre exemplu, poţi rosti o rugăciune pentru a lua o durere de cap, pentru a coase câmpuri sparte, pentru a pune o protecţie, pentru a forma o coardă de comunicaţie, ș.a.