Rasaritul etern al mintii neprihanite

Sarim din viata in viata si ramanem cu amintiri vagi a ceea ce s-a petrecut candva. Atat de vagi incat ne pare adevarul o fictiune. Si ce ironie mai mare decat sa ai adevarul in sange dar sa-l obturezi cu propria minte?

Uneori privim in petala ochilor si simtim frica pierderii eterne. Si-atunci inventam mici jocuri ale ascunzisului care ne departeaza de la sursa din noi.

Exercitiu:

Imaginati-va ca mergeti la un doctor care va poate sterge din memorie un caz trait sau amintirile traite alaturi de un om. Singura conditie sa fie o fisa amanuntita a cauzelor care va determina sa faceti sa vreti asta.

Apoi uitati de fisa. Puneti-o intr-un plic si sigilati-l. Deschideti-l dupa un timp indelungat si cititi-l in prezenta celui pe care vreti sa-l scoateti din memoria voastra. Sau doar cititi-va insiva de ce vreti sa uitati cazul dorit uitat candva.

Rezultatul este ceea ce ati pus in cutia Pandorei. Cine deschide cutia activeaza tot ce e dezechilibrat in el si mai mult, in cele din urma, Speranta. Iar speranta este cel mai mare propulsor, pentru ca vine din Intelepciune.

Aceasta este spovedania.