Ochiul. Organul privirii?

Daca veti avea curiozitatea sa priviti pupila ochiului intr-o fotografie realizata cu obiectiv micro, veti observa ca orificiul este negru in cazul tuturor oamenilor. Pana aici suntem ok, stiam asta. Dar daca ne intrebam de ce orificiul este negru desi irisul poate lua mai multe nuante de culori, observam ca nu mai stim.

Raspunsul este ca pupila este o gaura. Este un tunel. Este, cum am spus mai sus, un orificiu. La analiza primara a cuvantului ochi nu reiese nimic, insa aplicand cunostinte de limba veche cuvantului a orbi, deducem ca are legatura cu negru. In limba veche, ur inseamna negru, intunecat. Purtam in corpul nostru o serie de gaURi care cuprind acest cuvant, si vom exemplifica: UReche, nUR (face referire la sfarc), cUR, gURa, cumva si nari tot de acolo deriva, bURic si consideram ca fiind suficient. Asemeni si verbul a orbi deriva din URbi care are legatura cu negrul ochiului.

Partea interesanta este functia subtila a canalului intunecat numit pupila. Daca luam in considerare faptul ca pupila cuiva manat de o dorinta puternica se mareste, inseamna ca omul doreste inconstient marirea canalului pentru a permite intrarea informatiei. De orice natura ar fi ea: vizuala, auditiva etc. Cel mai probabil si reciproca este valabila. Informatia, in general, se transmite sufletului daca ar fi sa tinem socoteala expresiilor stramosilor nostri, “ochii sunt poarta sufletului“, “te pierzi in ochii cuiva“, “te sorb din ochi” …

Bine inteles este si faptul ca atunci cand emitem energie prin informatie, folosim nu numai calea verbala ci si canalul ochilor. Iar de aici pana la influenta formei si a culorii irisului este loc doar de iridiologie.

Intrebare de final: de ce spunem oua ochiuri sau ochiuri de apa cand cuvantul ochi (ca si genunchi) sufera de defectiv de plural?