SANTINELA MINȚII

Despre transferul de energie permutată s-a mai vorbit pe ‘ici, pe ‘colo. Este bine cunoscut procedeul prin care un subiect 1 poate ţine post pentru un subiect 2, influenţând vibraţia celui din urmă. Nu ştiu dacă acest lucru este dovedit ştiinţific, dar să fim serioşi, nici formarea sistemului Solar nu este o dovadă clară ce ţine de principii solide ale unor cercetări cu abordare holistică, ci doar o supoziţie de calcule şi observaţii în care cred mai toţi oamenii planetei pentru că așa este pulsul.

Un alt exemplu de energie permutată este cazul energiei sexuale în cazul masturbării. În momentul actului sexual nesincer (să-l numim), dacă focusul se pune pe un subiect anume, se preia din energia sa. Astfel, se satisface dorința de a avea contact sexual (cu respectivul) prin simpla manifestare a energiilor la nivel superior-astral.

Revenind la tema noastră, din acceași gamă a transferului de energie, poate fi socotit ca o ramură separată dar cumva aparţinând aceluiaşi trunchi formator, prelungirea karmei.

Prelungirea karmei este un mic secret care permite prelungirea vieţii. Desigur se pune problema dacă reuşeşti să duci la bun sfârşit tot ceea ce ai avut de făcut până în momentul final în care invoci planul. Şi ce greutate mai mare decât să pricepi ceva nevăzut în a cărui existenţă nu eşti sigur dacă să crezi sau nu, deşi mai toate dovezile înclină să o susţină? Mă refer aici la karmă și nu la Dumnezeu! Zâmbesc.

Prelungirea karmei are sinonim în Reiki termenul de prelungire a misiunii personale. Nu este o chestiune simplă, cu atât mai mult cu cât forţezi Universul să recalculeze întregi cicluri.

Pentru final vă propun un exerciţiu de imaginaţie uşor incomod: preluarea karmei. Este o metodă prin care, asemeni postului, creezi un traseu artificial pentru manifestarea şi transferul energiei. Personal, nu cred să fie posibil un transfer integral şi pe termen îndelungat, dar niciodată nu se ştie.

Aşadar, te-ai lăsa suit pe o cruce pentru altcineva? Se numeşte sacrificiu şi este socotit la mare preţ în forumurile înalte.

Cu drag,

Visul și Dumnezeu

În cazul în care n-aţi ştiut, visul a fost considerat până în Evul Mediu (în cercurile celor care au crezut în oniric) ca având o legătură strictă cu trecutul subiectului care visează.

După Evul Mediu și până la sfârşitul secolului XIX, visul a căpătat aura unor previziuni ce ţin de viitor. Desigur vorbim aici despre legimitatea interpretărilor sale.

Odată cu începutul secolului XX, s-a constatat că visul are de fapt de a face cu emoţiile nemanifestate, dar mai ales cu frustrările (vezi Freud).

Astăzi însă, putem spune că visul este cu mult mai complet decât în oricare perioadă pe care a străbătut-o, cu putinţă. El poate fi în acelaşi timp trecutul, prezentul, viitorul, probabilul. Importanța sa a fost atât de evidentă şi de vehementă, încât relatări despre vis apar chiar în cartea cărţilor. În Vechiul Testament nu mai puțin de patruzecisitrei de vise, iar în Noul Testament doar nouă vise (după Yannick Ripa). Aşadar, vechimea valorii visului este impresionantă în vechime și denaturată odată cu trecerea prin timp a omului.

Întrebarea de final rămâne fiecăruia dintre noi: de ce nimeni nu-l visează pe Dumnezeu?

TURNUL

Turnul se spune că ar reprezenta un țel măreţ pe care ţi l-ai propus să-l parcurgi. Desigur, elementele care se nasc în jurul său dau adevăratul sens al visului.

În primul rând culoarea. Dacă turnul are culoarea neagră, înseamnă că ai fundamente puternice în viaţă. Interesant este că prin antiteză de culoare, respectiv un turn alb nu înseamnă opusul unor fundamente puternice, ci fundamente vechi.

Dacă sunteţi suficient de norocoşi cât să aflaţi dimensiunile în înălţime ale turnului, atunci puteţi înţelege periodul al ţelului. Aici sunt incluse etajele, metrii, etc.

