Vis in vis

” A dormi este a visa. De giaba se banuesce ca pote fi somn fara vis. Fara vis este o pregatire la somn sau este o incetare de somn, una din doe, dar somn nu este, judecandu-se neaperat dupa ceea ce se petrece la om, de unde prin analogia ne pogorim la fiinte inferiore.

Pote sa se intample, si ‘n fapta se intampla adesea, ca noi deloc nu ne aducem a-minte ceea ce am visat; dar acesta vine tocmai din aceea ca visul cel mai caracteristic se afla la mijloc intre o pregatire la somn si o incetare de somn, adeca intre doe restimpuri fara vis.” (B.P. Hasdeu – Sic cogito)

Citind cele de mai sus, mai ca iti vin raspunsuri pentru intrebari precum:

1. De ce exista pauze intre vise in acelasi somn?

2. De ce niciodata nu iti amintesti inceputul si sfarsitul unui vis, nici cum ai ajuns acolo, nici cum ai plecat? Mereu aceste goluri de memorie le povestim prin “si apoi eram in cutare loc” sau, ca sa fim si mai misteriosi, “si apoi m-am trezit in cutare loc”.

Daca am tine cont de perioada pre si post vis in care nu exista nimic de care sa ne amintim (ori nu putem face asta), ne-am avanta sa mizam pe teoria conform careia alte locuri si alte actiuni, inseamna un alt vis decat visul initial. Adica, din moment ce nu pot exista doua lumi diferite in aceeasi dimensiune, calatoria intre ele se face pe calea visului. N-ar fi exclus, aceluiasi rationament, ca intrarea in cea de-a doua lume sa se faca prin somn din primul vis dar sa nu ne amintim asta. Concluzia o tragem tocmai pentru ca unul din visele avute a inceput prin a ma da jos dintr-un pat, ca si cum abia m-as fi desteptat. As fi tentat sa spun ca cu cat mergi mai departe din vis in vis, cu atat senzatiile si imaginile sunt mai reale. Asa cum spunea minunatul Hasdeu, esti mai aproape de des-marginire.