Până unde funcționează radiațiile

Ne lovim din ce în ce mai des de problema radiațiilor. Pentru cei mai mulți oameni, radiațiile emise de monitorul calculatorului duc la slăbirea vederii. Ce este de făcut? Nu știm, depinde de consecințe.

S-au încercat tot felul de trucuri, ba cu filtru de protecție, ba cu distanța regulamentară sau altele. În cele din urmă ori sunt greoaie, ori nu dau randamentul scontat. Ideea de bază este întotdeauna scursă printre degete.

Discutând pe marginea radiațiilor cu spectru mic în influența nocivă

Oricine și-a dat seama că într-o încăpere suficient de protejată de pereți de beton groși sau într-o cameră îngropată adânc, radiațiile nu pătrund. Nu au putere. De aici se deduce că au un câmp limitat de acțiune.

Un alt lucru demn de luat în considerare este modul lor de formare și de emisie. Nu este o lecție nesfârșită și ca atare vă puteți informa pe net. Partea ce trebuie reținută este următoarea: rememorând cele expuse de Wilhelm Reich în cărțile sale despre orgon și formarea lui, reiese suficient de clar că orgonul (ca și alte radiații) este în strânsă legătura cu încăperile, cu camere închise cel puțin pe jumătate (ne referim aici la cilindrul deschis).

Cele de mai sus ridică un semn de întrebare asupra faptului că radiațiile emise într-o cameră, se manifestă în locul în care sunt emise pentru că sunt ținute pe loc într-un mediu care le favorizează.

În cazul în care veți folosi laptop-ul în aer liber, veți avea surpriza de a realiza că nu sunteți afectați. Pentru că se disipează în atmosferă și sunt absorbite spre anulare. Acestea sunt însă radiațiile nefocusate într-un singur punct.

 

Despre oameni și Zei

Formarea numelui Gheorghe este proaspătă. Greaca veche îl traduce ca însemnând “țăran, lucrător al pământului”. Dar cât de veche să fie greaca veche? Căci dicționarele sunt o cale mai lesne de adoptat uneori decât simțul rațiunii.

Numele GEORGE se cunoaște că s-a format din GHEORGHE. De fapt, nu există o derivare atare ci doar felul de pronunție. GE s-a pronunțat cândva GHE. Disputarea lui încă mai avea loc pe la anii 1880.

Cursul prin care Gheorghe a apărut ca nume, are rădăcini în schimbarea limbii. În general, migrarea popoarelor a dus și la adoptarea de pronunții secundare. Așadar, să nu mire pe cititor că poporul spaniol pronunță astă zi numele George prin Horhe și îl scrie cu J. Mai mult, deși nu l-a integrat întreg după fonetica si gramatică, l-a plasat într-o confuzie păstrând fizicul ca atare doar pe jumătate (și aceea cea din urmă), Jorge. J înainte de o vocală moale rămâne J, dar precedând o vocală tare păstrează forma originală G. Aceeași mâncare pentru PORCE (pronunție porș), unde C devine Ș.

Însă, cumva ciudat în contextul lingvistic, francezii au adoptat numele GEORGES cu aceeași pronunție, JORJ. Apoi, numele Don Quijote adaptare după Don Quixote al lui Cervantes. Și nu mică a fost uimirea să observăm că, aceiași spanioli care pronunță Horhe pe Jorge, pronunță KiHot pe QuiXote.

Rezultanta devine simplă: G, H, J și X au aceeași valoare fonetică. Toate ramificațiile de astăzi din limbi sunt (h)ibride.

Iată, prin urmare, un calcul minimal lingvistic: XERXES = HERHE = JORGE = GEORGE = GHEORGHE. Acel rege care a atacat grecii cu o armată imensă ar fi putut purta numele lucrător al pământului? Ne îndoim.

În final, vă puteți verifica cu Hermes devenit Ghermez.

La mulți ani purtătorilor de biruință!

Forțele gândului

Să nu vă lăsați păcăliți! Ce a stat întins pe pajiștile luminii nu va pieri în veșnicia absurdului. Momentele vieții sunt fire de iarbă pe care roua zdruncinată a schimbării le apleacă și le eliberează sub fuiorul vântului.

Sufletul este o mare superioară a necunoscutului surprinzător. Respirația sa este cel din urma pisc al zăpezilor.

Nu stăruiți în îngrijorare! Zburați spre gânduri înalte.

