Icoana mongolă

Discuție pe undele subțiri ale Ariadnei. Printre trandafirii cu țepi otrăviti ai falsei sau dreptei credințe. Spuse, popa:

1. Dumnezeu nu a facut Pământul, l-a găsit și l-a schimbat.
2. Pământul era transparent. După moartea lui Abel, l-a făcut negru precum păcatul.
3. Sfântul dobândise cap de câine.

Invităm cititorii să participe la acest unic experiment. Se caută trei doritori să compună câte un vers referitor la fiecare din cele trei puncte deschise. Atenție, un singur vers! Primul vers nu va conține litera A. Al doilea vers nu va conține litera O. Al treilea vers nu va conține M.

Așteptăm cu deosebit interes variantele primilor trei!

Trupul sunetului

Cuvântul metamorfoză înseamnă schimbarea formei. Meta înseamnă după, iar morf se referă la studiul formei.

Alchimia energiei, căci despre ea vom vorbi în articol, atinge potențialul energiei de a putea fi înmagazinată în diferite tipuri de materie, căpătând uneori chiar forme palpabile. Puteți lua exemplul picturilor prin imagini expuse, al opere literare prin cuvinte și tot asa. Nu este nimic ieșit din comun. La fel cum gazele pot deveni lichid, sau lichidele pot deveni solid fără a inlesni considerentele unei magii a preistoriei.

Un lucru pe care nu mulți oameni îl conștientizează, însă, este înmagazinarea energiei în sunet. Lucrul cu energia pe înțelesul tuturor ar putea propulsa omenirea cu câtiva secoli înainte.

Cel mai des întâlnit fenomen de transmutație a energiei, la îndemâna oricui, este reprezentat de beneficiul adus prin mărturisire (sau spovedanie, sau mersul la psiholog, sau descărcatul pe umărul cuiva).

Pe același principiu al vaselor comunicante, se bazează și tehnica de folosire a energiei în sporturile agresive, când protecția câmpurilor se întărește prin expirarea pe diferite sunete. De aici urletele de luptă ale războinicilor, steagul de război cu tub al dacilor și altele.

Exemplul omului bolnav este o altă dovadă care susține preluare și folosirea energiei prin geamăt. Aceasta modalitate este folosită pentru a scoate durerea din corp, sub formă de energie.

Ultimul exemplu din acest articol aparține sexualității. Este cunoscut că cei care nu se exprimă prin gemete de plăcere in timpul unui act sexual, experimentează clipe de orgasm explozive, întrucât păstrează energia în ei.

Energia schimbă forma prin sunet. Capătă înveliș. Și tot așa a luat naștere FORMA.

Autopoem

Întrucât ideea de a deschide poarta poesiei a adus pace în mințile noastre, ale tuturor, ne-am decis să înființăm acest cerc al versurilor inițiatice.

Ne propunem ca această pagină secundară să fie, într-adevar interactivă, însă sub îndrumarea noastră. O veți găsi lesne secondând SALONUL.

Versurile publicate aici nu vor aparține artiștilor incoerenți, confuzi sau a celor care nu au pătruns iluzia desfrâului versului. Versul nu este egalul rimei. Să vă amintiți asta!

 

Anatetic si peritetic

Par și nu par cuvinte ale limbii române. Cu siguranță vă putem spune că sunt greu de găsit și de înteles, astă di. Drept dovadă nu putem urmări, pentru moment, un fir al formării sale. Ne putem folosi de prefixele an- și peri- , însă nu vom deschide calea acum.

Anatetic și peritetic sunt puncte de vedere care fac referire la dialectele limbilor (în general) și sunt termeni folosiți de Hașdeu pe la sfârșitul secolului XIX.

Anatetic – Prezintă perioadele succesive din istoria unei limbi în care se formează un lung șir de dialecte.

Peritetic – Prezintă un cadru spațial în care se dezvoltă un număr de dialecte.