Felul de a fi al turnului indică drumul pe care îl vei parcurge mergând pe ţelul tău. Dacă turnul este drept, atunci este ca şi cum ai avea linia destinului perfect dreaptă, în palmă. Dacă este anormal, şi drumul va avea căi anormale.

Poziţia turnului poate oferi de asemeni detalii importante. Locul unde este construit (pe pământ, pe apă, în aer, în lavă sau foc, în spaţiul cosmic) va spune exact de unde se naşte ţelul, din apele inferioare (materie) sau din apele superioare (divin).

În cazul în care bucăţi din turn sunt lovite de diferite interperii, este necesar să luaţi în calcul care este natura acestora, pentru că vă va ajuta să prevedeţi de unde va veni provocarea, momentul când veţi fi puşi la încercare. Locul lovirii este localizarea pe axa timpului a momentului încercării.

Spre exemplu, turnul poate fi lovit de o avalanşă de pământ, de un val de apă, de un nor sau de lavă ori bile de foc.

Iată care sunt loviturile (în funcţie de element) care sunt menite să vă scoată de pe calea ţelului vostru:

FOC – gelozie, ură, răzbunare, enervare, irascibilitate, furie, patimă, autoritate dură, invidie, aroganţă, tendinţe de autodistrugere.

AER – superficialitate, laudă, exagerare, bârfă, neglijenţă, interese împrăştiate, pripeală, naivitate.

APĂ – indiferenţă, atitudine flegmatică, răceală, conformism, nestatornicie, influențabilitate, îngăduință mare, pasivitate, fără iniţiativă, emotivitate, ruşine.

PĂMÂNT – lene, inconştienţă, lipsă de metodă, inconstanţă, greutate, lent, rigiditate, încăpăţânare, fanatism, lipsă de imaginatie, tristeţe, pesimism, anomalii (sexuale, lăcomie etc).

Exorcizarea emoțiilor. Metodă

Rareori ne gândim în timpurile noastre că desprinderea de cotidian duce la liniştea sufletească şi, deci, la disiparea emoţiilor consumatoare de energie.

Strict, câteva recomandări:

1. Cititul numelor de bărci într-un port
2. Cititul numelor şi a epitafurilor de pe cruci în cimitire.
3. Cititul titlurilor într-o bibliotecă sau anticariat (cu cât mai veche cu atât mai norocoşi vă aflaţi)
4. Repaus într-o zonă circulată pietonal și observarea oamenilor și a emoțiilor lor.

În general, sunt exerciții menite să ducă mintea în altă sferă. Însă, spre deosebire de număratul apartamentelor (unul căte unul) la un bloc de unde nu poți trage energie personală, la cititul numerelor de mașină poți simți sau intui ce a gândit proprietarul într-un moment cheie sau ce personalitate are.

 

Fortul eternității

Eternitatea este o mânie a nemuririi. Deşi în mod clar s-a arătat oamenilor că există nemurire, eternitatea este ţelul cel mai înalt.

Se spune că oamenii au primit cel mai mare dar, moartea, însă nimeni nu ştie ce face acest dar. Nici chiar Îngerii cei Mari ai Pământului, cei eterni.

În puterea lor, însă, stă ascunsă taina fericirii absolute a omului: SCHIMBAREA.

Secretul omului este schimbarea. Se naşte pentru a se schimba şi pentru a schimba. Ce să schimbe?, poate se întreabă cititorul. Să schimbe ceea ce înţelepţii numesc libera trecere către Rai, adică nimicul.

De ce să schimbe totul pentru a deveni Nimic? Pentru că Nimicul se află la gradul 360, frate geamăn cu Totul. Ei se identifică până într-acolo încât moartea devine viaţă. Totul este etern, Nimicul este nemuritor.

De ce credeţi că Soarele se naşte din nou în ziua 360 a anului? Adică Crăciunul. De ce are anul 365 zile şi cine sunt cele 5 zile în plus? Sunt cea de 25 oră, iar cine a atins această oră este stăpân peste pragul viaţă-moarte.