Analiza visului colectiv de Duminică

În general, în spatele unei acțiuni simple stă o întreagă scală pe care se construiește și se dezvoltă o sumedenie de elemente.

Dacă ar fi să ne referim strict la visul colectiv pe care câțiva dintre noi l-am incercat, ei bine, structura lui ar arăta cam așa:

Punct de întâlnire

Ei bine, acest punct de întâlnire este variabil. Tâmpa a fost doar o parolă pentru toți cei implicați. Aveam să înțeleg că localizarea fizică nu contează decât prin prisma faptului că s-a stabilit la bun început o conexiune de grup, o adresă virtuală la care se logheaza toți cei care doresc să pătrundă în vis. Astfel, subiectul A care patrunde în vis apelând parola Tâmpa, se conectează la visul tuturor subiecților care au pătruns în vis pe baza aceleiași parole. Este și cazul Casei Kiname.

Apariția în vis a persoanelor neimplicate

Aspectul are la bază invocarea mentală prin proiecție a imaginilor celor de la care avem așteptări să fie participanți ai visului colectiv. Acest lucru duce la pasul următor, în care este atras (fără știrea lui) în visul colectiv subiectul care nu se implicase.

Apariția elementelor de vis comun în visul persoanelor neimplicate 

Odată invocată proiecția cuiva (prin așteptările emise), se stabilește o punte de legătură cu visul terțului subiect (cel neimplicat, în cazul nostru). Puntea, mai este cunoscută și sub numele de corzi sau string-uri.

Ușurinta logării este insutit mai mare în timpul visului, decât în stare de trezie, întrucât barierele conștientului cad. În cazul în care subiectul A se trezește în miezul nopții și se loghează conștient la subiectul B fără a se culca și a intra automat în vis, legătura este slabă sau instabilă.

Cazul unui experiment organizat

Șansele de reușită cresc atunci când este vorba de un eveniment organizat. NU amploarea dă valoarea visului ci sentimentul subtil al datoriei sau teama de a pierde participarea într-un eveniment.

În al cui vis am fost?

Ideea de a pătrunde în visul cuiva este forțată de autorii scenariului Inception. Colectiv în vis presupune influența tuturor în vis, deci participare activă. Arhitectul visului nu rămâne un job al unui singur participant la vis ci a tuturor celor intrați. De aici se desprinde ideea simplă că, cu cât conștientul este mai puternic în vis, cu atât poți influența visul cuiva.

Concluzia

Oamenii au un soi de comunicare aparte în lumea de dincolo de conștient, care nu ia în seamă regulile de politețe cu care suntem crescuți pe Pământ. Totuși, ne putem proteja în fața unor pătrunderi ilegale în planul nostru intim. Cum? Prin veșnicul răspuns care face diferența: vibrația.

Cercul visului – invitație

Unii dintre voi își amintesc că am mai avut o tentativă în care am reușit să ne întâlnim în vis, atunci când ne-am propus să facem asta. Se numește vis colectiv.

Pentru mâine noapte (noaptea de Duminică spre Luni) vă invităm alături de noi la o a doua astfel de întâlnire în vis. Vă propunem să ne întâlnim pe dealul Tâmpei din Brașov. Cum se face:

1. Culcați-vă în jurul orelor 23:00.
2. Setați alarma să sune la orele 04:30.
3. Treziți-vă și așteptați 10 minute, timp în care încercați să nu adormiți. Vă puteți spăla pe dinți, spre exemplu.
4. La orele 04:40 culcați-vă din nou și repetați în gând până să adormiți că veți merge la locul de întâlnire stabilit.

Pentru schimb de păreri și întrebări, ne vorbim în cursul zilei de Luni în secțiunea de comentarii.

Succes!

Echilibrium

Cuvântul echilibru își are rădăcina în KI (pronunțat chi), semnificația solară. Enki, Eki sunt divinități solare. Dacă librum este balanța, atunci totul devine clar. Nu prin întuneric găsim echilibrul, ci prin lumină, căci este eliberatoare. Frica, mâhnirea, gelozia, râvna, toate acestea sunt surse care destabilizează.

Asta presupune că rolul Luminii devine ușor diferit față de ceea ce ne învață poveștile medievale. Ele stârpesc răul în trecut, nu fac referire la clarvăzul viitorului. Arborarea principiului clandestin: transformarea răului în bine și nu eradicarea lui imediată.

Cu siguranță, este greu ca naiba, dar privit în ansamblul ei, povestea ține de factorii imenși decizionali ai vieții: emoția și sentimentul.

Întrebare de final: fără emoție sau sentiment există echilibru?

Aspectul curenților energetici și teoria discutată a ființării lor după moarte

Este curios că nu am întâlnit până acum în nici o scriere teoria celor doi curenți energetici (Ida și Pingala) dincolo de corpul fizic.

Pot avea influență curenții asupra spiritului și dincolo de corpul fizic (a se citi premergător AICI)? Pentru că știm că alegerile spiritului sunt marcate de amprenta curenților.

Răspunsul acestei întrebări ar trebui să poarte cititorul într-o lume a gândurilor serios comparate, puse într-o prismă cu spectru foarte riguros. Iar asta, întrucât “dincolo de corpul fizic” poate însemna moarte, decorporare, vis.

Rezumând din articolele precedente, curenții energetici Ida și Pingala favorizează dezvoltarea spiritului prin evoluția lor prin cele 7 chakre (fiecare chakră reprezentând un Univers în parte pentru ei). Odată cu moartea corpului, spiritul păstrează cu el chakrele, însă ele se dezactivează treptat mai ales sub influența timpului (prin ardere, ele sunt dezactivate instantaneu). Toate ritualurile post mortem favorizează închiderea chakrelor și întreruperea legăturilor cu emoția vieții în timp limitat și bine segmentat. Pe de altă parte, temerea celor vechi în fața fenomenele poltergeist (adică manifestarea spiritului ce a părăsit corpul după moarte asupra vieții din care a ieșit – în tradiția populară strigoi) a dus la arderea a tot ceea ce este rău, pe rug: orci, vrăjitoare, inima celui considerat strigoi ș.a.m.d. De unii a fost văzută drept eliberare rapidă, este cunoscut drept incinerare.

În concluzie, această ardere presupunea închiderea celor 7 peceți prin care se petrec cei doi curenți (șerpi) energetici. Reîncarnarea spiritului care a păstrat esența răului sau al binelui în el (și aici vine întrebarea unde se află această memorie înmagazinată) aduce, însă, cu sine activarea chakrelor, deschiderea peceților și manifestarea curenților care influențează alegerile: pasionale, raționale sau pasional-raționale.

Pe cale logică, Ida și Pingala pot influența alegerile spiritului după moarte până la inactivarea chakrelor. Aceasta este și cauza spiritelor prinse între lumi: chakrele nu se închid, spiritele rămân semi-conștiente (mutant). De aici și slujbele de pomenire pentru eroii necunoscuți și tot așa.

Se întâmplă dar, ca și în timpul visului sau al decorporării, influența curenților să se facă simțită. Adică pasiunea, răzvrătirea, frica, pot stimula deciziile și desigur le pot da un curs sau altul.

Întrebarea finală care ne preocupă este dacă curenții Ida și Pingala sunt entități separate de spirit sau fac parte din arsenalul care îl alcătuiesc. Sunt implanturi menite să creeze evoluție? În supradoză duc la dure stricăciuni asupra spiritului?

Scorilo si alunul

Coryllus este un alt nume de rege get care are in componenta sa forma COR sau KOR. La fel, denumirea latina a alunului: Corylus Avellana. Y preluat de greci de la latini care initial se citea U, a devenit I. Asadar, exista o mare probabilitate ca fonetica sa joace feste istoricilor contemporani, numele sa nu fie Scorilo sau Corilus, ci Scorulo si Corulus. Daca renuntam la terminatia -os, -us, avem aceeasi radacina: Scorul si Corul. Si nu sunt articulate, ci dau terminatie masculina la fel cum este gorun (terminatie -un, -an).

Insa, asa cum s-a intuit, toti regii oamenilor au purtat nume alese in functie de atributele lor sau lucruri care i-a schimbat, intr-un fel cam cum sunt calugarii zilelor noastre: te nasti Anghel, la “domnie” devii Papacioc.

Revenind la KOR. Kor in limba veche inseamna cerc. Din el au derivat ulterior cuvinte precum coroana, corolar, core (eng. nucleu), cornee, coran (irld. Luna in crestere) s.a.m.d.

Nu stim ce influenta a facut ca numele arbustului cu fructe asemanatoare cu cele ale GORunului sa capete acest atribut. Numele regilor? Incoronatul.