Sa nu regreti!

In viata e bine sa faci ceea ce vrei, ca sa nu regreti mai tarziu.

Cand alegi ceea ce vrei este bine sa cumpanesti, ca sa nu regreti mai tarziu.

Cand ai ales ceea ce vrei, mergi pana la capat, oriunde s-ar opri acel capat.

Cand ai ajuns la capat si nu este ceea ce ai cautat, sa nu regreti, pentru ca ai fost pionierul propriei tale cai! Asta te va intari si te va asigura de increderea ta in tine.

Binele total a existat o singura data in lumea asta, la inceputul ei.

Binele total va mai exista o singura data in lumea asta, la sfarsitul ei.

Mergeti in lume si faceti bine, caci binele sta ascuns in fiecare fiinta!

Sa nu va rusinati de binele pe care il faceti, pentru ca lumea va va privi stramb! Dar nu e vina ei totala, oamenii sunt slabi si pot fi influentati.

Sa va ganditi ca la sfarsit veti da ochii cu Dumnezeu! Sa nu va fie rusine de voi atunci!

Fiti cautatori! Daca nu sunteti inca, obisnuiti-va cu ideea ca veti fi!

Luna Plina

Luna Plina este perioada cea mai puternica din ciclul lunar, cand energiile sunt amplificate la maximum. Oricare ar fi emotiile sau sentimentele unei vietati in ziua ce precede Luna Plina, ele vor creste in progresie. De aceea, este bine sa va monitorizati in perioada de dinainte si totodata sa-i intelegeti pe cei care se comporta diferit fata de normalul cu care v-au obisnuit.

Secretul din spatele Lunii 

In fapt, Luna Plina este perioada cand Soarele lumineaza complet Luna. Doar ca, ce nu se prea constientizeaza de catre oameni, este ca aceasta lumina pe care o arunca asupra Lunii ajunge prin reflexie pe Pamant. Asta inseamna ca pe langa lumina diurna pe care Soarele ne-o ofera, parte opusa a planetei este si ea luminata prin rasfrangere. Daca intr-o zi insorita veti incerca sa priviti la Soare, pentru cateva clipe veti reusi sa vedeti globul alb si iradiant, indiferent de puterea sa. Daca insa cineva va reflecta lumina Soarelui in ochii vostri, veti gasi imposibil sa rezistati acele cateva clipe, pentru ca veti orbi, va va arde retina. Aceasta nu inseamna nimic altceva decat ca puterea repercutata a Soarelui este mai puternica decat cea care ajunge normal pe suprafata Pamantului. De ce? Intrebati-l pe Dumnezeu?! E in departamentul lui treaba asta.

Asa se explica si influentele planetare si energiile zodiilor. Imaginati-va un bec cu oglinzi asezate in cerc in jurul sau, in continua miscare care nasc permanent ecuatii de unde si retele care influenteaza galaxia.

Sunetul in vis

Sunetul, in minte, se formeaza pe baza vibratiilor exterioare care ating membrana timpan, de unde sunt preluate si traduse de catre un nerv, in creier. In acest fel, creierul intelege informatia aparent sonora. Este motivul pentru care unele sunete ne pot vindeca, altele ne pot deregla, iar altele ne pot distruge.

In vis, sunetul nu se mai bazeaza pe aceeasi modalitate, el nu mai urmeaza acelasi traseu prin membrana numita timpan. El se supune unui fel diferit de transmitere, iar de cele mai multe ori aceasta se face prin intermediul memoriei (care are deja selectate clone de sunet). Daca va veti analiza visele, veti remarca ca de prea putine ori cineva va vorbi ca in realitate, pe gura. Si ca, de fapt, comunicarea in vis se face mental, telepatic.

Cu toate astea, un sunet exterior care patrunde in urechile celui care doarme este amplificat si de cele mai multe ori capata distorsiuni. Intotdeauna creierul traduce un sunet exterior in travaliul visului printr-un element prea putin asemanator. Alarma de ceas devine colind de Craciun in vis sau alte exemple pe care le cunoasteti pe propria piele.

Intrebarea de final: daca in vis telepatia sunetului ne este mod de comunicare indispensabil, cum se face ca in realitatea imediata suntem atat de stangaci in a o folosi?

Somnambulismul – partea a doua

Diferenta dintre somn si somnambulism este data prin doua contraste, unul de substanta si unul de esenta.

Primul este miscarea la care este supus corpul somnambulului (ambulismul nu este o trasatura neaparat specifica) fata de cel al unui om care se afla in somn normal.

Cel de-al doilea este faptul ca visul este o stare de fericire, de “desmarginire” a sufletului, pe cand somnambulismul este o stare “impiedicata de desmarginire” (- cf. Hasdeu), adica somnambulul sufera.