Pe parcursul studiului său, Hașdeu afirmă un lucru pe cât de simplu, pe atât de uimitor: granița dintre două dialecte este foarte usor sesizabilă, dacă nu, chiar inexistentă. Dar, că mijlocul dialectului este întotdeauna cel mai clar, atât spațial cât și temporal. Asemanarea o aduce culorilor curcubeului care sunt clare doar în mijlocul lor și insesizabile acolo unde se unesc.

Din această perspectivă, DIALECTELE ÎN SINE NU EXISTĂ ci formează una și aceeași limbă de fond. Numiți-o curcubeu dacă doriți!

Aceluiași proces se supun alte două elemente constructive: sangele si destinul, asupra cărora vă indemnăm să vă aplecați și să le supuneți raționamentului curcubeului.

Dar ce le leagă pe acestea trei: limba, sângele și destinul?

În primul rând, toate sunt atât de firești omului încât nu conștientizează indispensabilitatea lor. Fără oricare unul dintre ele, omul este neîmplinit, iar această lipsă dezvoltă caracteristici suplimentare sufletului uman.

HORA

Deși nu face parte din topicul nostru, am găsit speranță într-o poezie primită de la un prieten machedon. Aproape uitasem cum arată o scriere echilibrată în măndrie, despre trecut. Atenție, mândrie este diferit de orgoliu! Este scrisă de Radu Gyr, iar mesajul a fost bine clădit și cuprinzător:

“Hristos a înviat! Adevarat a înviat! Cică amu e rândul nostru!“

Se roteşte albă, românească horă
cu opincă dacă şi călcîi latin,
din străfundul nopţii pînă-n auroră,
de la Detunata pînă la Măcin.

Horă peste neguri, flăcări şi bejenii,
spre amiezi din crînceni codri seculari,
calcă pe luceferi, veacuri şi milenii,
despicînd azurul către piscuri tari.

Hora noastră-ncepe de la Argedava,
suie viitorul în sublim urcuş,
spulberă cu talpa pîclele şi pleava,
pururi legănată de-un străbun arcuş.

Cobză-i e pădurea, bărăganul: naiul
Şi lăută: marea inimă de foc.
Cu sumane, bunde şi căciuli cît Raiul
scapără Parîngul şi Ceahlău-n joc.

Din furtună luîndu-şi largi cadenţe încă,
vremea inelînd-o-n generaţii noi,
umăr lîngă umăr, stîncă lîngă stîncă,
hora curge straşnic şi-nstelat şuvoi.

Unde-un pas puternic a bătut moşneagul,
bat nepoţii patru. Dacă un bunic
s-a fost rupt din horă, cinci refac şiragul,
de-a tăcut o scripcă, şapte-n loc îi zic…

Cearcăn de lumină, lanţ care n-apune,
vine din adîncuri, merge-n necuprins,
roată renăscută din rotiri străbune,
ca un veşnic soare, niciodată stins.

Chihlimbar

Dacă Chihlimbarul ar fi fost un element recunoscut în tabelul lui Mendeleev și al mentorului său, atunci cu siguranță ar fi fost în coloana Cuprului, Argintului și Aurului.

Puterea sa derivă dintr-o minunată mixtură dintre Soare și vechime. Este important de știut utilizarea Chihlimbarului în vindecare și protecție, ceea ce îl încadrează cu succes în clasa panaceumurilor.

Explicarea cuvântului CHIHLIMBAR

Chihlimbar este un cuvânt compus, format din CHI(h) și LIM(b). -ar este terminația masculină.

CHI(h) = sensul său vine din KI, care înseamnă Lumină, energie. Denumirea latină a Chihlimbarului este electrum, iar cea greacă este elektor/ elektron (în traducere bombardarea solară).

LIM(b) = în limba veche comună, LIM a însemnat extremitate a corpului, cu referire în special la membre. În zilele noastre încă spunem pLIMBare, LIMBă. Iar limba engleză a moștenit pe to cLIMBe (a se cățăra). De observat că plimbare și cățărare sunt acțiuni care folosesc membrele. Limba este o extremitate în sine.

În traducere brută, numele Chihlimbar înseamnă Picioarele Luminii, Mișcarea fizică a Luminii sau pe acolo.

