Icoana mongolă. Poezia

Am facut un mix al versurilor, așa cum poate vă așteptați. Astfel, am mixat în trei strofe utilizând versul de început, de mijloc și de sfârșit.

Am calculat silabele și primele două strofe au ieșit cu aproximație în oglindă, ultima strofă fiind cea care dă cheia poeziei.

Totalul silabelor calculate în funcție de locul versurilor (I, II, III), arată că, per total, lipsa vocalei A a dat cele mai lungi versuri, urmată de O și apoi de M.

Dacă ar fi să rostim grupul AOM, se reflectă imaginea unui sunet care pleacă puternic și se închide treptat. Exact 71-48-44 (total silabe pe litere lipsă). Asta ca o verificare a subconștientului.

Poezia:ICOANĂ MONGOLĂ

Perfect rotund nu e Pământul, în spire se rotește spre-mplinire, 20 A

Uscatul își primi amprenta și fu numit dintâi phamaenta (femeie) 18 O

În Inimă-i sădită Sfințenia ! 11 M

 

Sorii găsiră Pământul, și astfel se născu … Gândul despre ce-o să fie, ce-o să vină împreună cu … Cuvântul ! 33 A

Țiteiul e acum al Mamei sânge, ce se plânge, 15 O

Priveghind porți sacre cu credință, desăvârșind suflet-conștiință. 20 M

 

Ogorul sinonim cu ocol, era netocmit și gol 16 A 71

Și-n Păcat este Lumina, de cauți în Inima ! 15 O 48

Și-n oasele pietrelor ascunsă-i scăparea. 13 M 44

Rezultanta (esența): PHAMAENTA NUMIT IMPLINIRE DESAVARSIND E VINA INIMA IN DE

 

 

 

 

Advertisements

About George Grigorescu

Despre cum să nu fugim de întâlnirea cu Sufletul

Posted on June 4, 2016, in Poesia. Bookmark the permalink. 2 Comments.

  1. Interesant “experimentul”. Sunt si concluzii.
    Ramane intrebarea privitoare la titlu: “Icoana Mongola”?

    Like

  2. Intresantă analiză G,mulțumim mult ! Cu recunoștință aduc vers 🙂

    Mihai Eminescu – Invierea

    Prin ziduri innegrite, prin izul umezelii,
    Al mortii rece spirit se strecura-n tacere;
    Un singur glas ingana cuvintele de miere,
    Inchise in tratajul stravechii evanghelii.

    C-un muc in mani mosneagul cu barba ca zapada,
    Din carti cu file unse norodul il invata,
    Ca moartea e in lupta cu vecinica viata,
    Ca de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-si prada.

    O muzica adanca si plina de blandete
    Patrunde tanguioasa puternicile bolti:
    “Pieirea, Doamne sfinte, cazu in orice colt,
    Inveninand pre insusi izvorul de viete,

    Nimica inainte-ti e omul ca un fulg,
    S-acest nimic iti cere o raza mangaioasa,
    In palcuri sunatoare de plansete duioase
    A noastre rugi, Parinte, organelor se smulg”.

    Apoi din nou tacere, cutremur si sfiala
    Si negrul intuneric se sperie de soapte…
    Douasprezece pasuri rasuna… miez de noapte…
    Deodata-n negre ziduri lumina da navala.

    Un clocot lung de glasuri vui de bucurie…
    Colo-n altar se uita si preoti si popor,
    Cum din mormant rasare Christos invingator,
    Iar inimile toate s-unesc in armonie:

    “Cantari si laude-naltam
    Noi, Tie unuia,
    Primindu-l cu psalme si ramuri,
    Plecati-va neamuri,
    Cantand Aleluia!

    Christos au inviat din morti,
    Cu cetele sfinte,
    Cu moartea pre moarte calcand-o,
    Lunina ducand-o
    Celor din morminte!”

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: