Cine este Memoria? – partea a doua

Memoria se comporta in general asemeni unei biblioteci. Conform unei biblioteci, este impartita pe domenii, sectiuni si mod de accesare. Astfel, putem spune ca memoria este de trei feluri: Subiectiva, Colectiva, Obiectiva.

Trebuie retinut ca memoria nu inseala niciodata. Ea este o baza de date care inregistreaza si stocheaza. Potrivit teoriei ca nimic nu piere, totul se transforma, iata ca nici memoria nu poate fi stearsa complet, dar poate fi dezinstalata.

1. Memoria subiectiva este colajul de amintiri pe care orice om il stocheaza pentru sine. Cum amintirile sunt majoritar generatoare de emotii, memoria poate influenta starile unui individ. Ea poate fi constienta, subconstienta si inconsitenta.

2. Memoria colectiva este un tot unitar rezultat din unirea informatiilor culese la nivel colectiv. Ea poate fi usor gasita in campul de constiinta colectiva, acolo unde sunt prinse emotiile colective. Istoria lumii este scrisa prin memoria colectiva. Bazmele servesc drept cel mai bun model pentru exemplificarea de fata. De asemeni, cuvintele sunt purtatoare de memorie colectiva (si aici ne referim atat la forma fizica a cuvantului cat si la cea subtila, energetica).

3. Memoria obiectiva este memoria Universului, cea care formeaza partea fundamentala a fiintei. Ea face ca totul sa functioneze ca un mecanism de ceas, de aceea ea este de constiinta. Vindecarile, de fapt, asta inseamna: aducerea la memoria de baza. Memoria obiectiva este cea a spiritului si se poate identifica in toate simturile: auditiv, vizual, tactil etc.

Intr-un caz recent de hipnoza, memoriile subiectiva si colectiva au fost scoase din corpul fizic, astfel incat subiectul afisa o privire complet goala, de sticla rece dar in acelasi timp confuza. De unde deducem ca memoria poate fi recunoscuta in privire si ca ochii sunt centrul principal de culegere a informatiei. Tot in cadrul experientei, hipnotizatul nu recunostea absolut nimic in jur, nu avea amintiri, nu avea scopuri, nu era afectat de timp, somn, griji etc si nici chiar propria persoana nu o putea recunoaste in oglinda. Confuzia era la cote ridicate. Am fi tentati sa afirmam ca uitase totul, dar nu este asa. Subiectul nu uitase cuvintele care desemnau comenzile pe care le primea. Efectul era pur si simplu de robot.