De ce Chihlimbarul are puterea de a vindeca

Chihlimbarul este o rășină formată prin secreția anumitor copaci în care razele solare și-au pus amprenta. Dacă vreți, este ca și cu mierea. Razele solare devin fizice. De aceea nici mierea și nici chihlimbarul nu se vor strica vreodată.

Poțiunea se formează atunci cand energia solară acumulată în rășină este îngropată în pământ și supusă și energiilor telurice. Se produce, astfel, efectul de putere echilibrată, tehnic folosită în meditațiile Reiki. Se adună energie solară în plexul solar, apoi se trage energie telurică în același loc și se mixează într-o bilă. Dacă se socotește o astfel de putere prin dospirea sa timp de milioane de ani, practic se obține o energie pură din vremuri cand planeta nu fusese afectată atât de mult, prin om.

Ca talisman, are efect pentru că la nivel astral este strălucitor și emană lumină.

2060 ani de la moartea regelui

Astăzi comemorăm 2060 ani de la moartea prin asasinat a celui care a rămas în istorie drept regele Burebista

Data de 5 Mai, anul 44 î.e.n., a rămas înscrisă în istorie. Locul asasinatului este cel mai probabil Cozia de Vâlcea (deși este disputat). Cauzele care au dus la sfârșitul său s-au tras de la politica tactică pe care a dus-o împotriva lui Cezar, împăratul Romei, prin adversarul său imediat Pompei. Cezar este asasinat la 2 săptămâni mai târziu.

Dacă cele două morți organizate ale celor doi împărați poartă semnături reciproce, va trebui sa mai citim pentru a ne lămuri pe deplin.

Despre regele care a unit triburile autohtone, vorbitoare ale aceleiași limbi, să ne amintim cu respectul cuvenit. Amintirea sa trebuie să dăinuiască peste timp.

Credința mare și credința mică

Întotdeauna veți fi nevoiți să dați piept cu credința și încrederea. A te încrede este mai puternic decât a crede.

A crede în cineva mai puternic ca tine este mai simplu decât a crede în cineva mai slab decât tine. Pentru că cel puternic face minuni comparativ cu tine. Cu cei învingători, vrem toți să stăm la masă. Aceasta este credința mică.

Dumnezeu însă, este deasupra tuturor pentru că el se încrede în cei mai mici lui, adică în oameni. În teorie, nici n-ar avea cum a crede în cineva superior lui. Pentru că nu există așa ceva. Asta înseamnă că Dumnezeul este CAPĂTUL MARE AL CREDINȚEI.

Când veți crede în cineva mai mic decât voi, să fiți conștienți de două lucruri:

1. Copiați pe Dumnezeu, deci nu puteți da greș.
2. Crezând în cineva, sădești parte din tine acolo. Adică lumină din suflet.

 

Limba in abstracto

Hașdeu a vorbit sus și tare că nu se poate da o definiție ușoară limbii, iar asta tocmai din cauza faptului că este în același timp o rădăcină a sufletului cât și o tulpină a minții.

Printre alte categorisiri nișate, se oprește asupra celor două originale (și nu a celor artificiale), îndeobște, și le numește in abstracto și in concreto.

Prima este o manifestare vocală nativă a sufletului.

Cea de-a doua este dialectul (adică limbile Pământului).

Limba in abstracto, pe care o vorbesc toți oamenii (indiferent de vârstă, rasă, religie) dar și toate viețuitoarele, este concepută cu sufletul și manifestată prin sunete. Are urmatoarea formulă a facerii ei:

Son < confuz-articulat + simțire – cugetare > Suflet

Son < confuz-articulat + simțire – cugetare > Suflet

Son < confuz-articulat + simtire – cugetare > Suflet

Confuz, confuz-articulat, articulat + simțire, simțire-cugetare, cugetare = Limba

Urmând raționamentul de mai sus, cuprindem cu mintea mai ușor ce se află în spatele poveștii Turnului Babel prin încrucișarea limbilor. Oamenii au trecut de la cugetare la simțire și nu de la articulare la confuz.

Dumnezeu nu numai ca nu e rău, dar este cu totul mai deștept decât suma tuturor religiilor într-o paranteză și ridicate la orice putere!