De la Zgarie Branza la Zgarie Nori *

Un imparat avea un elefant, iar slujitorii trebuiau sa creasca elefantul roial pana la o anumita varsta cand putea fi incalecat. Elefantul a crescut, insa cand a venit vremea sa fie dresat, acesta nu se lasa in nici un chip. Panicati, slujitorii au intrebat pe batranul calugar al regatului ce puteau face, iar acesta le-a (ras)spus asa:

Mergeti de luati cea mai groasa funie pe care o gasiti si legati elefantul cu ea de cel mai gros copac! Apoi lasati-l acolo si intoarceti-va dupa cateva zile!

Si asa au facut. Legat, elefantul s-a zbatut in zadar pana a obosit si s-a plictisit. Dupa cateva zile nu a mai opus nici o forta. Putea fi dresat, si mai mult, putea fi lasat legat si de un tarus si tot statea in loc fara sa se zbata.

Aceasta pilda orientala vorbeste despre antrenarea mintii, care nu este altcineva decat elefantul din povestea noastra. Funia este vointa noastra cea groasa si rezistenta iar copacul este obiectul vointei.

Cand mintea va fi antrenata, vointa noastra va putea schimba orice obiect iar mintea va fi focusata acolo fara sa fie distrasa. De aceea, la inceputul antrenarii ei, obiectul atentiei trebuie sa fie cat mai mare, sa va tina interesul in loc pentru cat mai mult!

Pace intre voi!

* titlu este inspirat din conversatiile cu Il Separatio

About George Grigorescu

Despre cum să nu fugim de întâlnirea cu Sufletul

Posted on August 27, 2015, in Exercitii, Salonul and tagged . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: