Nu conteaza la cine te rogi, conteaza cine te asculta !

      In ultima vreme auzim tot mai des cuvantul “spiritualitate”. Atat de des incat nu poti sa nu te intrebi daca nu cumva e o noua gaselnita care va avea partea ei de glorie si apoi se va stinge precum flacara violet sau va cadea in uitare precum ateismul ori soborul de preoti, toate in mare voga la un moment dat.
Era o vreme in care oamenii se declarau religiosi. In momentul in care si-au dat seama ca ceea ce numesc religie n-are nicio legatura cu credinta si nu este decat o forma de manipulare, au inceput sa se declare atei, adica inafara curentului religios. Adevarul este ca omul are nevoie de credinta asa cum are nevoie de aer, asa ca majoritatea celor ce s-au declarat atei au inceput sa devina spirituali. Nu mai vreau sa fiu maipulat, dar am nevoie sa cred in ceva ! In ce sa cred? Si atunci incepe cautarea.
Fenomenul numit spiritualitate este mult mai permisiv decat orice religie. S-au facut scoli in acest sens, exista maestri, invatatori, guru, denumirile variaza de la un curent la altul, la fel ca si caile spre iluminare.Sunt cai mai mult sau mai putin batute, mai largi sau mai inguste, insa sunt ale lor, asa ca nimeni n-ar trebui sa fie consternat daca se cer bani ca sa ai voie sa-i insotesti pe drumul lor. Este perfect normal. E drumul lor, ei l-au facut, e la fel cum platesti taxa pentru autostrada. Ei nu te manipuleaza. Orice incercare de a urma un astfel de maestru, nu este decat o forma de auto-manipulare. Este frica de a porni singur pe un drum nevazut, drumul tau. Degeaba il cauti cu GPS-ul, degeaba te uiti in globul de cristal, drumul nu e nicaieri, el se va scrie pe masura ce vei face pas dupa pas. Ce te asteapta la capatul lui? Chiar trebuie sa te astepte ceva, cineva? Cele mai frumoase drumuri sunt pentru a calatori, nu pentru a ajunge la o destinatie. Asa ca roaga-te de vrei, mediteaza, inchina-te, fa orice te ajuta si iti da putere sa iti scrii drumul, dar nu-ti calca niciodata pe suflet !