Cei 100 de oameni

Adevărul este că Dumnezeu nu ne-a creat perfecţi. Ne-a creat însă apţi de a atinge perfecţiunea. Dacă vreţi, a construit în noi un subprogram care să ne conducă către perfecţiune.

Adevărul este partea din noi care ne permite să evoluăm sănătos. Tot ceea ce încalcă acest simplu principiu, aduce schimbări majore sau minore. Umbra a reuşit cumva să aducă diplomaţia, care înseamnă a spune adevărul dar fără a fi sincer. Aceasta înseamnă marketing.

Mi-ar plăcea să ştiu ce gândesc cei 100 de oameni care au dat follow acestui blog despre responsabilitatea fiecăruia dintre noi în faţa vieţii.

1. Care este menirea mea?
2. Care este responsabilitatea mea?
3. Cum construiesc pentru ceilalţi?
4. Contează cine vine după mine dincolo de rudele mele de sânge?
5. Până unde pot merge pentru a găsi echilibrul?
6. Pot strânge mâine într-un sac tot trecutul meu şi să-i dau foc?
7. Cum aş conduce o comunitate dacă aş fi ales liderul lor?
8. Ce aş învăţa o clasă de copii dacă mi s-ar cere?
9. Când l-am văzut ultima dată pe Dumnezeu lucrând?
10. Îmi este frică de mine?

Scrie-ţi la propriu răspunsurile şi vedeţi ce vă răspunde interiorul vostru. Apoi puneţi DA/NU la fiecare răspuns, notând cu DA răspunsurile care vă satisfac cu adevărat. Ce rămâne în dezechilibru este timpul care v-a mai rămas din viaţă. Doar că este exprimat în altă unitate de măsură.

Tatuajele

Medicina criminalistică în Europa a fost întemeiată de către frații Minovici: Nicolae, Mina și Ștefan. Nu mai departe, astăzi, Institutul de Medicină Legală poartă numele unuia dintre ei.

Nicolae Minovici s-a dovedit a fi un om destoinic care a realizat multe pionierate în România, cum ar fi: WC-uri subterane, ambulanța permanentă, medicina criminalistică și două cărți de căpătâi – Tatuajele în Romania și Studiu asupra spânzurării (pentru care avea să plătească mai târziu cu propria viață).

Niciodată până atunci și niciodată după nu s-a mai întreprins în România un studiu despre tatuajele din România și nici despre spânzurare. Nicolae Minovici avea să scrie și Pericolul social al practicării ocultismului și luptase cu îndârjire împotriva vracilor și vindecătorilor care nu aveau diplomă în medicină, dar și împotriva celor care practicau ședințe de magnetism sau telepatie (cunoaștem că secolul XIX a fost o explozie a europenilor în aceste domenii).

Cu toate acestea, începutul cărții despre tatuaje (Minovici lucrase și ca desenator în medicină) are o abordare firească mergând la nucleul tatuajului, anume că, tatuajul a luat ființă ca o necesitate medicală la vechile orânduiri tribale. Acest lucru face ca Minovici să-și infirme lupta împotriva mediumilor, căci tatuajul este o traducere a acupuncturii (cel mult presopuncturii) care reprezintă acces în puncte energetice cheie care eliberează energii, desfac blocaje energetice, și prin urmare, ceva nerecunoscut de medicină.

Apoi, tatuajul devine un simbol al războinicilor și, în cele din urmă, un design al frumuseții.

Continuând studiul lui Minovici asupra tatuajului, trebuie întregit faptul că imaginea tatuajului poartă cu sine amprenta desenului, a semnificației sale dincolo de design-ul fizic. El obține un acces al entității respective prin dimensiuni.

Ovidiu Dragoș Argeșanu, reputat maestru și vindecător prin metoda personală înfrățită cu metoda Reiki, afirma chiar că acestea, tatuajele, rămân înscrise în câmpurile subtile ale corpului fizic, purtându-se din viață în viață la nivel energetic și putând fi vizibile de către inițiați. Această supoziție vine a susține o altă teorie pe care am dezvoltat-o in articolele precedente, precum că chakrele sunt emițătoare de energie care formează câmpuri de protecție pentru corpul fizic, și care aparțin de spirit. Ele se dezactivează la moarte, dar rămân prinse de spirit. La o nouă încorporare, ele devin active din nou și odată cu activarea câmpurilor, revin impresiile vieților trecute, cunoscute sub numele generic de karmă.

Așadar, este recomandat ca cei care intenționează să-și aplice tatuaje, să studieze bine atât locul cât și imaginea pe care vor să o aplice pe piele.

Pacea

Începutul a fost visul când șerpi veneau spre călugăr și îi lua cu mâna aruncându-i care pe unde apuca. Unul singur se ambiționa să vină. Iar și iar. Iar călugărul îl arunca. Apoi se întoarse zâmbind și spuse: “M-a mușcat de aici!”. Și arătă spre partea dreaptă a gâtului.

Sfârșitul a fost prin meditație. A mers înapoi în suflet și a găsit o noapte pe care nu o văzuse până atunci. Animale ca de aur străluceau în întuneric, curioase, privind ochii liniștiți ai bătrânului. Apoi Steaua care s-a ridicat deasupra pădurii, luminând puternic. Era Șarpele Alb. A făcut lumină și a coborât la vorbă sau la ascultare. Bătrânul și Șarpele Alb s-au privit îndelung încercând să găsească ceva. Fisuri? Înțelepciuni? Temeri? Apoi bătrânul a grăit: “Să mă ierți! Nu am vrut să te chinui!” Dar șarpele tăcea și nici cea mai mică grimasă nu se observa pe chipul lui umanizat. “Dar îmi amintesc! Solzii să îți cadă, penele să-ți crească! Împărat te faci. Recunoaște-mă!” Se mări statura sa până când șarpele deveni o mică șopârlă în palma alburie. Apoi se transformă în pasăre și se puse pe mâna lui. Și iar șarpe încolăcindu-se pe brațul drept. Și atunci, pentru prima oară, Șarpele Alb șopti: “Ofrandăăă. Oglindă să mă văd, mătase să-mi croiesc pelerină, carte să-nțeleg, lumânare să-mi fie lumină în lumile fără Sori. Și farfuria să le țină.”

 

Boala autoimună sau semnul lui Pingala

Uneori, fiecare om simte că ajunge la un moment dat pe o direcție care este greșită prin forțare. Aici intervin mai multe variante: fie nu vrea să iasă pentru că dă o bătălie pe care știe că o va câștiga cu pierderile de rigoare (însă drumul este necesar), fie nu poate să iasă pentru că nu are puterea specifică, fie iese luptând contra sa însuși.

Este foarte grea fiecare din situații în parte, însă gândiți-vă cum trebuie să fie să petreci toate cele trei situații. Știi că este drumul greșit dar trebuie să-l parcurgi cu orice riscuri, lupți cu tine însuți și apoi simți că nu mai poți să ieși.

Sistemul limfatic prin care se scaldă Pingala este una din încercările de mai sus, presupunând că mergi și iei taurul de coarne. El devine nervos și vine la trânt dreaptă. Întreg sistemul este dat peste cap. Ganglionii limfatici acționează ca niște forturi de apărare, care sunt alarmate când este vreme de amenințare iar cazărmile sunt umplute. Pingala își arată forța materială din planul energetic. Aici intervine definiția bolii autoimune: organismul ia măsuri împotriva ta.

Vei învinge când își vei răspunde:

1. Pentru ce procedez la abstinența sexuală cu adevărat?
2. O fac din regrete apuse sau pentru că într-adevăr cred în calea forței?
3. Este bine să fii bipolar în timpul unei acțiuni?
4. A fi bipolar înseamnă a te adapta noilor situații?
5. Vine asta în contradicție cu calea forței?
6. Sunt eu Ida și Pingala cu adevărat sau ei sunt gardienii spiritului?
7. Ce forță are Ida al femeilor în biserica ortodoxă în momentul în care este materie?
8. De ce trimite Providența ajutor de specialitate și îi privește cu gol pe medievalii teoreticieni?

Restul este pură meditație care va conduce către lumină.

P.S. Știați că biserica ortodoxă a interzis căsătoria între un ortodox și un neortodox, între un ortodox și un necreștin?