Visul – O realitate paralela?

          Oricat de putin timp ocupa visul in viata noastra, el are un impact atat de puternic incat de-a lungul timpului a fost abordat in numeroase maniere. Una dintre acestea este ca visul e o realitate paralela, la fel de concreta ca si cea pe care o numim in mod curent realite si nimeni nu poate spune care dintre ele este cea reala. Si una si cealalta se comporta dupa toate regulile unei lumi se sine statatoare. Daca ai fi pus intre doua oglinzi, tu la mijloc, efectul este ca te vezi intr-o infinitate de oglinzi in stanga si in dreapta. Care este imaginea ta cea reala? Oricum te-ai intoarce, imaginile sunt identice. Oricare din aceste imagini este reala, insa numai una este valabila, adica cea de care esti constient.
Pornind de la premisa ‚cogito ergo sum`, singurul lucru de care pot fi convins este acela ca eu exist. Sunt constient de propria mea existenta insa nu sunt convins ca tu existi, ca orice altceva din jurul meu exista. Orice inafara de mine poate face parte dintr-un vis. Este foarte posibil ca viata noastra reala sa se petreaca intr-un vis, iar ceea ce numim acum viata reala sa faca parte dintr-un vis.
Un argument ar putea fi acela ca foarte rar visam persoane din ceea ce numim viata reala, insa visam in mod repetat persoane pe care aici nu le cunoastem iar acolo le stim de multa vreme, avem amintiri in vise, cunoastem locurile in care suntem cu toate ca nu au corespondenta aici. Un alt aspect interesant este ca si daca adormim cu intentia de a visa ceva anume, vom reusi asta doar la inceputul visului, dupa aceea nu ne mai putem controla visul ci lumea in care intram il va controla.
Un alt argument este acela ca in toate culturile, fondatorii lor fac referire la o alta lume. Iisus Hristos spune „regatul meu nu este din lumea aceasta”. Intrebat de unul dintre discipoli ce se intampla cu noi cat traim si dupa ce murim, Profetul Mahomed ii raspunde ca noi cat traim, dormim, ne trezim abia dupa ce murim, iar Buddha la intrebarea ce este el, guru, magician, vraci, raspunde „ eu sunt un om care s-a trezit”.
Ar fi cazul sa ne punem mai multe intrebari? Poate ca da, poate ca nu … Important este sa traim cu toata fiinta in oricare realitate de care suntem constienti, pentru ca orice am visa vreodata, in momentul acela devine realitatea noastra.

Forma Conditionarii

Conditionarea este forma mascata a justificarii. Iar justificarea, de cele mai multe ori, tinde catre negociere. Oare cati n-au spus Scapa-ma si-o sa-Ti fac o biserica?

Formula este cat se poate de simpla, iar rezultatul este previzibil:

NU AM FACUT PENTRU CA + DAR DACA AR FI FOST = AM PIERDUT TRENUL

Daca ar fi sa analizam procesul conditionarii, am observa ca cei mai multi oameni au tendinta sa omita cat mai multe responsabilitati proprii, intotdeauna mizand pe responsabilitatile celui pe care il conditioneaza.

Si se mai intreaba lumea de ce sunt strugurii atat de acri? Atentie deci la forma pozitiva si negativa a conditionarii!

“Iau pe umeri greutatea asta pentru ca apartin lumii asteia in aceeasi masura in care ea imi apartine! Nici mai mult, nici mai putin.”

Casa EVV va doreste liniste si intelepciune! Curand vom sarbatori Principiul Renasterii!