Asemanarea dintre somn si somnambulism se bazeaza nu pe faptul ca se trag obloanele, ci pe faptul ca amandoua pot fi naturale sau artificiale (provocate).

In cazul in care sunt naturale, atunci totul este relativ simplu, spiritul si sufletul sunt in actiune pe buton automat.

Insa, in cazul in care sunt provocate (pentru somn vezi cloroform, somnifere in general iar pentru somnambulism vezi hipnoza), ei bine aceste efecte de marginire-desmarginire se amplifica.

Somnambulismul

Negresit, somnambulismul este o forma de a visa. Mai este cunoscut cu numele de noctambulism, lunaticie sau selianism. Ambulism vine de la ambulo care inseamna a merge in limba latina. Luna si Selene sunt unul si acelasi lucru. Trebuie sa retinem aspectul Lunii in numele acordat.

Din cate am observat, somnambulismul este de doua feluri:

a. cel in care manifestam o alta personalitate

b. cel in care mentinem personalitea proprie

In foarte putine cazuri, subiectul in cauza isi poate aminti cele intamplate in timpul acestei manifestari. Simplul fapt ca va ridicati in sezut in timpul somnului, va incadreaza la somnambuli (considerat a fi o stare parasomniaca).

In ambele cazuri de mai sus a si b, caracteristic este faptul ca spiritul tinde sa urmeze sufletul. Aici se formeaza din nou o bucla care prezinta doua aspecte. Primul, ar presupune ca spiritul nu poate parasi corpul pentru ca nu are constiinta suficient de intrepatrunsa cu memoria, adica nu stie ce poate face. Cel de-al doilea, ar presupune faptul ca spiritul nu poate parasi corpul pentru mult timp, drept pentru care il trage dupa sine, adica se teme sa-l lase nelocuit pe o perioada care in timpul visului se cronometreaza la standarde temporale mult mai mari.

Intrebare de final: cum explicam deplasarea spiritului ca o coordonata pe axa constient – subconstient – inconstient – constiinta care duce la “furatul” trupului?

– va urma –

Metoda rememorarii

N-as stii sa va spun cu exactitate cum se intampla, insa cel mai probabil exista subansamble de memorie care se inchid si se deschid atunci cand sunt activate. Ca sa ne fie mai usor de inteles, aceste subansamble care se gasesc destul de adanc in memoria fiintei noastre se comporta asemeni unei role de film dintr-un aparat de fotografiat purtat de un calator. Calatorul in sine ramane cu memoriile principale si subiective, pe cand pe aceste cadre raman intiparite si celelalte intamplari obiective.

Voi exemplifica asta printr-un vis in care se intampla sa caut o masina pe care o parcasem inainte sa ajung in locul de unde era indispensabil sa plec urgent cu aceasta masina. In vis nu imi aminteam atat locul in care parcasem masina, cat si momentul in care ajunsesem in locul acesta cu masina si evident, parcasem. Cautand instinctiv in vis cele mai potrivite locuri pe care constiinta mea le-ar fi ales pentru mine astfel incat eu sa pot parca o masina, am realizat ca totul era o loterie, lipsita de judecata. Astfel s-a nascut in mine ideea de a rememora visul, in vis fiind. Aceasta s-a intamplat exact cum s-ar fi intamplat aievea, adica prin intrebari de genul unde am fost inainte de a ajunge aici?, inainte de a fi acolo, ce am facut? si tot asa. Acest procedeu auto-interogativ a scos la iveala acele cadre din aparatul de inregistrat despre care am pomenit mai la deal. Incetul cu incetul s-au deschis imagini si intamplari cunoscute pe care le traisem anterior in vis. Unele peisaje le stiam chiar din alte vise avute in alte nopti cu ceva timp in urma (poate chiar in ani precedenti), astfel incat realizam ca ele formau in sine de mai multa vreme, lumi distincte. Ajungeam in modul acesta sa inteleg cum se leaga verigi de intamplari de vise, intre ele, acestea fiind aparent diferite.

Cum ajungi sa fii constient de asta in timpul somnului? Ei bine, asta este o alta poveste.

adevarul – sfasie iluziile

incepem bine anul claritatii… da? 🙂

cine sunteti?

ce sunteti?

ai venit aici pe pamant sa fiti vanzatori? contabili? agricultori? soferi? manageri? sa fii mama? tata? fiu? fiica?

……..

ai venit doar pentru astea? la serviciu, pac pac o barfa mica, masa de pranz, discutii cu colegii, munca, apoi seara tzoc tzoc in familie, tv, somn si apoi… iar. aceleasi figuri fara noima in fata oglinzii.

“se spune ca omul a fost izgonit din gradina edenului, pentru ca a mancat din pomul cunoasterii binelui si al raului… si a devenit asemeni zeilor, a dobandit cunoasterea. drept urmare urmatorul pas a fost sa i se taie accesul la pomul nemuririi sa nu ajungem chiar zei.

odata cu izgonirea, au venit si pedepsele, femeia sa nasca in chinuri, iar barbatul sa munceasca din greu pamantul pentru hrana… ”

din Geneza, evident.

vine si intrebarea, unde este iubirea, iertarea in toata actiunea asta? noi suntem copii de dumnezei se pare.. copii… care au fost ispititi, fara voia lor..

iubirea, iertarea… cam pe unde se afla ele in situatia descrisa in geneza?

harta… harta nu este teritoriul. pastrati-va cumpatul. au venit altii si au spus cautati adevarul iar acesta va va face liberi. adevarul, nu altceva.

la buna vedere.

ps: in imagine dimensiunea pamantului fata de soare..

“Culoarea visului e fericirea”

Binefacatorul nostru B.P. Hasdeu a ridicat o problema foarte importanta si nesesizabila:

De ce in vis taramul mortii nu ne inspaimanta, pe cand aievea acesta este ceva de neconceput? De ce un mort in cosciug da omului o senzatie de disconfort, de ce aceeasi constiinta speriata de povesti grozave in realitate nu este speriata in vis? De ce in realitate spiritul se teme sa iasa din corp, dar in vis o cauta cu orice risc?

Sufletul este un diamant care nu se sparge. Uneori il murdarim, dar il putem curata oricand. Asta au vazut vrajitorii intotdeauna iar ceilalti, nu. Dar acesta nu este un raspuns, este o cheie. Sa vedem, prin urmare, impreuna care este unicul raspuns pe care-l puteti da la intrebarea “Ce transforma sufletul astfel incat, vis sau realitate, sa nu se mai teama de nimic?“.

De nu l-ati gasit in grila, va rugam luati-va libertatea sa-l adaugati la sectiunile OTHER sau comentarii!

Cine este Memoria? – partea a doua

Memoria se comporta in general asemeni unei biblioteci. Conform unei biblioteci, este impartita pe domenii, sectiuni si mod de accesare. Astfel, putem spune ca memoria este de trei feluri: Subiectiva, Colectiva, Obiectiva.

Trebuie retinut ca memoria nu inseala niciodata. Ea este o baza de date care inregistreaza si stocheaza. Potrivit teoriei ca nimic nu piere, totul se transforma, iata ca nici memoria nu poate fi stearsa complet, dar poate fi dezinstalata.

1. Memoria subiectiva este colajul de amintiri pe care orice om il stocheaza pentru sine. Cum amintirile sunt majoritar generatoare de emotii, memoria poate influenta starile unui individ. Ea poate fi constienta, subconstienta si inconsitenta.

2. Memoria colectiva este un tot unitar rezultat din unirea informatiilor culese la nivel colectiv. Ea poate fi usor gasita in campul de constiinta colectiva, acolo unde sunt prinse emotiile colective. Istoria lumii este scrisa prin memoria colectiva. Bazmele servesc drept cel mai bun model pentru exemplificarea de fata. De asemeni, cuvintele sunt purtatoare de memorie colectiva (si aici ne referim atat la forma fizica a cuvantului cat si la cea subtila, energetica).

3. Memoria obiectiva este memoria Universului, cea care formeaza partea fundamentala a fiintei. Ea face ca totul sa functioneze ca un mecanism de ceas, de aceea ea este de constiinta. Vindecarile, de fapt, asta inseamna: aducerea la memoria de baza. Memoria obiectiva este cea a spiritului si se poate identifica in toate simturile: auditiv, vizual, tactil etc.

Intr-un caz recent de hipnoza, memoriile subiectiva si colectiva au fost scoase din corpul fizic, astfel incat subiectul afisa o privire complet goala, de sticla rece dar in acelasi timp confuza. De unde deducem ca memoria poate fi recunoscuta in privire si ca ochii sunt centrul principal de culegere a informatiei. Tot in cadrul experientei, hipnotizatul nu recunostea absolut nimic in jur, nu avea amintiri, nu avea scopuri, nu era afectat de timp, somn, griji etc si nici chiar propria persoana nu o putea recunoaste in oglinda. Confuzia era la cote ridicate. Am fi tentati sa afirmam ca uitase totul, dar nu este asa. Subiectul nu uitase cuvintele care desemnau comenzile pe care le primea. Efectul era pur si simplu de robot.