credinta – cea care poate muta muntii

ce este credinta? sa incercam o definitie…

credinta este o stare oamenilor, o suma unor energii care pot fi, ganduri, tipare mentale, stari emotionale, stari spirituale si altele..

o stare in care omul poate muta muntii din loc.

adevarul este ca acea stare, este una naturala a omului, iar din diverse cauze el a “uitat”.

ca sa ajunga la credinta, la acea stare sunt mai multe cai. una este prin inima, alta prin minte sau spiritual sa spunem, cand alte fiinte echilibreaza instant energiile in asa fel incat omul atinge acea stare.

o veche vorba spune ca din minte nu poate iesi nimic decat daca a intrat mai inainte.  adica, daca o persoana nu stie, nu are informatia ca poate fi intr-un fel sau altul, el/ea nu va face eforturi in acea directie. calea prin minte este prin educatie, invatatura, asimilarea de informatii.

calea inimii este prin trairi in prezent. opusa oarecum mintii, inseamna linistirea gandurilor si dezvoltarea constiintei, o stare superioara in care se poate manifesta credinta.

problemele sunt ca oamenii azi sunt educati sa foloseasca mintea si sa ignore inima, si spiritul. omul poate fi asemuit cu o trasura, un ansablu format din stapanul trasurii, trasura, vizitiul si calul. (gurdjieff)

daca stapanul nu se poate face auzit, vizitiul nu va stii unde sa mearga. daca vizitiul nu aude, nu poate comanda calului, care merge dupa cum ii e voia… si tot asa.

un prag mare si neexplicat clar este urmatorul: omul percepe mintea ca fiind eu-ul total. pana nu intelege ca mintea este doar un instrument, un organ asa cum este o mana sau un picior, va putea merge mai departe cu greu. omul poate gandi/percepe si cu inima,.

ce este frumos este faptul ca de multe ori linistirea mintii facea ca inima sa creasca, si ansamblul numit om sa functioneze cat mai aproape de starea originara.

ca sa te nasti a doua oara (isus) trebuie sa reprogramata mintea, respectiv tot ceea ce a invatat omul traind in societate, sa fie dezvatat.  proces de durata, pentru ca educatia primita ca si copii cere timp, metoda, atentie si perseverenta. metodele bune sunt cele care retrimit omul in interior, cele care il fac sa gaseasca singur adevarul propriu in prima etapa.

adevarul este ca mergem la alti oameni, profesori, sensei, oameni remarcabili pentru confirmari! mintea fiind nesigura, are nevoie sa fie ajutata.

adevarul este ca indiferent la cate scoli, maestri mergem rezultatele apar dupa ce fiecare om face singur.

adevarul este ca…  incotro… mutam… muntii?   🙂

multumesc.