Panura de leac

In vremurile de demult magicul, sacrul si profanul se impleteau cu naturalete in viata oamenilor. Aproape oricine stia sa-si vindece bolile cu ce avea in casa. Erau insa si cazuri care necesitau ajutorul vindecatorilor ce puteau lua boala cu mana. Uneori o luau simplu, cu mana, alteori aveau nevoie de diverse obiecte, asa cum astazi, medicii au nevoie de aparatura sofisticata. Unul dintre aceste obiecte era panura de leac.
Intai si-ntai se ia un sul de panura, panura veche de canepa, tesuta de femeie batrana, in doua ite, din fir lung, neinnodat, albita pe ultima zapada din an si asorita dupa aceea timp de sapte zile. Se inchide apoi intr-un cufar de fag si nu se mai scoate la lumina soarelui in vecii vecilor. Cand e nevoie, se taie din ea cate o bucata, cu grija mare, sa nu se desire. Lungimea panzei va fi cu doua palme mai lunga decat cel ce urmeaza sa fie tamaduit. Panza nu se va tivi, nu se va coase in niciun fel, pentru ca firul sa nu fie oprit. Dupa ce va fi taiata se va impaturi si va fi purtata-n san pana la casa celui bolnav, cu grija, sa nu o vada Soarele.
Panura va fi intinsa pe patul bolnavului si el va dormi pe ea pe toata durata tratamentului. Pentru diagnosticare si pentru tratament, vindecatorul nu va cere plata, in schimb, pentru bucata de panura trebuie sa i se dea, dupa posibilitate, iar el sa primeasca, orice e mai valoros decat un graunte de porumb. Cand bolnavul va fi tamaduit, bucata de panura se ia si se spala cu apa trecuta peste sapte pietre.  Apoi se lasa sa se usuce si dupa ce a fost asorita sapte zile la rand i se tivesc marginile si poate fi folosita ca prosop, dar numai de catre cel caruia i-a fost data.

Martorii Visului

Ca spectator direct sau chiar actor in propriul vis, trebuie sa admitem faptul ca vedem cumva ceea ce se intampla. Intrebarile care se pun sunt de natura a ne face sa judecam natural, astfel incat abordam prima data raspunsul intrebarii cu ce vedem? si abia apoi cum vedem cu ce vedem?

Cu ce vedem? Vedem cu ochii in somn, asta este si simplu, si clar de inteles, mai ales ca stim deja ca visul nu este o substanta noesica, ci este o dimensiune, o stare traita in alta parte. Cel mai la indemana instrument care sa ne faca sa intelegem ca ochii sunt vitali visului, sunt pleoapele. Daca pleoapele nu ar acoperi ochii in timpul somnului, visul nu si-ar face aparitia decat in cazuri speciale, cazuri de care vom vorbi cu alta ocazie.

Cum vedem cu ce vedem? Aici trebuie aruncata o privire in sfera visului de meditatie. Acoperirea ochilor se pare ca ne proiecteaza intr-un cadru denumit de unii Astral. Exista etape ale claritatii vederii in Astral, dar nu de asta ne ocupam acum. Daca ar fi sa raspundem cinstit intrebarii de mai sus, ar trebui sa ne raportam la NLP (Neuro Linguistic Programming) care spune ca pozitia ochilor acceseaza memorii vizuale, auditive, kinetice si tot asa. Desigur, la baza Visului stau multe cauze, in fond Visul este un efect in prima faza, astfel incat se construieste pe baza memoriilor. Insa e mai mult de-atat.

O intrebare de final: ecraneaza ochii visele, ca si capturi din alte spatii?

In articolul viitor vom vorbi despre cazul Zamolxe.

Perspective

Din perspectiva spiritului, trupurile noastre sunt case.
Din perspectiva sufletului, trupurile noastre sunt drumuri.
Din din perspectiva mintii, trupurile noastre sunt oameni.
Numai din pespectiva Creatorului, spiritul, sufletul, mintea si trupul sunt vazute ca un intreg.
Oare ai indrazneala sa te privesti prin ochii Creatorului si sa vezi minunatia care esti ?
Oare te poti cuprinde?
Eu voi intinde nevazutul dinaintea ta
Si-ti voi sopti :
Ia-ti sufletul si umbla!