Formarea temerilor

Temerile nu sunt altceva decat emotii, astfel incat, odata petrecut termenul lor de actiune, se disperseaza si dispar.

Ca orice emotie, formarea lor are la baza scenarii proiectate in viitor si necesarmente legate de trecut prin experiente. Nu exista temere fara fond al experientei, fie ca ea este traita personal sau insusita prin povestea altora. Atragem atentia ca atunci cand povestim ceva, cuvintele care formeaza conglomeratul experientei traite inmagazineaza energia emotiei. Este motivul pentru care atunci cand povestim, ne descarcam. Spoveditul sau mersul la psiholog dau roade tocmai pentru ca emotiile sunt consumate prin intrebarile interlocutorului care merg la sursa de formare.

In general, temerile au tendinta sa sporeasca si sa complice un act trait. Asta se intampla prin intermediul creierului care este o masina perfecta de creat. Ea, masina, poate amplifica in bine sau in mai putin bine comenzile pe care i le dam. Fara cineva la carma, creierul se comporta asemeni unei nave influentata de curentii oceanici si care o fac sa pluteasca in deriva.

Si cati dintre semenii oamenilor nu merg, oare, odata cu valul?