În numele celulei

Formarea bolilor, în general, apare de la celule. Când celulele devin grele, şi veţi vedea pe parcurs ce vreau să spun prin asta, atunci se întâmplă acumulări reziduale nearse, ulterior apărând infecţia sângelui, în diferite părţi ale organismului.

Doctorii şi nutriţioniştii recomandă să bem apă, 2-3 litri pe zi, în speță pentru a spăla și hidrata organismul. Însă nimeni nu se întreabă de ce rata bolnavilor era mult scăzută în vremurile comunismului când nu exista toată această propagandă a băutului apei. Să fi fost de la mâncarea curată? Cu siguranță și de asta, dar atunci de ce se îmbolnăveau mortal și atunci oamenii?

Secretul este banal, dar extrem de dificil. Banal pentru că oricine poate citi o hartă, dificil pentru că nu toți putem ajunge în vârful muntelui cu harta-n mână. El se cheamă FERICIRE.

Să puteți înțelege cum se cuvine ideea de fericire, tehnic vorbind, luați în calcul cuvântul FEERIC. Feeric înseamnă când nu mai există memorie, iar aceasta este o sumă de alte intervenții reale sau artificiale. Oamenii nu pot stăpâni memoria. Un moment feeric este acela când ajungi într-o poiană de munte și un pârâu curge lin pe lângă tine lucind razele Soarelui în el, aerul este tare, păsările nu cântă, ci comunică duios.

Trebuie să recunosc că nu am văzut atâta lume fericită cât am văzut în comunism, în toţi aceşti ani de după revoluţia din ’89. Nu ştiu cum s-a întâmplat asta, însă cred că sistemul dând greş, făcea din oameni nişte inventatori ai fericirii. E mai mare chinul să nu ai căldură în casă, iarna, dar mai mare fericirea să îţi faci singur un reşou din cărămidă sau BCA cu liţă şi stecher. E mai mare chinul să nu ai lumină în casă după 20:00 seară, dar e mai mare bucuria să aprinzi lumânări prin casă, colorate. Apoi înveţi că poţi picură ceară pe pagini de oracole şi tot aşa. În modul acesta s-a născut fericirea în zilele acelea. După şcoală, copiii ştiau un singur lucru: afară şi joacă până la 22:00. Când stăteai până la 23:00 era o fantezie.

Prin comparaţie, astăzi oamenii sunt extrem de bucuroşi, însă nefericiţi. Am învățat prea bine, cu toţii, politica zâmbetului. Dar odată cu el am luat şi ipocrizia sau teama de a spune adevărul. Astăzi toată lumea zâmbeşte şi este negociatoare. Prin definiţie.

Am citit de curând că celulele nu se hidratează oricâtă apă ai bea. Pentru că ele nu se deschid pentru oricine, oricând. Ele au un substrat protector, cu un comportament de virgină sau de animal sălbatic. Oricât ai vrea să te apropii de el, cu atât fuge de tine. Trebuie să găseşti metoda prin care să îl îmblânzeşti. Adică, în termeni reali, să îl faci să aibă încredere în tine. Iar de asta s-a ocupat cu succes meditația.

Aşadar, dacă beţi 3 litri de apă pe zi nu veţi deveni mai sănătoşi. Este ca şi cu postul. Dacă ţii post fără să ştii de ce (sau pentru că e nu ştiu ce Sfânt), ghici ce?! Nimic. Organismul cere cât are nevoie, nu suntem mai inteligenți ca el.

Pe scurt, celula se comportă ca o micro fotografie a sufletului. Arde tare bine când este fericită. Altfel, pune capăt jocului şi o iei de la celălalt capăt: învățarea fericirii.

Aşadar, nu ne rămâne decât condamnarea la fericire, orice am trăi. Abia aici începe aventura nobiliară.

Vis noaptea dintre 11 și 12 Octombrie

Se făcea că eram pe scările grădiniţei unde am crescut. Erau doi băieţi care se tatuaseră şi spuneau despre tatuator că nu este chiar atât de bun, că acum trebuie să îşi dea cu diferite soluţii să fie în regulă tatuajul. Apoi unul din ei spunea că nici măcar nu a introdus cum trebuie site-ul lui sub liniile tatuajului. Era un punct din care puteai accesa site-ul.

