Metoda rememorarii

N-as stii sa va spun cu exactitate cum se intampla, insa cel mai probabil exista subansamble de memorie care se inchid si se deschid atunci cand sunt activate. Ca sa ne fie mai usor de inteles, aceste subansamble care se gasesc destul de adanc in memoria fiintei noastre se comporta asemeni unei role de film dintr-un aparat de fotografiat purtat de un calator. Calatorul in sine ramane cu memoriile principale si subiective, pe cand pe aceste cadre raman intiparite si celelalte intamplari obiective.

Voi exemplifica asta printr-un vis in care se intampla sa caut o masina pe care o parcasem inainte sa ajung in locul de unde era indispensabil sa plec urgent cu aceasta masina. In vis nu imi aminteam atat locul in care parcasem masina, cat si momentul in care ajunsesem in locul acesta cu masina si evident, parcasem. Cautand instinctiv in vis cele mai potrivite locuri pe care constiinta mea le-ar fi ales pentru mine astfel incat eu sa pot parca o masina, am realizat ca totul era o loterie, lipsita de judecata. Astfel s-a nascut in mine ideea de a rememora visul, in vis fiind. Aceasta s-a intamplat exact cum s-ar fi intamplat aievea, adica prin intrebari de genul unde am fost inainte de a ajunge aici?, inainte de a fi acolo, ce am facut? si tot asa. Acest procedeu auto-interogativ a scos la iveala acele cadre din aparatul de inregistrat despre care am pomenit mai la deal. Incetul cu incetul s-au deschis imagini si intamplari cunoscute pe care le traisem anterior in vis. Unele peisaje le stiam chiar din alte vise avute in alte nopti cu ceva timp in urma (poate chiar in ani precedenti), astfel incat realizam ca ele formau in sine de mai multa vreme, lumi distincte. Ajungeam in modul acesta sa inteleg cum se leaga verigi de intamplari de vise, intre ele, acestea fiind aparent diferite.

Cum ajungi sa fii constient de asta in timpul somnului? Ei bine, asta este o alta poveste.