Apoi am intrat în grădiniţă (in clădire) şi totul era că într-o peşteră, într-o sală. De acolo dădeau mai multe grote întunecate. În mijloc era o gaură care ducea într-un etaj inferior unde era o fântână perfect rotundă, ca un bazin, cu apă neagră.

M-am uitat în ea şi apa s-a limpezit instantaneu. Erau aruncaţi bani în ea, ca pentru dorinţe. Şi monede şi bancnote. Adâncimea era de până într-un metru. Apoi apa s-a întunecat iar şi în apă a apărut un spirit auriu de femeie care ţinea ochii închişi. Avea părul scurt și părea un pic masiva pentru un corp uman. Apoi a dispărut şi apa s-a limpezit iar, însă avea adâncimea de peste doi metri iar banii dispăruseră.

Sus, mă aşezasem la o masă şi am zis să-mi fac un tatuaj. Am ales un cerc cât o moneda de 10 bani iar în mijloc o sabie cu vârful în jos.

Exerciţiu:

1. Găsiţi cuvintele cheie din vis.
2. Găsiţi mesajul din vis.

Puteţi pune întrebări ajutătoare.

Aur și Argint

Poveştile vechi spun că la începutul lumii, au existat doi pomi: Pomul Cunoaşterii şi Pomul Vieţii Veşnice. Aceşti doi pomi (pentru că aveau fructe), erau unul de aur şi unul de argint. Cel de aur avea energie feminină iar cel de argint avea energie masculină.

Din cei doi, Biblia a preluat doar unul singur şi a folosit poveşti conturate în jurul sau, iar el este Pomul Cunoaşterii. Ori, poate, referiri despre cel de-al doilea pom au fost făcute pierdute iar informaţia a rămas incompletă.

Se spune de asemeni că, înainte de distrugerea lor, din frunză de argint şi din fruct de aur s-au făcut Luna şi Soarele.

Concluziile care se trag din aceste poveşti sunt următoarele:

1. Pomul Cunoaşterii din Biblie are energie masculină, prin urmare este Pomul care iradia lumina rece de argint. Una din interpretările biblice este că șarpele care ademenește mușcatul din măr este Ida, curentul femin care este atras de masculin.
2. Frunzele sunt cele care absorb viaţa, adică informaţia.
3. Fructele sunt cele care dau viaţa însăşi, adică creiază viaţă (am folosit termenul fonetic creiază al secolului XIX întocmai pentru a scoate în evidenţă că verbul are rădăcini în cuvântul creier)
4. Luna dă învăţăminte iar Soarele dă viaţă.
5. Astăzi avem informaţia fix pe dos: Luna este de natură feminină iar Soarele de natură masculină. Acest lucru este greşit. Energia masculină furnizează informaţia iar energia feminină furnizează viaţa.
6. Întotdeauna s-a dorit lumina pomilor, astfel încât şi astăzi oamenii sunt orbiţi de Aur şi Argint. Cine are fierul nu are puterea veşnică. Deşi cei mai mulţi nu cunosc proprietăţile chimice ale metalelor, valoarea pe care Aurul şi Argintul o au va dăinui la nesfârşit: atât în astre cât şi în suflete.

Unicornul s-a sinucis

Cuvântul SENTIMENT face referire la simţirea mentalului. În sens invers, EMOŢIA este mişcarea simţirii interioare, care este efemeră de altfel.

Vă recomandăm Nicolae Davidescu cu titlul Sfinxul. Ca reprezentant al simbolismului, este unul din autorii prezenţi în locul unde s-au îmbinat secolele XIX cu XX. Iar cei care stau în aceste bucle temporale, au şansa să surprindă seva eternităţii.

Cartea este alcătuită din mici povestiri din istoria cunoscută și necunoscută, cărora li s-a aplicat un tuş de fantezie. Dar nu pentru publicitate, ci pentru a acoperi fisurile realităţii imediate pe care nu toată lumea le poate observa. Aşa cum a făcut şi Paler în Scrisorile sale. Uneori, o altă vopsea peste un adevăr deja vopsit.

Dintre toate povestirile, vă invităm să parcurgeţi Duhovnicul lui Don Chichottes. Veţi înţelege mai bine de ce va muri de sabie cel ce scoate sabia. Mai mult nu mai spunem.

O Duminică grozavă să aveţi!